19
“Sa fii copil e-un lucru serios,
Nimic pe lume nu e mai frumos!
Nici un minut nu stai pe loc,
Poti sa zambesti si ai noroc.”
Inca am in memorie secvente vii despre cum era atunci cand eram copil.Parintii fiind mai toata ziua la servici,vacantele de vara mi le petreceam la bunici,
iar apoi cand aveau si ei concediu mergeam impreuna in diverse locuri.
Am fost un copil norocos,cu bunici aici in Bucuresti dar si la Pascani,in partea Moldovei.Imi aduc aminte cand mergeam la tara ca ma intorceam cu genuchii juliti,vanatai si cucuie de la toate aventurile prin care treceam cu verisoarele mele.Intr-o vara am devastat gradina bunicii,si am spart toti pepenii pe care ii avea plantati,fie ca erau copti sau nu 
.Pedeapsa evident a fost pe masura…..un dus cu furtunul cu apa rece,noroc ca era vara si ne-a facut totusi bine.
La Bucuresti aveam parcul in fata blocului si toata ziua eram catarata prin copaci,saream coarda sau jucam sotronul.Bunica abea ma mai prindea in casa,iar atunci cand reusea si ma punea sa dorm la pranz era cel mai groaznic moment….insa acum,mi-as dori sa mai pot avea ocazia de a’i spune ca avea dreptate,dar din pacate a plecat prea devreme dintre noi 
Intra in toate jocurile mele de’a profesoara , vanzatoarea, “musafira” si tot ce imi trecea prin cap.Nu exista data sa nu aiba ceva dulce cand mergeam acolo in vizita si sa’mi spuna “Frumoasa lu’ mamaie”.
Mi-as mai dori tare mult sa am inocenta specifica acelei varste,sa adorm cu povesti citite si sa am doar grija distractiei.Mi-as fi dorit ca buni sa ma poata vedea la banchetul de clasa a 12-a si absolventa,dar stiu ca de acolo de sus sigur se bucura pentru tot ceea ce am realizat.
Cred ca ,desi acum suntem mari,asa cum “amenintam” atunci cand ne suparam pe deciziile parintilor, trebuie doar sa pastram in suflet o parte a copilului din noi si asa vom trece mai usor peste toate.
.