DeeaStar

Sunt 3 la număr și își petrec majoritatea timpului împreună ( 8 ore jumătate pe zi ), practic mai mult decât cu familiile lor. Doar în weekend ce mai fac excepție, dar și atunci se trezește una din ele să dea mesaj sau să sune, ca deh, așa e ea mai zuză .

Două blonde și o brunetă, fantezia oricărui băiat așa cum ziceam zilele trecute….chiar și pentru băiatul de la 9 . Săracul, dacă ar știi el cât de investigată i-a fost viața…până cand au ajuns la o concluzie tristă : e cam urâțel la față, puțin surd și nici măcar nu are sonerie la ușă. În schimb, trupul lui extrem de bine lucrat ne pune ochii pe arcuri .

Una’i încă printre copilițe la port și la codițe. Îi place să se răsfețe, să-si facă pe unghii tot felul de floricele și dungi sau buline crețe. Mereu când o auzi îi e frig și fomiță sau o mănâncă năsucul cu rost de bătăiță. De galben și Fanta e îndrăgostită mereu, dacă o strigi ” Alinutzooooo ” te înjură instantaneu. Muntele și cățăratul sunt primele dorințe, pe băieți îi întrece în orice competiție.

Bruneta pare fițoasă, dar dacă o cunoști e super drăgăstoasă. E ” cole ” a mea încă din 2005, când îmi venea să o bat că târâia de opinci. E cea mai ” gya ” șoferiță, dacă o superi în trafic te trimite direct la…..graniță. La contabilitate se pricepe, se ferește de inghețata de ciocolată și cepe. Mereu sportivă se menține în formă și iubește un băiat ce poartă uniformă. Pe role ar sta cocoțată mereu, pantele abrupte le abordează cu tupeu.

Subsemnata blondă e mereu gălăgioasă, vorbește mult și la serviciu și acasă. Pe drumuri e tot mereu, la sănătate, somaj și ITM- eu. Mereu le gătește la fete ” bunătăți ” de se bat cot la cot pe bucăți. Aduce zi de zi miros de cafea în încăpere, dacă nu- și bea doza  adoarme pe scaun în tăcere.

Toate trei sunt puse pe râs și glume, mai ales când papă găluște cu prune .

Cam așa suntem noi zi de zi într-o viziune amuzantă marca DeeaStar.com

A trecut ceva timp de când nu am mai dat pe aici, iar praful era deja de-un deget. Dacă azi mă plângeam fetelor că nu mai am nicio idee despre ce să scriu pe blog, când am ajuns acasă s-a aprins beculețul și mi-am zis : ia să scriu eu o pagină din povestea a 3 prietene și aici credeți-mă că știu ce spun. Am încercat sâmbătă niște sentimente care mi-au dat de gândit foarte mult. Se pare că o prietenă adevărată poți să o găsești și în doar 2 luni.

Revenind, timpul trece așa de repede pe lâgă mine și nici nu îmi dau seama când s-a dus săptămâna. Dimineața trezirea, în timpul zilei tot felul de drumuri pe la instituțiile statului, iar seara mă delectez cu înregistrarea emisiunii Răzvan și Dani, sursa mea de bună dispoziție la orice oră .

Monotonia și plictiseala se instaleaza deseori, dar trag aer în piept și merg mai departe cu gândul ” lasă că mă fac eu mare ”. Până una alta, vă doresc o săptămână cât mai frumoasă în continuare, cu speranța că ne recitim cât mai curand .

Misiune : Depunere declarații pe luna iulie .
Obiectiv : Casa de Asigurari de Sanatate a Municipiului București sector 3 .
Locație :undeva prin zona Parcului Titan .

Coordonatele fiind stabilite și drumul până acolo deja făcut mi-am spus că prea multă bătaie de cap nu are de ce să fie. O întrebare maxim 2 și primul meu drum de începător în ale resurselor umane e ca și terminat.

La ieșirea din stația de metrou Titan, într-un colț de trotuar trona o baracă pe care era  inscripționat ” punct de informare ”. Zic wooooow, m-am scos . Bat la ușă politicos, intru și îmi iese în cale o domnișoară polițistă cu o problemă foarte gravă ” trebuie să meargă să cumpere covrigi ”. Mă lasă pe mâna colegului pe care îl întreb : Casa de Asigurari de Sănătate a sectorului 3 știți cumva pe unde e ? Aaaaa, păi stați să caut. Tastează plin de pricepere pe ” goagăl ” și începe să-mi citească vreo două adrese din care să-mi aleg. Ambele erau oarecum departe ceea ce era imposibil pentru că aveam informații precise în ce zonă trebuie să mă învârt . M-am lăsat păgubașă și l-am lăsat pe nenea burtosu să hiberneze. Puțin a lipsit ca la întoarcere să-l vizitez și să-l informez unde vine instituția de care tocmai întrebasem, dar de ce să îmi consum energia cu proștii ?

După poliție a urmat un chioșc de ziare, unde de asemenea vânzătorul nu avea habar ce e aia CASMB dar dădea indicații să merg în capătul celălat al Bucureștiului. Până la urma am rezolvat misterul cu ajutorul unei doamne care lucra la întreținerea curățeniei străzilor și în doar două secunde m-a lămurit . O stație mai sus la parterul Policlinicii Titan. Morala : Nu funcția te face mai deștept.

Nu mai are rost să povestesc la ce coadă am stat, pentru că deși se știe foarte bine că această perioadă a lunii este extrem de aglomerată, doar două doamne lucrau la ghișeu, iar lunea și miercurea programul este până la 14:30, ca deh, e greu să pui 2 ștampile și să copiezi o dischetă în calculator. Pe mine mă uimesc funcționarii ăștia publici care nu sunt în stare să-și exercite meseria. Frățioare, la ce naiba te-ai mai angajat dacă nu ai chef de muncă ? Li se pare lor că noi ăștia de stăm cu orele la cozi suntem mai fericiți ? Din contră, noi nu avem un scaun sub fund.

Mâine dimineața mă distrez și mai mult. Inspectoratul Teritorial de Muncă mă așteaptă și sper ca domnii inspectori să fie mult mai abordabili decât acriturile de doamne pe care le-am întâlnit până acum. Ce să zic, de azi am preluat totul în mâinile mele…,it’s show time .

Promiteam o revenire în forță, dar viața mea e o derulare continuă de evenimente neașteptate. Vinerea trecuta am rămas fără servici, luni, datorită bunei mele prietene Ligiuța, un om cu suflet mare ” m-a adoptat ”, iar acum lucrez la Departamentul de Resurse Umane . Chiar zilele astea îi spuneam mamei că am avut locuri de muncă în domenii și perioade diferite : 1 lună contabilă, 1 săptămână la call center, 3 zile agent vânzări produse cosmetice, 1 lună publicitate și sper ca job-ul actual să se concretizeze printr-un contract pe termen lung .

Pasăre călătoare am fost și cu locuința, iar acum mai nou până pe 15 septembrie trebuie să ne mutăm. Am fost dați afară din 2 case nationalizate, am locuit la bloc împreuna cu părinții până când fiecare și-au separat drumurile, iar eu am rămas alături de mami în alt apartament ( 4 case până acum ), toate astea în numai 8 ani.

Culmea că exact în aceste momente toate lucrurile frumoase și de mult apuse îmi revin în minte și se derulează ca un film. Poate că subconștientul meu nu vrea să se rupă de trecut, dar știe el că uneori doare ?

Forța de care vorbeam la început a fost însuși aceasta care m-a ajutat să scriu puținele rânduri, deși ma simt atât de obosită. Mami mă ține conectată în priză, motiv pentru care nu îmi vor ajunge anii să îi mulțumesc. Mulți și-ar dori să o aibă aproape, dar puțini știu să o prețuiască. E doar a mea și numai a mea, iar eu zâmbesc zi de zi pentru ea.

Totul va fi bine, parol !

Later edit : Miracolele se intampla, nu mai trebuie sa ne mutam .