23
Zilele acestea am fost bombardați de media cu celebrul subiect, românii din Italia. Jurnale de știri, breaking news-uri, talk-show-uri, pagini întregi de ziare și sute de comentarii, toate tratau intens ultimele evenimente. Nu iau apărarea nimănui în acest caz, pentru că niciunul nu-i mai breaz. Și românii noștri o fac de mămăligă dar nici italienii nu sunt mai prejos 
.
Despre altceva mi-ar place să vorbesc azi, ceva ce în ultimul timp am găsit din ce în ce mai rar în rândul oamenilor, TOLERANȚA. Mulți se feresc de ea și tresar când e pusă în discuție de parcă îi pică cineva cu ceară. De foarte multe ori am interpretat aceste reacții ca pe un scut de protecție ce-l scot la înaintare ființele slabe, nesingure pe ele și frustrate.
Această incapacitate a unora de a conviețui alături de persoane mai sărace, mai mici ca vârstă, cu diferite probleme de sănătate sau orientare sexuală nu poate fi datorată decât educației pe care au primit-o acasă. Există părinți care își orientează copii doar spre prieteni cu o anumită poziție socială și buletinul de analize agățat de gât. E foarte normal să te interesezi de cercul de prieteni pe care îl are odrasla ta, însă învață-l să accepte și să ajute persoanele care nu sunt ca ei.
Un copil cu probleme locomotorii este la fel de demn de a fi prieten ca unul care își petrece ziua pe role. Un copil îmbrăcat cu haine din Obor nu este cu nimic mai prejios decât unul îmbrăcat din Unirea. Un copil cu câteva kilograme în plus nu trebuie marginalizat în favoarea unuia cu măsuri standard.
Mă enervează de asemenea părinții care nu își lasă copii să-și exprime opiniiile încă de la vârste foarte fragede. Când îi aud cu ” nu te băga că ești mic ” sau ” taci tu că tu nu știi ” îmi vine să-i alerg cu mătura până la Polul Nord și înapoi. Oferă-i o explicație pentru toate lucrurile pe care le faci, când ai musafiri lasă-l și pe el să vorbească nu-l închide imediat în cameră pe motiv că nu are ce căuta printre oamenii mari. Pe mai departe el va face la fel cu ceilalți.
Insist foarte mult pe acest aspect al copiilor pentru că de la vârste încă fragede se deprind anumite concepții, obiceiuri, iar dacă tu ca părinte nu ești capabil să-l faci să prețuiască tot ceea ce îl inconjoară, să acționeze cu cap și nu pe baza a ce a auzit el de la x și y nu îi văd viitorul decât in Bamboo pe bani tăi.
Mi-a plăcut mereu să stau pe lângă cei mai mici de vârstă și așa mi-am petrecut toată copilăria. Le ascultam mereu problemele pe care nu aveau curajul să le spună părinților, îi sfătuiam când făceau prostioare cum să le rezolve fără minciună și uneori îi ajutam la lecții.
O lecție de viață extraordinară ne-o dau animalele. Priveam ieri pe balcon cum rândunelele și porumbeii mâncau din același loc deși este o diferență de talie considerabilă. Dacă ei pot, noi de ce să nu încercăm ?
