DeeaStar

Vorba celor de la Animal X, vă dorim tuturor lumea animalelor .

Odată, o maimuţă din evul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic
A zis: ATENŢIE! Sunt foarte ofensată…
Circulă-n lume vorba deloc adevărată
Că omul ar descinde din buna noastră rasă…
Însăşi ideea aceasta îmi pare odioasă.
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi,
Copii lăsaţi pe drumuri sau imnuri de război?
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,
Drogaţi,lacomi de cărnuri şi homosexuali,
Escroci,bandiţi gherile sau vreo tutungerie?
Înneamul nostru nobil, nu vezi aşa prostie,
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastr-aleasă.
Nici terorişti, nici dogme, nici luptele de clasă,
Cât am bătut eu jungla, scuzaţi, n-am observat
În obştea de maimuţe, cocotier privat,
Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorâţi în taină de aşa-zise „MAME”…
Nu veţi vedea vreodată, cât soarele şi luna,
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna.
Chiar de-aş fi silită de vreun laborator,
N-aş deveni port-bâtă şi nici informator.
Şi iată încă una din lumea cea de jos:
La noi nu se întâmplă război religios,
Nici „sfinte” inchiziţii, nici libertate-n lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm în şanţuri
Şi nicio îndoială ce duce l-ateism,
Nici ordini mondiale, nici materialism…
E adevărat că omul a coborât ca soi,
Dar, sa fim rezonabili, n-a coborât din noi!

Într-o perioadă în care încerc să mă detașez de lumea asta ciudată și rea, aceste versuri chiar m-au făcut să zâmbesc.

Lasă muzica să-ți contoleze sufletul, privește dincolo de nori si bucură-te de darul suprem…..VIAȚA .

De sâmbătă seara și până azi în ziare, pe la OTV-ul și diverse emisiuni se tot vorbește despre celebrul scandal Mihaela Rădulescu si Elan. Toți își dau cu părerea, toți știu ei din surse sigure de parcă ar fi lângă cei implicați non stop.

Parerea mea despre acest caz e una personală, am să susțin câteva puncte de vedere, dar recunosc pot devenii subiectivă. O apreciez pe Mihaela, îmi e super drag Dani, și de vreo câteva ori chiar am avut ocazia de a-i întâlni fața în fața și nu m-au dezamăgit.

Rămân foarte surprinsă însă cum tot felul de iluștrii necunoscuți fac acuzații complet neîntemeiate. Un exemplu este paragraful acesta, apărut azi în Libertatea :

” Diva îşi foloseşte copilul pentru a-şi şantaja fostul soţ!” Aceasta este poziţia pe care Bogdan Drăghici, preşedintele Alianţei Antidiscriminare a Tuturor Tăticilor (T.A.T.A.) din România, a luat-o în urma ultimelor declaraţii ale vedetei tv Mihaela Rădulescu. Libertatea a stat de vorbă cu cel care apără drepturile taţilor discriminaţi şi a aflat amănunte halucinante despre situaţia micuţului Ayan, copilul cuplului Rădulescu – Schwartzenberg.

Mai multe acuzaţii la adresa divei au fost lansate de Bogdan Drăghici, care nu ezită să o catalogheze pe Mihaela Rădulescu drept o mamă iresponsabilă. “Am observat că Mihaela şi-a plimbat fiul pe un ATV fără ca băiatul să poarte cască de protecţie. L-a expus inutil într-un act de exhibiţionism mediatic pe care nu îl înţeleg. Pentru mine este clar că este o mamă iresponsabilă! ”, ne-a spus reprezentantul taţilor discriminaţi.”

1. Cine mama zmeilor e Bogdan Drăghici ăsta de e el atât de sigur că Elan e un înger ? A stat el să îi urmărească pe geamul de la wc sau gaura cheii să vada cine e cu adevărat vinovat, sau doar pentru că e bărbat trebuie să îi ia apărarea ? Dacă e vorba de amețitul ăla din politică, dat afară pentru diverse măgării, care acum și-a făcut organizația T.A.T.A , îi doresc celebrul ” pumn în ochi ” ( da, vorbă împrumutată fix de la Răzvan și Dany ca să vezi ).

2. Desigur, și Mihaela a făcut ca orice om greșeli, cum ar fi treaba cu ATV-ul și faptul că nu a lăsat pe cel mic o vreme la bunici, departe de aceste probleme, dar domnule justițiar al tăticilor sunt alte tâmpe care își chinuie bieții copii într-un mod groaznic, sunt arătate la tv dar wow, atunci nu mai ieșiți în fața să faceți pe dășteptul.

3. Dacă nenea Schwartzenberg iubea atât de mult copilul nu făcea tam-tam, nu o lăsa pe Mihaela sa stea la un hotel, oricât de mult ar fi insistat ea să plece din casă și nu o vorbea de rau în presă, pentru că un copil la cei 5 ani ai săi înțelege mai mult decât credem. Se putea termina totul liniștit, așa cum a și început. Mihaela semnase înainte de nuntă un contract prenupțial prin care renunța la orice fel de avere a lui, iar cel mic avea dreptul să primească pensie alimentară, pentru că așa spune legea.

4. Lăsați oamenii în pace să își trăiască viața si vedeți-va de a voastră, care cred că e foarte plictisitoare, pentru ca imaginația debordanta de care dați dovada o atestă.

Toate acestea sunt văzute prin ochii mei, o persoană care recent a trecut printr-o situație apropiată acesteia, ferită însă de prea multe discuții, o persoană care după 23 de ani a conștientizat cu durere în suflet că una din ființele cele mai dragi ei, a considerat că e timpul să renunțe la ea.

În primul rând mulțumesc eu mămicii mele că știe să-mi descrețească fruntea cu astfel de mail-uri în momentele în care optimismul e la limita de jos .

Sunt recunoscător :

Soției care sforăie toată noaptea, pentru că doarme acasă cu mine și nu cu altcineva.

Fiicei mele adolescente care se plânge că trebuie să spele vasele, pentru că înseamnă că este acasă și nu pe străzi.

Impozitelor pe care le plătesc, pentru că înseamnă că sunt angajat.

Murdăriei de curățat după o petrecere, pentru că înseamnă că am fost înconjurat de prieteni.

Hainelor care sunt putin cam strâmte, pentru că înseamnă că am destul de mâncare.

Umbrei mele care mă însotesțe la muncă, pentru că înseamnă că sunt afară la lumina soarelui.

Podelei care trebuie ștearsă și ferestrelor care trebuiesc spălate, pentru că înseamnă că am o locuință.

Tuturor nemulțumirilor la adresa guvernului pe care le aud, pentru că înseamnă că avem libertatea cuvântului.

Locului de parcare pe care îl găsesc tocmai la capătul parcării, pentru ca înseamnă că pot să merg și că am fost binecuvântat cu un mijloc de transport.

Zgomotului pe care trebuie să-l suport de la vecini, pentru că înseamnă că pot auzi.

Grămezii de rufe de spălat și călcat, pentru că înseamnă că am haine de îmbrăcat.

Oboselii și durerilor musculare de la sfârșitul unei zile, pentru că înseamnă că am fost capabil să muncesc din greu.

Soneriei care mă trezește în zorii zilei, pentru că înseamnă că sunt viu.

Și în sfârșit, pentru e-mail-uri, deoarece înseamna că există persoane care se gândesc și la mine.

Bonus track melodia cu ce mai draguțe versuri auzite în ultima perioadă :

” A super WOMEN WOMEN
I’ll do anything for you
A super WOMEN WOMEN
I’ll be everything for you
But if you leave me and break my hearth
I super kill you .”

Andreea Balan – Superwoman

Viaţa nu este întodeauna aşa cum ne-am dori. E foarte trist ca şi mămica să-ţi vezi puiuţul nou născut conectat la aparatele spitalului şi nu acasă în pătuţul său plin de jucării .

O asemenea dramă este trăită din păcate de  Gabriel, un bebe mic şi scump de numai 3 luni, care de la naştere a fost diagnosticat cu atrezie de esofag, având ca malformaţie asociată atrezia de duoden. El a fost operat de 4 ori pînă acum, dar starea lui de sănătate s-a complicat, în acest moment depinzând de stimulentele cardiace deoarece inima îi e foarte slăbită.

Are nevoie de 34.000 de euro pentru a putea fii transferat la o clinică din Germania şi tratat, dar familia sa nu dispune decât de 4000 de euro, restul stând în puterea noastră să îi strângem.

Conturile deschise pentru a-l ajuta pe Gabriel să strângă banii necesari plecării sunt:

Pentru RON: RO23BRDE410SV01032404100
BANCA BRD SUCURSALA ACADEMIE BUCURESTI

Pentru EUR: RO37BRDE441SV36355474410
BANCA BRD SUCURSALA GRANITUL BUCURESTI
ADRESA: SOS PANTELIMON NR 359BL B2 PARTER SECTOR 2 BUCURESTI
COD SWIFT: RDEROBU

Titular NITU ANISOARA

Teledon

Numere de telefon apelabile doar din reteaua Romtelecom
0900900203 pentru a dona 3 euro
0900900205 pentru a dona 5 euro

Mama lui Gabriel poate fi contactata la telefon (0766) 109629.

Pentru mai multe detalii  http://stiri.kappa.ro/magazin-monden/moarte-gabriel-nevoie-ajutor/stire_171303.html .

“Atunci ai apărut tu.Ţi-am spus şi ţi-o repet : din ziua aceea am început să descopăr frumuseţea din jur,silueta întunecată a munţilor profilîndu-se pe cer,sau luna care-şi schimbă forma,pentru ca grâul să se înalţe. De multe ori noaptea,pe când tu dormeai,eu mă plimbam prin Akabar,ascultam scâncetul pruncilor abea născuţi,cântecele bărbaţilor care băuseră un pahar după isprăvirea lucrului,paşii apăsaţi ai santinelelor de pe ziduri.De câte ori mai înainte,am privit  la toate acestea,fără să recunosc frumuseţea ? De câte ori am privit cerul,fără să-mi dau seama cât este de înalt ? De câte ori am ascultat zgomotele cetăţii,fără să înţeleg că făceau parte din viaţa mea ? Am prins din nou dragoste de viaţă. M-ai îndemnat să învăţ scriera din Byblos şi eu te-am ascultat.Doar ca să-ţi fac pe plac,dar am început să îndrăgesc ceea ce făceam şi am descoperit ceva : viaţa mea căpăta sens, dacă eu o voiam .”

Paulo Coelho – Al cincilea munte

După o săptămână destul de agitată a venit în sfârşit timpul să mă relaxez. Şi cum se poate mai bine decât stând în pat şi lecturănd o carte bună.Prinsă în mijlocul acţiunii am dat peste paragraful de mai sus,care mi-a dat puţin de gândit.Cât de mult se poate schimba cineva atunci când interacţionează cu persoane care îi schimbă stilul de viaţă,modul de gândire si perspectiva lucrurilor? Destul de mult spun eu.

Însă totul se întâmpla cu un sens pe acest pământ şi de cele mai multe ori la fiecare încercare primeşti un ajutor de acolo de sus.Exact aşa mi s-a întâmplat şi mie când credeam că nimic din ceea ce visam nu se va împlini.A apărut “cineva” care a schimbat tot cursul vieţii pe care o aveam .A fost ca şi cum dintr-o dată m-aş fi mutat în alt oraş şi aş fi luat viaţa de la capăt.

S-au schimbat multe lucruri în ultimul an şi jumătate.E drept că şi împrejurările şi toate întâmplările trăite în ultimele luni au dus la o transformare majoră a comportamentului (zic eu că în bine ). Înca din adolescenţă mulţi îmi spuneau că gândesc prea matur pentru vârsta mea fragedă şi probabil acest lucru a fost oarecum benefic pentru această perioadă a vieţii.

Se spune că indiferent de drumul pe care l-ai ales nu trebuie să te schimbi faţă de prietenii pe care i-ai avut până la un moment dat,dar inevitabilul se produce atunci când deschizi ochii în faţa unor lucruri pe care de cele mai multe ori refuzi să le priveşti obiectiv. Cu multe din persoanele cu care vorbeam înainte relaţiile s-au răcit şi chiar rupt,din diferite cauze.

Majoritatea au decis să renunţe fără să mă întrebe “de ce ? “. Poate că în acele momente aveam şi eu nevoie de un umăr pe care să plâng sau de o persoană alături de care să mă bucur,dar în momentul în care nu eşti băgat în seamă te simţi şi te retragi.Nu spun că nu am făcut şi eu greşeli dar le-am recunoscut şi mi le-am asumat.

Acum,au rămas doar cei care m-au înţeles,m-au sprijinit şi mi-au acceptat noul fel de a fi ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.Au înţeles că deşi nu mai putem comunica la fel de intens ca înainte le voi fi mereu alături la nevoie,îi voi asculta ori de câte ori va fi cazul si întodeauna vor găsi un prieten adevărat în persoana mea .

Şi eu am avut parte la rândul meu de persoane care peste noapte au adoptat alt mod de a gândi sau acţiona în unele situaţii şi am încercat să îi iau ca atare,din acest motiv am pretenţia ca şi ceilalţi să nu mă judece pentru că la un moment dat trebuie să îţi vezi şi de viaţa ta ,să fi puţin egoist pentru că nimeni nu ştie ce e mai bine pentru tine decât tu .

Sunt mândră că am început să nu mă mai dau bătută la primul eşec,că în sfârşit am realizat cine îmi este prieten şi cine amic ( mulţi vor spune că asta trebuia să se întample mai demult,dar pentru cineva care la un moment dat îşi punea “prietenii” înaintea tuturor priorităţilor şi de cele mai multe ori a avut de suferit, asta e o mare realizare ). Am învăţat să fiu mai optimistă,să acţionez cu calm nu aşa impulsiv cum făceam de obicei şi să fac totul cum vreau şi consider eu de cuvinţa ” pentru că vreau şi că pot ” .

Mă simt împlinită că am reuşit să iau licenţa cu o notă mare,nu regret nimic din ceea ce am făcut până acum,decât poate că nu am luptat mereu până la capăt dar am toată viaţa înainte să le fac pe toate.Recunoştinţa mea va merge în orice clipă spre mami,omul care a făcut şi face totul pentru mine şi spre el,care a dat un nou sens cuvântului “fericire” .

De ce orbii pot vedea dincolo de aparente?De ce surzii pot auzi dincolo de cuvinte?Pentru ca ei simt cu sufletul….
Noi,cei care avem parte de aceste daruri de la viata,nu stim sa le pretuim,sa le valorificam.Deseori vedem lucrurile simple si usor de trecut peste ele. Cand e vorba de cel de langa noi,vedem doar partea care ne scapa de explicatii suplimantare si uitam ca poate cineva are nevoie de raspunsuri pt a merge mai departe.In schimb,de cele mai multe ori ne dorim sa fim pe primul loc in prioritatile celorlalti cand avem vreo problema,ne suparam daca nu suntem compatimiti si avem impresia ca pe nimeni nu intereseaza ce am patit.

Si ca o mica paranteza,ma uitam aseara la Angentul VIP unde era invitata Bianca Brad.Personal nu i-am urmarit cariera si nu m-a interesat cu ce se ocupa in afara televiziunii,insa titlul de pe ecran avea un ton trist,si am decis sa vizionez in continuare.Dupa cateva minute am inteles ca acum putin timp a pierdut fetita pe care o astepta cu atata nerabdare exact inainte de a se naste.Cu acest prilej aceasta a facut un site in memoria ei,unde povesteste prin ce a trecut,da sfaturi si vorbeste cu alte mamici de ingeri (mi-a placut enorm aceasta denumire data de ea)

Spunea ea ca dupa ce a aflat i-a trecut prin cap si sa se sinucida. Atunci foarte detasata am spus ca nu era un motiv,ca viata merge mai departe si trebuie sa se gandeasca la un viitor bebe daca isi mai doreste. Gresit….tocmai de aici porneste totul,cei care nu suntem implicati nu putem intelege ceea ce simte celalalt si ca are nevoie in acele momente sa fie ascultat nu sa i se inchida gura cu “BIne ca nu s-a intamplat mai tarziu” sau “Asa a fost sa fie”.Chiar daca dupa ce va trece un timp,si persoana in cauza va gandi la fel,pe moment trebuie lasat sa spuna ce simte,sa fie ajutat sa treaca peste perioada dificila.

Se pare ca asa au facut majoritatea presupusilor prieteni pe care credea ca ii avea.

Revenind….
Cred ca ar trebui sa incepem sa dam ceea ce vrem sa primim,sa lasam macar pentru un moment viteza,fuga prin viata asta care nu stii cand se termina,sa zabovim langa cineva care ne considera prieten apropiat si sa il facem sa simta ca probleme lui sunt si ale noastre.

Atentie insa caror prieteni le daruiti atentia voastra. Eu am patit-o de multe ori ( 5 la numar daca imi aduc bine aminte,si m-am lecuit)…aparentele inselau,si persoana pe care o consideram prieten/prietena nici pe departe nu merita atentia mea,in timp ce altcineva ma astepta,dar nu vedeam….

Nu critic si nu acuz pe nimeni,pentru ca am fost de ambele parti ale baricadei.Nu tot timpul am dat importanta problemelor altora si nu mereu am fost ascultata.Din fericire viata a fost de partea mea mai mereu,daruindu-mi pe o parte ceea ce poate altii nici nu viseaza dar si luandu-mi persoane pe care le iubesc.

Nimeni nu-i perfect,cu toti gresim,dar daca ne dorim cu adevarat putem schimba cursul lucrurilor.