DeeaStar

Fiecare dintre noi păstrăm cu siguranță amintiri care ne leagă de copilărie, adolescență, foste prietenii sau alte lucruri care au avut o anumită importanță  în viața noastră. Personal chiar am această pasiune, îmi place să revăd / recitesc anumite chestii și peste 1, 2, 5 ani.

Azi, din lipsă de ocupație am decis să scotocesc adânc în ” cutia cu maimuțe ” din care au ieșit așa ca șarpele pe ritmul muzicii o grămadă de comori puse la păstrare. M-am amuzat enorm citindu-mi jurnalul de la 16 ani. Doamne câte poate scrie o fată îndrăgostită , dar asta rămâne numai pentru sufletul meu. Oracole, agende cu desene, discuții din timpul orelor, caricaturi toate astea m-au relaxat timp de 2 ore.

Mi-au atras atenția însă o temă de prin clasa a X-a și o rețetă de prăjitură scrisă de fosta mea colega Monica, alias Toto . Niciuna din acestea două nu este opera mea, așadar îmi face plăcerea să vă prezint povestea lor.

Tema a fost pentru ora de franceză. Trebuia să facem un desen prin care să ilustrăm o reclamă a unui produs deja existent pe piață. Cum niciodată nu m-am priceput la desen ( sau făcut compuneri cu epitete, metafore și alte descrieri fantastice ) am apelat la persoana care mă scotea mereu din probleme, mami.

Ne-am uitat prin casa, am studiat oferta și ne-am oprit la o cutie de detergent Tide și mașina de spălat de lângă el. Buuuuuuun, dar ce să spălăm că o rufă e prea comună. Când colo răspunsul se aude pe fereastră ” Miaaaaaaaau ”. Bingooooooo, o pisica . Nu nu, lăsați protecția animalelor în pace că nu am băgat pe nimeni în mașină.

Cu ideea ” pă ” noi, am transpus’o frumușel pe foaie și iată ce a ieșit :

Țin să menționez că aportul meu la această capodoperă a constat în tubul cu lac și steluțe de dat pe unghii, pentru a face pisoiul mai strălucitor la final . Nota a fost una mare, pe care mami chiar o merita din plin, așadar aplauze……10.

Rețeta despre care vă vorbeam mai sus este una specială, rezultatul ei fiind unul puțin pe placul celor care urăsc matematica. Să-i dăm curs ” Prăjiturii greu de digerat ”.

Ingrediente : 500 probleme de fizică dintr-o culegere de olimpiadă, 300 probleme trigonometrie, 70 formule de chimie și un kg gramatica limbii române.

Mod de preparare : Pentru blat se amestecă problemele de fizică și trigonometrie, se fierb la foc mic 30 de minute, apoi se toarnă aluatul într-o formă și se lasă la răcit. Pentru sirop, se topesc formulele chimice.Pentru cremă, kilogramul de gramatică se prepară după regulile latine și se lasă la răcit.

Tortul se ornează cu gustul amar al celor 4 materii.

Zilele acestea am fost bombardați de media cu celebrul subiect, românii din Italia. Jurnale de știri, breaking news-uri, talk-show-uri, pagini întregi de ziare și sute de comentarii, toate tratau intens ultimele evenimente. Nu iau apărarea nimănui în acest caz, pentru că niciunul nu-i mai breaz. Și românii noștri o fac de mămăligă dar nici italienii nu sunt mai prejos .

Despre altceva mi-ar place să vorbesc azi, ceva ce în ultimul timp am găsit din ce în ce mai rar în rândul oamenilor, TOLERANȚA. Mulți se feresc de ea și tresar când e pusă în discuție de parcă îi pică cineva cu ceară. De foarte multe ori am interpretat aceste reacții ca pe un scut de protecție ce-l scot la înaintare ființele slabe, nesingure pe ele și frustrate.

Această incapacitate a unora de a conviețui alături de persoane mai sărace, mai mici ca vârstă, cu diferite probleme de sănătate sau orientare sexuală nu poate fi datorată decât educației pe care au primit-o acasă. Există părinți care își orientează copii doar spre prieteni cu o anumită poziție socială și buletinul de analize agățat de gât. E foarte normal să te interesezi de cercul de prieteni pe care îl are odrasla ta, însă învață-l să accepte și să ajute persoanele care nu sunt ca ei.

Un copil cu probleme locomotorii este la fel de demn de a fi prieten ca unul care își petrece ziua pe role. Un copil îmbrăcat cu haine din Obor nu este cu nimic mai prejios decât unul îmbrăcat din Unirea. Un copil cu câteva kilograme în plus nu trebuie marginalizat în favoarea unuia cu măsuri standard.

Mă enervează de asemenea părinții care nu își lasă copii să-și exprime opiniiile încă de la vârste foarte fragede. Când îi aud cu ” nu te băga că ești mic ” sau ” taci tu că tu nu știi ” îmi vine să-i alerg cu mătura până la Polul Nord și înapoi. Oferă-i o explicație pentru toate lucrurile pe care le faci, când ai musafiri lasă-l și pe el să vorbească nu-l închide imediat în cameră pe motiv că nu are ce căuta printre oamenii mari. Pe mai departe el va face la fel cu ceilalți.

Insist foarte mult pe acest aspect al copiilor pentru că de la vârste încă fragede se deprind anumite concepții, obiceiuri, iar dacă tu ca părinte nu ești capabil să-l faci să prețuiască tot ceea ce îl inconjoară, să acționeze cu cap și nu pe baza a ce a auzit el de la x și y nu îi văd viitorul decât in Bamboo pe bani tăi.

Mi-a plăcut mereu să stau pe lângă cei mai mici de vârstă  și așa mi-am petrecut toată copilăria. Le ascultam mereu problemele pe care nu aveau curajul să le spună părinților, îi sfătuiam când făceau prostioare cum să le rezolve fără minciună și uneori îi ajutam la lecții.

O lecție de viață extraordinară ne-o dau animalele. Priveam ieri pe balcon cum rândunelele și porumbeii mâncau din același loc deși este o diferență de talie considerabilă. Dacă ei pot, noi de ce să nu încercăm ?