De ce orbii pot vedea dincolo de aparente?De ce surzii pot auzi dincolo de cuvinte?Pentru ca ei simt cu sufletul….
Noi,cei care avem parte de aceste daruri de la viata,nu stim sa le pretuim,sa le valorificam.Deseori vedem lucrurile simple si usor de trecut peste ele. Cand e vorba de cel de langa noi,vedem doar partea care ne scapa de explicatii suplimantare si uitam ca poate cineva are nevoie de raspunsuri pt a merge mai departe.In schimb,de cele mai multe ori ne dorim sa fim pe primul loc in prioritatile celorlalti cand avem vreo problema,ne suparam daca nu suntem compatimiti si avem impresia ca pe nimeni nu intereseaza ce am patit.
Si ca o mica paranteza,ma uitam aseara la Angentul VIP unde era invitata Bianca Brad.Personal nu i-am urmarit cariera si nu m-a interesat cu ce se ocupa in afara televiziunii,insa titlul de pe ecran avea un ton trist,si am decis sa vizionez in continuare.Dupa cateva minute am inteles ca acum putin timp a pierdut fetita pe care o astepta cu atata nerabdare exact inainte de a se naste.Cu acest prilej aceasta a facut un site in memoria ei,unde povesteste prin ce a trecut,da sfaturi si vorbeste cu alte mamici de ingeri (mi-a placut enorm aceasta denumire data de ea)
Spunea ea ca dupa ce a aflat i-a trecut prin cap si sa se sinucida. Atunci foarte detasata am spus ca nu era un motiv,ca viata merge mai departe si trebuie sa se gandeasca la un viitor bebe daca isi mai doreste. Gresit….tocmai de aici porneste totul,cei care nu suntem implicati nu putem intelege ceea ce simte celalalt si ca are nevoie in acele momente sa fie ascultat nu sa i se inchida gura cu “BIne ca nu s-a intamplat mai tarziu” sau “Asa a fost sa fie”.Chiar daca dupa ce va trece un timp,si persoana in cauza va gandi la fel,pe moment trebuie lasat sa spuna ce simte,sa fie ajutat sa treaca peste perioada dificila.
Se pare ca asa au facut majoritatea presupusilor prieteni pe care credea ca ii avea.
Revenind….
Cred ca ar trebui sa incepem sa dam ceea ce vrem sa primim,sa lasam macar pentru un moment viteza,fuga prin viata asta care nu stii cand se termina,sa zabovim langa cineva care ne considera prieten apropiat si sa il facem sa simta ca probleme lui sunt si ale noastre.
Atentie insa caror prieteni le daruiti atentia voastra. Eu am patit-o de multe ori ( 5 la numar daca imi aduc bine aminte,si m-am lecuit)…aparentele inselau,si persoana pe care o consideram prieten/prietena nici pe departe nu merita atentia mea,in timp ce altcineva ma astepta,dar nu vedeam….
Nu critic si nu acuz pe nimeni,pentru ca am fost de ambele parti ale baricadei.Nu tot timpul am dat importanta problemelor altora si nu mereu am fost ascultata.Din fericire viata a fost de partea mea mai mereu,daruindu-mi pe o parte ceea ce poate altii nici nu viseaza dar si luandu-mi persoane pe care le iubesc.
Nimeni nu-i perfect,cu toti gresim,dar daca ne dorim cu adevarat putem schimba cursul lucrurilor.
.
).
.
. E adevărat, deși sunt singură la părinți am un bucată fată dragă cunoscută pe net drept surată de suflet .
.
.
