DeeaStar

Frigul și vremea urâtă au năvălit peste noi când ne-am asteptat mai puțin. Deși meteorologii ne anunțau fericiți că vom avea 25 de grade și în luna octombrie, natura toată a ținut să îi contrazică. Soarele s-a arătat puțin spre deloc în ultimele două săptămâni, pitindu-se după norii prea cenușii, iar temperaturile au scăzut de parcă guvernul a dat o lege și pentru impozitarea lor.

În cazul meu, toamna a venit odată cu melancolia, motiv pentru care gândurile mele au început să migreze departe, departe. Chiar și postul de radio pe care îl ascultam zi de zi l-am schimbat, alegând să reascult muzică veche, pentru că de cea actuală m-am intoxicat.

Recomand cu foarte mare căldură Gold Fm, un radio care emite pe aceași frecvență cu cea a sufletului meu. Mărturisesc că ascultându-l m-am surprins de foarte multe ori, cu ochii țintiți pe geam, visand la un bal ca pe vremuri, în care domnițele erau îmbrăcate în rochii de prințese, iar cavalerii le purtau pașii pe ritmuri lente. Dansul, acesta a fost cuvântul care mi-a guvernat zilele de ceva timp încoace. Mi-aș dori unul în miez de noapte, printre fulgi de nea .

Se spune că noi fetele suntem prea visătoare, dar de foarte multe ori lucrul acesta te poate face să treci peste perioade dificile, în care unele amintiri încearcă să te copleșească. Vă las în continuare cu două piese ce mi-au intrat la inimă imediat ce am auzit primele acorduri.

1 septembrie, nu foarte mult trecut peste ora 14:00, telefonul personal începe să zbârnâie spre disperarea mea, pentru că aveam de lucru. Numar necunoscut. Inițial am crezut că am să ma cert iar cu vreo operatoare de la UPC ( am fost sunata de zeci de ori în ultimii 2 ani pentru un abonament pe care propietarii din fostul apartament unde am stat cu chirie nu binevoiesc sa-l platească și deși le-am explicat de fiecare dată ca eu NU mai stau acolo, se pare că o condiție primordiala de a lucra în compania mai sus amintită e să fi ori surd, ori bătut în cap ), dar m-am înșelat.

La capătul celălalt, tot o domișoară dar de la firma Top Shop. Mi-a explicat frumos, că în urma unui sms dat acum ceva timp pentru un concurs, deși nu am câștigat premiul cel mare, excursia la Paris, sunt fericita posesoare a unui robot de bucătărie. Yupiiiiiiiiiiii, artificii, petarde, baloane…ce să mai, să suflăm în lumânare pentru primul câștig din viața mea. După încă două fraze, am înteles că lumânarea rămâne, dar una din aia pentru pomeni, pentru că îmi primeam premiul doar dacă aș fi comandat ceva de la ei de la firmă. Adica wtf, îmi plătesc premiul sau ce ? Am răspuns politicos că nu, nu doresc nimic și am închis. Probabil au urmat alte zeci de persoane, și cred eu că cel puțin 2-3 au picat în plasă. Știam eu că nu se lipește niciun câștig de mine, dar pentru câteva secunde am trăit cu speranța că totuși nororcul a găsit ușa la care stau .

O altă problemă de care m-am lovit zilele acestea a fost aceea a aerului din mijloacele de transport. Deși momentan e TOAMNĂ, pe o parte din cei care circulă frecvent cu RATB-ul. i-a lovit înghețul de la Polul Nord. Cat de congestionat să ai creierul încât să ți TOATE geamurile închise într-o mașina plină cu 50 de oameni ? Numai gândul de a respira aerul expirat de altcineva și mă ia cu leșin la stomac, da să parcurgi un traseu de câteva stații în asemenea condiții, e deja echivalent cu un episod din ” tehnici de supraviețuire ” ( apropo de această emisiune, aruncați un ochi pe blogul Dianei si cititi despre cum a fost în celebra tabară organizata de cei de la Discovery , prin ochii unei fete care a văzut mai multe locuri decât posturile mele de pe blog ) . Am încercat timid să deschid UN geam, iar jumătate din călători m-au privit de parcă aveam 2 capete în loc de 1. Din fericire, deși am fost rugată să-l mai închid puțin, neuronii mei sau oxigenat, dovada faptului ca azi sunt aici cu toți piticeii mei .

Uneori chiar mă întreb, câtă normalitate mai există la noi și dacă se găsește, unde e ?

În altă ordine de idei, vara a trecut, oamenii au venit din concediu, străzile s-au aglomerat, iar la muncă drumurile și volumul de acte sunt în creștere. Din fericire, în tot ceea ce fac pun multă pasiune și mă implic până la ultimul nerv care e pe cale să cedeze, de aceea zi de zi pornesc la drum optimistă.

E tare urât şi răcoare afara. Vremea asta mă face să-mi doresc să fiu acasă, în pătura cu un capucino cald in braţe şi un film din ăla super siropos .  Daaaaaaar, cum nu se poate mă mulţumesc şi cu o cană caldă de ceai băută în timp ce omor imprimanta cu declaraţiile ce trebuiesc depuse în această lună.

Pe la geam trec tot timpul pescaruşi şi tare îmi sunt dragi. Mi-ar plăcea să pot fi ca ei, să călătoresc ori de câte ori îmi doresc, marea să fie casa mea, iar cerul un tavan infinit spre care să pornesc ori de câte ori vreau să evadez.

M-a copleşit melancolia, sper să-mi treacă repede, altfel fac duşuri cu apă rece.

O săptămână frumoasă să aveţi !

Oficial, de marți începe sezonul de toamnă…neoficial temperaturile vor fi destul de ridicate în toată luna septembrie, dar cu siguranță se vor vedea ceva schimbări în peisaj. Deja de câtva timp a început să se întunece devreme, iar nopțile sunt puțin mai răcoroase . Cred că ne ajunge atâta pârjoleală.

Deși ador vara, căldura, soarele, copacii înfunziți, apa mării și ploaia caldă, după zile întregi cu grade ce depășesc confortul termic îmi doresc o revenire a temperaturii la normal. Nu îmi place toamna mai deloc, pentru că sunt foarte multe ploi, iar natura își dă jos hăinuțele viu colorate . Ce-i drept și peisajul conturat în nuanțe de maro, arămiu și galben oferit de luna septembrie e de vis, iar covorul de frunze de pe alei te face sa te simti ca o vedetă la cine știe ce premii importante, dar o să îmi fie dor de tot ceea ce înseamnă vară.

Pentru a ” celebra ” deși e mult spus, ultimul weekend din vară am făcut o plimbare prin Herăstrău, parcul meu de suflet. Voiam să văd și aleea împreună cu monumentul dedicate lui Michael Jackson, așa că am luat-o la picior . După umila mea părere, la câtă publicitate s-a făcut acestui mic eveniment, inaugurat de primarul Oprescu, îmi inchipuiam că găsesc altceva. Monumentul ca monumentul, e ok, plin de fotografii și mesaje de la fani, dar steaua cu numele lui este pur și simplu trântită în praf, iarbă și pământ uscat . Nu caut vinovați, dar cel mai probabil pentru ceea ce a fost Michael merita mult mai mult, la fel cum vedem în alte țări.

În rest, m-am contopit întru totul cu natura. Am stat pe iarbă, am mirosit flori, m-am bucurat de rândunele și fluturași și am fost răsfățată de soarele cald de pe cer. M-am simțit cel mai iubit copil din lume, m-am alintat, am făcut multe poze, am păpat înghe și am cârcotit cu mami pe săturate .

Draga de tanti ce o vedeți mai jos, datorită experienței vaste nu a nimerit gaura terenului de golf ci aleea de după gard, unde era să ne defrișeze freza .

Am zărit și o operă de artă, desfășurată pe pereții unei construcții din parc. Autorul sau autorii mertiă felicitări și multe aplauze.

Poze am o grămadă, in jur de 150, dar nu am răbdarea necesară să redimensionez și să le încarc aici, așadar cred că turul virtual s-a încheiat aici .

P.S 1 Am făcut turul parcului. Pentru cine nu știe, e cel mai mare din Romania. Doar lacul are 76 de ha…pfiu, cât am mai mers în jurul lui .

P. S 2 Am 23 de ani, nu 16 cum tot mi se spune .

P.S 3 Am o nouă ” pasiune ”, bentițele .

Offf, că veni si toamna cea ploioasă şi mohorâtă. E drept că astă vara îmi doream putină răcoare când soarele ardea pe cer la putere maximă, dar când se instalează peisajul ăsta bacovian parcă nu ai chef decât să stai în vârful patului cu un ceai sau o ciocolată caldă în mână .

Timpul a început să treacă extrem de repede şi în curând dă spiritul sărbătorilor peste noi. Acum fix o lună savuram din plin prima zi de relaxare din mini vacanţa la mare. Ce bine era, nu tu griji, nu tu stres, decât un suc rece, briza mării şi multă bălăceală .

Azi, după o mică plimbare m-am întors acasă foarte nostalgică. E adevărat şi vremea e de vină, dar a venit momentul în care Bucureştiul începe să-şi piardă stralucirea. Parcurile sunt goale, nici măcar mititeii care nu merg la grădiniţă sau şcoală nu mai sunt prezenţi. Băncile zac părăsite, doar praful şi câte o frunză se mai aştern din când în când, iar pe ici pe colo vezi câte un grup de bătrânei care au ieşit să mai joace o ultimă partidă de şah….cine ştie poate mâine plouă, poate ninge….poate mâine nu va mai fii pentru ei.

Păsările ne părăsesc încet încet, înaltul cerului fiind cedat şi brăzdat de ciorile nesuferite care vin să ceară vreme urâtă aşa ca ele. Totul capătă o nunanţă gri-ruginie, doar gazonul din parcuri şi alte spaţii amenajate ce mai dă puţină viaţă cu al lui verde crud. Lumea a început deja să se ascundă sub hăinuţe cât mai groase, să se echipeze cu umbrele şi pelerine de ploaie, uneori chiar şi cu fulare. Pe feţele oamenilor rar mai poţi desluşi un zâmbet, locul lui fiind luat de griji, stres şi nervi din cauza aglomeraţiei.

Una peste alta, ca să nu ne întristăm de tot am înteles că între 19 şi 21 seprembrie vor fii zilele Bucureştiului cu ocazia cărora vor avea loc multe spectacole şi manifestări stradale. Întregul program îl puteţi găsi pe Metroporam.ro . Sper să fie frumos sâmbătă seara pentru că am de gând să merg la concertul lui Bryan Adams din Piaţa Constituţiei .

Şi ca să încheiem frumos, va dedic o melodie care poate poate va aduce soarele pe cer .

ARMIN VAN BUUREN – In and out of love [feat SHARON DEN ADEL]
Asculta mai multe audio Muzica »