DeeaStar

Maxim am zis !

O super seara cu fetele, un super film, cat despre actor……no comment . Recomand și primele două părti…personal pe mine m-a vrăjit această serie.

Credit poza

Ora 02:50 – după o oră și 5 minute întârziere, oameni nedumeriți și aurolaci împraștiați în toată gara, trenul pleacă din București cu viteza unui melc. Sper să nu o țină așa tot drumul, altfel ajung la destinație când de fapt ar trebui să mă întorc. E răcoare și întuneric, iar Magic Fm e un camarad de nădejde.

Ora 03:10 – liniștea e spartă de un tinerel fără loc. S-a gândit el să folosească rucsacul pe post de scaun, omițând că acolo are și spuma de ras, care desigur s-a împrăștiat peste tot.

Ora 05:30 – deși în mod normal trebuia deja să fi ajuns, mai stăm și în câmp de 30 de minute admirând o biserică .

Ora 06:30 – am ajuns în sfârșit. Între timp am avut de suportat un băiețel răzgâiat, o mamă bătută în cap și o bunica ce ii ține isonul. Vagoanele noi sunt foarte incomode și înghesuite. Acum dacă tot am scăpat de toate, mă duc să îmbrățișez marea .

Cam așa a început călătoria mea către mult iubita Constanța. Am avut super noroc încă de când am ajuns acolo, putând să ne cazăm încă de foarte dimineață,deși recepția se face la ora 14, așadar am prins plajă și bălăceală încă din prima zi. Pe tot parcursul șederii am avut parte de o vreme extrem de plăcută și apă neobișnuit de caldă, cu o temperatură de 30 de grade.

Am revăzut locuri de suflet ca Satul De Vacanță și toate nebuniile din el, Cazinoul și Portul din Constanța, faleza ce iți încântă ochii oriunde ai privi, dar nu în ultimul rând m-am bălacit cât pentru cei 2 ani în care am așteptat să revin.

Ziua de vineri însă, a fost una specială, pentru ca am vizitat Mangalia cu a mea dragă prietenă Lily și mami. Pentru că ne despart atâția km, iar aceasta a fost a doua revedere în 4 ani, s-a lăsat cu multă plimbare,zâmbete, o dispoziție de milioane și multe poze.Mangalia e minunată cu adevărat, având o plajă superbă, apă limpede ca lacrima și stavilopozi pe care te poți cățăra în voie fără să îți fie frică.

Desigur toată lumea știe că tot în Mangalia se susține anual festivalul de la Callatis, care se pare că anul acesta a fost denumit simplu Festivalul de la Mangalia. La orele amiezii, soliștii care urmau să evolueze făceau repetiții, dar cel mai uimitor lucru a fost să văd că scena era este mult mai mică, față de cum pare la televizor.

Ca un fost fan înfocat al 3rei sud-eștilor am mers să caut steluța ce le poartă numele pe Aleea Stelelor de Mare. Deși mă așteptam sa fie mai vizibil semnalizată, la o primă vedere aceasta pare un simplu trotuar. Călcând peste ani, am ajuns din câțiva pași de la 1998 la 2001. Cu o culoare semi-pierdută și prăfuită, steaua celor ce au scris o istorie în muzica dance aștepta să fie vizitată de curioși.

Drumul spre Constanța a fost o adevarată provocare, pentru că la fel ca și la venire am avut bilete făra locuri. Aspectul acesta l-am rezolvat rapid, problema țărănușilor care nu știu să se poarte, nu a mai ținut de noi ci de buna creștere pe care nu o aveau la ei. Ca o încununare a celor 43 de km ce trebuiau parcurcurși, geamul compartimentului era blocat, iar aerul condiționat oprit. Și uite așa ne-am copt ca trei cireșele vara la soare, de mai bine o lăsam pe Lily să spargă geamul de la panoul de control cu butoane .

Nici seara de sâmbătă nu s-a lăsat mai prejos, pentru că deși aparent părea una cu plimbări liniștite, biletele la unul din spectacolele Teatrului de Vara au schimbat totul. Inițial, am crezut că o să fie un program cu de toate, mai ales că îi anunțau și pe Țociu și Palade, dar după prima jumătate de oră eram în mijlocul unui concert de manele. Nu a fost chiar atât de rau, și nu am să fiu ipocrită să spun că vai eu sunt doar o amatoare de muzică clasică și leșin cand aud ritmuri orientale pt că nu e așa. La o petrecere sau o seară distractivă chiar merg. Pe la jumătate au apărut Stela Popescu, Maria Ciobanu, două doamne ce au smuls ropote de aplauze și cărora nu le e rușine să performeze alături de cântăreți de manele.

Duminica ne-a ajuns din urmă rapid, iar după o ultimă băiță în mare am mers către gara,  cu speranța că poate la iarnă îmi voi indeplini visul de a vedea marea . Constanța a fost și
va rămâne stațiunea mea de suflet, locul în care m-aș întoarce fără să stau prea mult pe gânduri.

Pe final, aș vrea să vă prezint doi noi prieteni pe care mi i-am făcut în această săptămână. Așadar, grija mare cei care aveți de gând să mă supărați…

De azi din nou la muncă, dar nu închei postul până nu vă cinstesc cu o carafa de limonadă cu mentă . Hai noroc !

Interesant weekend săptămâna aceasta . Sambăta la teatru, duminica la Off Road Arena, două activități total opuse, care însă unesc oameni de toate genurile.

Seara la tatru a fost absolut adorabilă. Ce-i drept nu am mai fost de câțiva ani și îmi era foarte dor, dar cum niciodată nu e prea târziu am mers să văd ” Cinci femei de tranziție ”, un spectacol în regia Rodicăi Popescu Bitănescu. Piesa are o vechime de aproape 7 ani și se joacă în continuare cu casa închisă. Sala Amfiteatru a Teatrului Național București este foarte primitoare și intimă, perfectă pentru un ” randez – vous ”.

Aimée Iacobescu ( profesoara ), Magdalena Cernat (bibliotecara ), Iuliana Călinescu( tânăra ), Rodica Popescu Bitănescu (gazda ) și Vivian Alivizache ( afacerista ) aduc în discuție probleme aparent simple dar actuale despre conflicte între generații, politică, minciuni, drame, bucurii, ajungându-se la destăinuri mai mult sau mai puțin plăcute.

Trist este însă că foarte multe persoane încă nu au învățat că la tatru trebuie să fi punctual, nu să deranjezi un rând întreg la 10 minute după ce a început piesa. Înafara faptului că faci gălăgie, este o lipsă de respect față de actorii de pe scenă. Am rămas uimită să văd oameni în bluze de trening și bascheți. Oare nu le ajunge restul timpului să le poarte ? Încă de mică, unul din lucrurile pe care mi le-a băgat mama în cap a fost faptul că la teatru TREBUIE să fii elegant. Una peste alta toți cei din sală ne-am simțit bine, iar aplauzele de final au curs vreme de 10 minute .

Azi am schimbat registrul pe ceva mai mult zgomot….de motoare . Parcul Tineretului a fost gazda evenimentului ” Off Road Arena ” , unde  împătimiții auto, moto și ai ATV-urilor s-au dat în spectacol la propriu. Cel mai așteptat ” om ” al zilei a fost Julien Dupont unul din cei mai tari ” rideri ” din toată lumea, care a  făcut câteva giumbușlucuri de ne-a lăsat cu gura căscată, mai ales că nu avea echipament de protecție.  Mult noroi, mult fum, multă gălăgie dar și o doză de nebunie, cam asta am zărit azi. Amfitrionii spectacolului Răzvan și Dani….no comment .

Pentru început, doar atât am să spun : Foarte tareeeeeee frate  !!!

Deși turna cu galeata, Piața Constituției era plină de oamenii care nici nu se gândeau să plece. S-a întârziat cam 30  de minute, stropii mari băteau din toate părțile dar muzica își făcea simțită prezența și niciun picior nu stătea pe loc. Vremea neprietenoasă părea că a stricat totul, iar atunci când organizatorii voiau să se dea bătuți soarele a ieșit, show-ul demarând în trombă la propriu . Pentru mine a fost cel mai deosebit spectacol pe care l-am văzut până acum. Turația motoarelor îți inunda toate simțurile, și la fiecare salt parcă tresăreai puțin.

Maeștrii acestui sport erau de la puști de 20 de ani până la oameni în toată firea de 40 de ani. O muncă solicitantă, antrenamente de câte 8 ore pe zi, și multe căzături sunt ingredientele succesului în meseria lor. S-a văzut însă că fac totul cu pasiune și profesionalism.

De prezentatori nu mai spun, că devin subiectivă…Răzvan și Dani vor rămâne mereu preferații mei . Băieți simplii, fără fițe, comunicativi, prietenoși și haioși . Dar las pozele să vă povestească mai în detaliu și un filmuleț montat cu cele mai bune sărituri .

Și fără motoretă, dar cu buletin deși unii se cam îndoiesc de asta .

SUPER TARE !!! Asta e ceea ce îmi vine în minte după o oră și jumătate de distracție, cântat, aplaudat și dansat . De foarte mult timp nu m-am mai simțit atât de bine la un concert.

Oraganizare excepțională, sonorizarea perfectă, toată lumea cu locuri de aceea vizibilitatea la scenă a fost perfectă ( bine, noi am și stat în rândul 11 ). Până acum găseam aceste spectacole aiurea că nu te zbânțui de nebun, dar azi a fost totul de vis . Cei dornici să îl atingă pe Smiley au putut să o facă în voie, pentru că băiatul nu are fițe.

Sunt o groază de povestit așa că o să încerc să-mi amintesc momentele cele mai importante. Unul din punctele de atracție ale serii au fost cei 3 nebunatici din baking vocals. Ideea de a creea 3 personaje plecând de la un singur nume zic eu a fost una originala. Miley, Iley și Ly prezintă fiecare altă personalitate…dornicul de afirmare, supărăciosul și ” la naiba ” prietenul lui Solcanu .

Unul din motivele pentru care îl respect pe Smiley este faptul că își respectă publicul, cântă live și dansează….chiar mult. Melodiile au fost dintre cele mai cunoscute și nu numai. Hit-uri ca Oficial îmi merge bine, Preocupat cu gura ta, În lipsa mea sau Am bani de dat au făcut sala să se ridice în picioare și să fredoneze cu placere versurile. Încă puțin și îl acaparam pe bietul băiat, abea se mai auzea .

Desigur nu au lipsit prietenii săi de la Simplu, Marius Moga, Alex, Uzzi și Don Baxter. Foarte pe scurt, Moga este muuuult mai pitic decât pare la televizor și foarte energic. Nu a stat un moment pe scenă, abea l-am prins pentru o poză. Uzii a fost o aparitie woooooow.Când l-am văzut la costum, era de nerecunocut. Despre cei de la Simplu e în zadar să vă mai povestesc. Pe mine m-au fermecat mereu, iar azi m-am convins că merită să plătești bilet pentru a-i vedea.

Sala a fost plină ochi, iar Smiley plin de emoții. Este o persoana timidă, modestă și mult mai drăguță în realitate. Am fost surprinsă să o vad pe Laura Cosoi mult mai în spate decât mulți, dând dovadă de simplitate și bun simț. S-au mai perindat și alte persoane cunoscute pe acolo, cum ar fi : Cristina Rus, Andreea Bănică, Dan Manoliu și reporterul Cârcotașilor.

Mi-ar fi plăcut să țină mai mult, dar cum orice lucru frumos se termină repede așa s-a întâmplat și de această dată. Rămân însă amintirile, pozele și înregistrările. Îmi ia foarte mult timp să pun filmuletele, și multe site-uri spun că sunt prea mari, dar sper să reusesc într-un final. Imaginile au fost micșorate, cele cu claritate maximă fiind păstrate pentru sufletelul meu…e mai bine așa .

Într-un ultim paragraf, vă urez un sfârșit de săptămână cel puțin la fel de plăcut ca al meu….ma rog, exceptând vreo 2 ore ale dimineții de mâine, când am examen. Bafta mie și ” make love not coffe ” .

Pe final, pozele promise…

Yeeeeeeey, piesa mea preferată merge mai departe la Eurovision . Elena Gheorghe a câștigat aseară Selecția Națională Eurovision 2009 cu piesa ” The balkan girls ”  (  Muzică: Laurenţiu Duţă, Ovidiu Bistriceanu, Daris Mangal și text : Laurenţiu Duţă, Alexandru Pelin ).

Foarte aproape de aceasta, la numai 4 puncte diferență a fost Cătălin Josan cu melodia ” Stop ”, iar pe locul trei, tot cu 18 puncte  fetele de la Blaxy Girls cu a lor ” Dear mama ”.

Din punctul meu de vedere competiția a fost foarte strânsă, melodiile în majoritatea lor bune și culmea pentru prima dată niciun scandal. Liniște și pace ca in Rai, cel puțin la televizor .Ca și compoziții, dintre cei care îmi sunt cunoscuți menționz pe :

Costi – a dominat în finală cu 2 piese pentru  Blaxy Girls și IMBA şi una pentru el.

Marius Moga – Red Blonde și Dalma

Laurențiu Duță – Elena Gheorghe

Băieții de la Play & Win – Trupa Zero

Eduard Cârcotă - Cătălin Josan

Cornel Ilie ( Vank ) – Tina

Ce nu mi-a placut deloc  au fost prezentatorii. Cei 3 ( Orlando, Escu și Popescu ) au avut cele mai nereușite glume. Până și acum 1 an când prezenta Alina împreună cu Iulian Vrabete  parcă era mai bine. Înțeleg că sunt oameni de radio și sunt obișnuiți să citească aproape totul de pe hârtie, dar atunci când te prezinți la tv încerci să te uiți mai finuț pe desfășurător.

Nici coprezentatorul Alinei Sorescu din Camera Verde ( care culmea era portocalie ) nu a fost cine stie ce. Cred că locul domnului Andi Vilara este acolo de unde a plecat şi anume comentator sportiv.

Nici momentul celor de la Popas Band nu m-a încântat. Solistul, fosul componentul al trupei JukeBox avea niste lentile de contact groaznice, care îl făceau sa arate extreeeeem de hidos. O fi vrut el să facă spectacol dar din punctul meu de vedere nu a reușit. Se plângea la una din emisiunile Lianei Stanciu că niciun concurent nu are o coregrafie mai deosebită, dar sincer a lui mi s-a părut cea mai neinspirată.

Per total a fost binişor din unele puncte de vedere, dar consider că participanţii ar fi trebuit să facă mai mult spectacol. E adevărat, s-au concentrat mai mult pe cântatul bine, dar şi aici mulţi au avut scăpări. Pe final, vă las cu melodia câştigătoare .