DeeaStar

Of, of măi măi iar nu am fost prezentă când s-a strigat catalogul în ultima săptămână. Mă chinui să leg două cuvinte înr-un articol de parcă aș fi vreo novice care abea a văzut tastatura pentru prima oară în viață, dar inspirația m-a părăsit cu desăvârșire.

Sa fie oare de la emoțiile pe care le-am tot adunat până acum de la diverse interviuri pentru un job sau întrebările care nu-mi dau pace, gândindu-mă la cum va arăta data de 28 iunie anul acesta ? Nici eu nu prea știu ce mi se întâmplă, ce vreau, ce-mi doresc. Sunt confuză, dar timpul cu siguranță le va rezolva pe toate.

Visez. Visez la multe lucruri ca orice persoana. Nu, nu e vorba de bani, hăinuțe și alte lucruri materiale. Visez la oameni mai buni, mai altfel decât toți cei care îmi influențează viața la momentul actual într-un fel sau altul. Probabil asta ar însemna să mă mut pe o altă planetă, dar eu îi vreau aici, cât mai repede. Visez la soare. Știu că e afară pe cer, dar eu îl vreau în sufletul și în viața mea, să mă încălzească așa cum o făcea demult.

Îmi place. Îmi place dimineața când liniștea totală este spartă de rândunelele gălăgioase. Uneori îmi doresc să mă teleportez pe o creangă, să fac și eu parte din marea lor familie. Îmi amintesc de inceputul celebrului film” Singur acasa 1 ” unde în dimineața plecării toată lumea aleargă după câte ceva. Aerul. Aerul răcoritor care mă gâdilă pe la picioare, doar doar de-oi deschide ochii. Parcă ar fi degețelele magice ale mamei când se plictisește de stat singură.

Vreau. Vreau să-mi găsesc într-un final un loc de muncă. Poate părea ciudat că nu îmi place să lenevesc toată ziua, deși nimeni nu îmi ține cuțitul la spate, dar am deja o vârstă la care viața trebuie privită altfel. Fiecare etapa a vieții trebuie trăită la momentul ei, iar dacă nu ai avut parte de ea, o poți savura oricând, dar fără să uiți că la colț e viitorul. Se poate spune și că sunt prea matură, accept, dar viața din zilele noastre nu îți dă o altă oportunitate. Vreau să văd marea, oricând, oricât. Trebuie să-i încredințez o parte din gândurile de care vreau să scap, sa le ducă departe, în larg.

Am. Am viața. Asta e cel mai important lucru dat de la Dumnezeu. Sunt bogată. Am o sănătate care cât de cât îmi permite să mă mișc, să mă bucur de lumina zilei, de mirosul florilor, de muzica, de tot ceea ce mă înconjoară. Sunt foarte bogată. Am o mamă care și-ar da și viața pentru mine. Sunt extrem de bogată.

Sunt bogată. Îmi place ce am și visez ce vreau !

Avem cu totii acest drept ,dar niste oameni ignorati ni-l refuza.Urasc….urasc sistemele din Romania intalnite in orice domeniu.Pe toti marii statului ii doare fix in fund de populatie.Mi-ar fi jena sa ies la interval asa cum o fac ei ,cu masti de binefacatori.

Nu sunt in stare sa puna cateva chesti minore la punct ,care ar putea salva vieti ,in schimb voteaza legi prin care sa mearga la “parasute” legal.Si mai gandesc ei sa fie si sanatoase fetitele ,asadar alta lege ,iar de partea cealalta oameni mor pe capete.De ce?Din cauza birocratiei si a incompetentei lor.

Ma uitam ieri la un reportaj despre o fata de 27 de ani ,bolnava de leucemie care a murit exact in ziua in care trebuia sa plece la operatie in Israel din cauza unor formalitati in privinta actelor.In urma ei a mai ramas doar nemultumirea ,drama si durerea unei familii naspastuite.

Degeaba au bagat bani in buzunarele medicilor care in mod normal ar trebui sa isi faca meseria conform juramantului lui Hipocrate.Nu sunt in stare sa faca niste cercetari mai amanuntite si sa spuna adevarul familiei ,iar aceasta ulterior sa ia o hotarare pe care ei o considera benefica.

Li s-a ascuns faptul ca fata e din ce in ce mai rau ,desi ei vedeau ca se termina pe picioare ,doar pentru a avea un alibii in incapacitatea lor de a rezolva transferul pentru strainatate.Si se mai intreaba Ministrul Sanatatii de ce nu are lumea incredere in medicii din Romania.Pentru ca in majoritatea lor fac totul doar daca li se da „dar”.

Oamenii au ajuns sa stea cu o spaima teribila pana isi vad persoanele apropiate iesite din diverse interventii chirugicale ,pentru ca oricat ai da ,daca nenea cu bisturiul nu le are pe meserie ,numai Dumnezeu de acolo de sus te poate ajuta sa scapi cu viata.

Da ,stiu ca nu toti doctorii sunt la fel ,si am un mare respect pentru cei cativa (ii pot numara pe degetele de la o mana) care isi fac treaba cu daruire ,dar nu pot uita ca bunica mea a fost diagnosticata diferit de la un doctor la altul.Cum vine asta?Pai nu exista o singura medicina?Ca parca asa am invatat eu in liceu.Sau difera de la un cabinet la altul cartea de biologie?

Lasand la o parte cadrul medical ,pentru care nu am nicio atractie dat fiind faptul ca am avut persoane bolnave in familie ,si mi s-a urat de spitale ,asistente acre si ciubucare si doctori nepasatori ,revin la politicienii nostri dragi.

Ce sa zic….asa ma „bucur” cand trec prin fata Parlamentului si ii vad iesind pe poarta in masinile lor de fitze cu fetele senine si burtile din dotare ghiftuite ,de mai ca le-as da un spor pentru osteneala de a se deplasa cateva ore la munca (hai ca dau si idei de marire a salariilor).

Faceti „dragilor” cunoscut formularul E-112 care salveaza vieti intr-un mod mai rapid ,implementati legi pe care sa le si aprobati la fel de rapid ca si „o bonificatie la salariu”.Ne dam tara europeana ,si nu suntem in stare sa facem ceva pentru scaderea mortalitatii.

Lame…..