DeeaStar

Ce să fie, ce să fie ? O mică revenire, altfel rămân corigentă pe blog semestrul acesta. Sper totuși prin binevoința cititorilor să iau o notă de trecere, chiar dacă vacanța a sosit deja.

Am avut parte de 2 săptămâni pline, împărțite între job, alergături pentru declarațiile de sfârșit de an, drumuri la spital, vreo două controale de la Inspectoratul de Munca, treabă cat cuprinde pe acasă, si muuuult timp petrecut singura ( bleah ).

Weekendul acesta însă, in sfârșit, totul a început să o ia pe un făgaș oarecum normal. Din fericire mămica mea este sănătoasă și a trecut cu bine operația, dar cel mai important e că a venit acasăăăăăăăăăăăă. Zâmbetul și-a recăpătat locul, iar inima dansează din nou de bucurie .

Pentru că am fost o fetiță vrednică și cuminte în tot acest timp, drept recompensă azi mi-am petrecut o parte din zi în natură, bălăcindu-mă în zăpadă și simțind cu adevărat că a venit iarna. Verșorica mea de la Pașcani a venit pe la mine, așa că ne-am răsfățat cu o plimbare.

Năsucuri înghețate, îngerași și oameni de zăpadă, sunt elementele perfecte pentru distractie.

Promiteam o revenire în forță, dar viața mea e o derulare continuă de evenimente neașteptate. Vinerea trecuta am rămas fără servici, luni, datorită bunei mele prietene Ligiuța, un om cu suflet mare ” m-a adoptat ”, iar acum lucrez la Departamentul de Resurse Umane . Chiar zilele astea îi spuneam mamei că am avut locuri de muncă în domenii și perioade diferite : 1 lună contabilă, 1 săptămână la call center, 3 zile agent vânzări produse cosmetice, 1 lună publicitate și sper ca job-ul actual să se concretizeze printr-un contract pe termen lung .

Pasăre călătoare am fost și cu locuința, iar acum mai nou până pe 15 septembrie trebuie să ne mutăm. Am fost dați afară din 2 case nationalizate, am locuit la bloc împreuna cu părinții până când fiecare și-au separat drumurile, iar eu am rămas alături de mami în alt apartament ( 4 case până acum ), toate astea în numai 8 ani.

Culmea că exact în aceste momente toate lucrurile frumoase și de mult apuse îmi revin în minte și se derulează ca un film. Poate că subconștientul meu nu vrea să se rupă de trecut, dar știe el că uneori doare ?

Forța de care vorbeam la început a fost însuși aceasta care m-a ajutat să scriu puținele rânduri, deși ma simt atât de obosită. Mami mă ține conectată în priză, motiv pentru care nu îmi vor ajunge anii să îi mulțumesc. Mulți și-ar dori să o aibă aproape, dar puțini știu să o prețuiască. E doar a mea și numai a mea, iar eu zâmbesc zi de zi pentru ea.

Totul va fi bine, parol !

Later edit : Miracolele se intampla, nu mai trebuie sa ne mutam .

Credeam că nu am să pot trece peste. Oricum e greu dar se pare că destinul vrea să-mi dovedească încă odată că am puterea să merg mai departe cu sau fără unul din oamenii care mi-au fost alături pe parcursul existenţei mele până acum. Nu,nu e nimic grav, decât a ales un alt drum,un drum mai uşor de străbătut.

Acum, important e faptul că mami aşa cum era de aşteptat e lângă mine, şi împreună vom răzbate pe mai departe. Şi nu e singura. De mai bine de un an şi jumătate îngeraşul care îmi este alături ma susţine din toate punctele de vedere ca un adevărat cap de familie ( te iubesc şi îţi mulţumesc ) .

Ştiu că nu am vreme de regrete şi văicăreli pentru că o noua viaţă bate la uşă, o viaţă ce trebuie savurată din plin pentru că nu ştii niciodată ce îţi rezervă. La sfârşitul lunii am să mă mut de unde stau cu chirie în momentul actual, împreună cu mami şi acum sunt foarte ” băgată la 2,20″ cu toate amănuntele care trebuiesc puse la punct.

Nu aveam de gând să mai scriu aşa cum am spus-o într-un post anterior, pentru că zilele care tocmai au trecut m-au bulversat şi au spulberat orice fel de inspiraţie, dar aseară târziu în noapte am primit un mesaj privat de la Nosfer cu întrebarea : ” what’s up with your blog? “. Atunci mi-am spus, de ce să renunţ la un lucru pe care îl fac din plăcere şi să mă ascund în spatele tristeţii? Nu,eu nu sunt aşa. Aşadar am revenit….atât cât am să am timp să postez am să o fac fără să preget.

Cu această ocazie vreau să apelez la bunătatea tuturor şi să vă aduc la cunoştinţă un caz despre care cu siguranţă aţi mai auzit. Este vorba de o fetiţă de 4 ani,pe nume Andra care a fost diagnosticată cu leucemie şi are nevoie de 150.000 de euro pentru a putea fii operată în străinătate.

Conturile în care puteţi dona pentru viaţa Andrei sînt deschise la Bancpost,
sucursala Dîmboviţa. Titular: Mihai Nicolae

• Lei: RO83 BPOS 1600 6687 619 RON 01
• Euro: RO18 BPOS 1600 6687 619 EUR 01.