DeeaStar

Oficial, de marți începe sezonul de toamnă…neoficial temperaturile vor fi destul de ridicate în toată luna septembrie, dar cu siguranță se vor vedea ceva schimbări în peisaj. Deja de câtva timp a început să se întunece devreme, iar nopțile sunt puțin mai răcoroase . Cred că ne ajunge atâta pârjoleală.

Deși ador vara, căldura, soarele, copacii înfunziți, apa mării și ploaia caldă, după zile întregi cu grade ce depășesc confortul termic îmi doresc o revenire a temperaturii la normal. Nu îmi place toamna mai deloc, pentru că sunt foarte multe ploi, iar natura își dă jos hăinuțele viu colorate . Ce-i drept și peisajul conturat în nuanțe de maro, arămiu și galben oferit de luna septembrie e de vis, iar covorul de frunze de pe alei te face sa te simti ca o vedetă la cine știe ce premii importante, dar o să îmi fie dor de tot ceea ce înseamnă vară.

Pentru a ” celebra ” deși e mult spus, ultimul weekend din vară am făcut o plimbare prin Herăstrău, parcul meu de suflet. Voiam să văd și aleea împreună cu monumentul dedicate lui Michael Jackson, așa că am luat-o la picior . După umila mea părere, la câtă publicitate s-a făcut acestui mic eveniment, inaugurat de primarul Oprescu, îmi inchipuiam că găsesc altceva. Monumentul ca monumentul, e ok, plin de fotografii și mesaje de la fani, dar steaua cu numele lui este pur și simplu trântită în praf, iarbă și pământ uscat . Nu caut vinovați, dar cel mai probabil pentru ceea ce a fost Michael merita mult mai mult, la fel cum vedem în alte țări.

În rest, m-am contopit întru totul cu natura. Am stat pe iarbă, am mirosit flori, m-am bucurat de rândunele și fluturași și am fost răsfățată de soarele cald de pe cer. M-am simțit cel mai iubit copil din lume, m-am alintat, am făcut multe poze, am păpat înghe și am cârcotit cu mami pe săturate .

Draga de tanti ce o vedeți mai jos, datorită experienței vaste nu a nimerit gaura terenului de golf ci aleea de după gard, unde era să ne defrișeze freza .

Am zărit și o operă de artă, desfășurată pe pereții unei construcții din parc. Autorul sau autorii mertiă felicitări și multe aplauze.

Poze am o grămadă, in jur de 150, dar nu am răbdarea necesară să redimensionez și să le încarc aici, așadar cred că turul virtual s-a încheiat aici .

P.S 1 Am făcut turul parcului. Pentru cine nu știe, e cel mai mare din Romania. Doar lacul are 76 de ha…pfiu, cât am mai mers în jurul lui .

P. S 2 Am 23 de ani, nu 16 cum tot mi se spune .

P.S 3 Am o nouă ” pasiune ”, bentițele .

” Lumea nu e toată bună şi frumoasă. Şi o să te dărâme în genunchi şi o să te ţină acolo dacă o laşi. O să ajungi un nimeni pentru care viaţa este prea grea. Dar nu e vorba cât loveşti, ci câte lovituri poţi să primeşti şi să mergi mai departe. Aşa se nasc câştigătorii. Dacă ştii cât valorezi, du-te şi fă-i pe ceilalţi să vadă asta. Dar nu da vina pe alţii. Numai laşii fac asta… ”

Așa cugeta Mirciulică Badea într-una din serile trecute, citând din Rocky 6, unul din filmele sale preferate. Spunea el că celebra serie Rocky nu e despre bătaie ci despre viață în general. Așa o fi, nu m-au atras niciodată filmele cu Sylvester Stallone, dar această replică rostită de tatăl lui Rocky în film e plină de adevăr.

Nu că nu aș fi știut asta, pentru că viața mi-a arătat adevărata față încă din copilărie, dar zilele astea au avut loc schimbări în viața și sufletul meu, motiv pentru care în unele momente am fost mai puțin încrezătoare în mine, în altele foarte puternică și tot așa. Deh, am și eu acolo o bucățică de inimă care uneori dă semne că ar vrea să renunțe la lupta, dar NU ! Dincolo de orice relație, importantă e prietenia dintre 2 oameni, care ramane,  forța de a merge mai departe, de a iubi altfel decât până acum, de a nu abandona.

Show must go on….and on….and on !

Cam aşa aş putea să definesc viaţa mea în momentul acesta. S-au întâmplat o grămadă de evenimente într-un timp atât de scurt încât deja îmi trebuie o vacanţă, şi am să mă bucur de ea în noiembrie cu siguranţă .

Locul de muncă actual îmi papă 90% din timpul meu, ziua începând la ora 7, programul de lucru la 9 şi toată agitaţia se încheie la ora 19 când ajung şi eu acasă. Uneori chiar mai târziu, depinde de cât de multă treabă e. Ce aş putea să fac mai repede după 9 ore de lucru cu ochii în cifre, decât să mă odihnesc şi să mai schimb o vorbă pe mess cu prietenul.

Weekend-ul mi se pare prea mic pentru treburile restante pe care le am, minutele zboară cu viteza luminii şi ieşirile în oraş deja au devenit istorie ……deh, ce să-i faci acum sumt ” oamă “ cu responsabilităţi.

În noiembrie începe facultatea, anul I de master şi mă trece un fior că o să trebuiască să mai trec şi pe acolo din când în când . Până la urmă îmi mut lucrurile într-o rulotă pe roţi şi ştiu o treaba  . Acum dacă e să ne luăm după un proverb din popor, ” Noi să fim sănătoşi că belele curg gârlă “.

Ora e mult prea înaintată pentru noul meu program ( 23:09) , aşadar vă urez spor în toate şi multă baftă. Sper să reuşesc să scriu mai des şi într-o notă mai optimistă, aşa cum îmi e felul .