DeeaStar

Anul trecut pe vremea asta postam aici o listă cu toate dorințele pentru 2009. Pentru că niciuna nu s-a împlinit, anul acesta las totul la voia întâmplării, fără să-mi mai fac cine știe ce planuri.

Am realizat în schimb, că deși nu m-am crezut capabilă de a trece peste multe lucruri am reușit, iar asta doar cu ajutorul mamei, al familiei și nu în ultimul rând al celor două zuze care îmi sunt în primul rând prietene dar și colege.

Am trecut prin senzații, stări și situații noi. Am pierdut pe plan sentimental, dar am câștigat pe cel profesional prin găsirea unui job. Am plâns, am zâmbit, am tremurat de emoții sau teamă. Uneori am fost bun ascultător, alteori o persoană egoistă. Am absolvit 2 cursuri de contabilitate. Cu siguranță mai sunt lucruri omise, pe care nu le-am adăugat la lista mea de realizări, dar una peste alta balanța lui 2009 a fost aproape echilibrată, atârnând mai mult în partea neîmplinirilor.

Noaptea de Revelion a fost frumoasă, m-am simțit bine și am trecut pragul dintre ani mai optimistă în ceea ce privește viitorul. Am avut avut cele mai tari unghii cu model ( poză realizată de subsemnata ) din toată existența lor de 23 de ani, made by Alinuța…..în 15 minute , și s-au potrivit perfect cu ținuta ( click ) .

Tortulețul meu a fost foarte apreciat și mâncat, lucru care m-a bucurat. Am primit ” reclamații ” că aici nu a apărut în toată splendoarea lui, motiv pentru care am să mă revanșez cu o imagine din alt unghi . Rețeta este relativ ușoara, cutia pentru ” Tort diplomat ” de la Dr. Oetker fiind de foarte mare ajutor prin crema pe care o oferă. Blatul poate fi din pișcoturi ( ca în cazul meu ) sau pandișpan, iar fructele după gustul fiecăruia. Se prepară rapid, cantitatea obținută fiind de 2 kg. Din punctul meu de vedere se iese mult mai ieftin decât dacă ai cumpăra de la cofetărie, deși muncești puțin.

În legătură cu zecile de mesaje care se dau în fiecare an în perioada sărbătorilor de iarnă de un lucru sunt mândră, ca pot să compun eu câteva versuri pentru cei dragi. Desigur, ele încep să circule și multe persoane pot crede că au fost luate de pe net, ba chiar mi s-a întâmplat să le primesc înapoi. Am să pun în continuare poezioarele mele trimise cunoscuților de Craciun și Revelion.

Rudolph cel cu nasul roșu,
Obosit de-atâta drum
L-a lăsat singur pe Moșu’
Să vă colinde cu gând bun.
Din sac va scoate sănătate, bucurii
Împliniri de vise și speranțe mii.
Crăciun fericit !

Zeci de steluțe sclipitoare
Peste cer s-au așternut,
Și vestesc în lumea mare
Un Nou An la început.
Cu sănătate și putere,
Noi peste tot vom trece,
Și-n 2010 tot ne vom petrece.
La mulți ani !

Închei cu o frază care mi-a plăcut foarte mult când am citit-o :
Uneori, în ciuda celor mai mari eforturi ale tale,viața îți oferã lãmâi. Când se întâmplã asta, ai douã opțiuni: Te poți încrunta sau poți face limonadã.

Vă doresc o săptămână în forță !

Vă urez din tot sufletul Sărbători Fericite alături de toti cei dragi.

Nu cu mine, pentru ca deja sunt prea celebra ( joke ), ci cu prietenii mei pufoși .

De la stânga la dreapta :

Cuciu : Are un anișor și e cel mai iubăreț maimuțoi. Te poate strange în brațe la orice oră , pentru că e băiat mare și puternic.
Iepurilă, are aproape 3 anișori și a sosit la mine cu ocazia operației. Mi-a fost alături multe nopți și m-a vegheat ca un ” îngepuraș ”.
Tomi, e cel mai mare dintre frățiori. Vreo 6 ani să tot fie de când imi urează în fiecare 30 noiembrie ” La mulți ani ! ”.
Madeline, portă numele uneia din cele mai simpatice moldovence. Ea ne-a făcut prima oară cunoștință mie și copilei de suflet.
Zuza s-a născut odată cu mine și este fructul iubirii a 3 zăpăcite : Ligiuța, Alinuța și Steluța. A fost un bebe ceva mai precoce, pentru că din prima zi de viață a mers la facultate să dea examen și s-a plimbat cu metroul.
Valentinica, este rățusca alături de care împart perna. Probabil visele mele ar fi mai puțin frumoase dacă aș știi că nu e alături de mine.
Amigo, ultimul, dar nu cel din urmă. Îmi păzește camera devotat, latră atunci când e mângâiat și mă ascultă atunci când sunt supărată.

Separat, mereu cocoțat stă scumpul de Tweety . Cred că mulți deja știți că după fluturași el este a doua mea ” pasiune ”. L-am primit de la mami cu ocazia Sfântului Andrei la un an după Tomi. A stat sărăcuțul canar ascuns prin cutii pentru ca blondina băgăcioasă să nu-l descopere.

Ei sunt averea și mândria mea. Daca până acum un an aveam cam de 5 ori mai multe, o parte din ele sunt acum în brațele altor copii, a căror bucurie la vederea lor mi-a adus o împlinire sufletească enormă.

Tu cine ești ? Care e povestea ta ?

O zi superbă de vară  începută cu lacrimi de fericire. Da, am plâns și nu pentru că m-aș simți bătrână ci pentru că sufletul meu a vibrat la propriu încă de la orele 00:00 . Dimineața  am fost trezită de mirosul buchetului de trandafiri, așezat cu grijă de mult iubita mea mamă, am continuat ziua savurând dulceața tortului (făcut de mânuțele mele ), totul fiind învaluit de cele mai frumoase urări. Vă mulțumesc din suflet tuturor !

Mulțumesc mami pentru cei mai dulci pupici, multumesc pentru mesajele din miez de noapte : Petre, Ale, Lily, Ligi, colegilor de liceu, de facultate, tuturor celor din lista de mess, rudelor care au fost lângă mine și nu numai, vecinilor că au suportat cele 5 boxe la nivel maxim, papagalilor și broscuței că nu au leșinat de zgomot și celor care treceau prin fața geamului, auzeau muzică și zâmbeau . Pare un discurs de premiile Oscar, dar nu pot decât să vă transmit o îmbrățișare caldă, pentru că toți mi-ați făcut ziua mai frumoasă .

Azi am avut parte de o alta întâlnire super plăcuta din seria ” forumiștii 3SE ” . I-a venit rândul Mădălinei ( alias Mady ), o moldoveancă frumoasă și ambițioasă , studentă la Jurnalism în București.  Deși ne cunoaștem de pe la sfârșitul lui 2007, abea acum am reușit să ne și vedem. Când ne-am telefonat pentru prima oară, primul lucru pe care l-a strigat a fost ” mamiiiiiiiiii ”. Am rămas puțin surprinsă pentru că nu mă așteptam, deși știam că ea mă consideră mămica ei virtuală . Acum, azi nu am avut aparatul foto la mine, pentru că am trecut și pe la facultate vreo două ore, dar i-am ” șutit ” o poză de pe hi5 să mă pot mândri cu ea.

Grijă mare că e luată, așadar mulțumiți-va doar cu admirația . Am primit și un cadou, un papițoi de pluș . Vă dați seama că m-am topit când l-am văzut, de primele 5 minute datorită emoțiilor în loc să vorbesc am cântat . E o iepurașă moale și pufoasă pe care am botezat-o Madeline, iar acum are un loc de cinste pe biroul meu.

Timpul petrecut în compania ei a fost foarte plăcut și a zburat prea repede ( mai rapid decât urcă scările rulante de la Unirii ), dar sper ca data viitoare să o iau la o plimbare prin TOT parcul Herăstrău….știe ea de ce. Pe final ce să vă zic, pe listă mai sunt o grămadă, care treceți prin București un tzâr și s-a facut .

Mirosul florilor, adierea caldă a primăverii și ciripitul păsărelelor să va în veselească zi de zi, dragi purtători de nume de flori !

O dedicație ceva mai specială, pentru mămica mea, cea mai Violetă dintre toate florile : Te iubesc !

Tot azi, în toate bisericile se cântă unul din cele mai sensibile cântece religioase și anume Salcia. Încă de anul trecut am promis că voi pune versurile acesteia pe blog, dar iată că abea acum reușesc .

Sub o salcie pletoasă
Maica Sfântă se ruga
Şi cu vocea-ndurerată
Către salcie grăia:

„ Dacă îmi cunoşti durerea
Şi voieşti să mi-o alini
Fă-mi din ramurile tale
O cunună fără spini.

Fiul meu e sus pe cruce
Însângerat şi-n mare chin
Şi cu ea la El m-oi duce
Durerea să i-o alin.”

Atunci salcia miloasă
Crengile şi le-a lăsat
Maica a făcut cununa
Şi la Golgota-a alergat.

Dar iudeii n-o lăsară
Cu cununa fără spini,
Că voiau ca El să moară
Însângerat şi-n mare chin.

De-atunci salcia pletoasă
Nu s-a mai uitat aşa în sus
Şi-a rămas, aşa, plecată
Ca să-L plângă pe Isus.

În primul rând mulțumesc eu mămicii mele că știe să-mi descrețească fruntea cu astfel de mail-uri în momentele în care optimismul e la limita de jos .

Sunt recunoscător :

Soției care sforăie toată noaptea, pentru că doarme acasă cu mine și nu cu altcineva.

Fiicei mele adolescente care se plânge că trebuie să spele vasele, pentru că înseamnă că este acasă și nu pe străzi.

Impozitelor pe care le plătesc, pentru că înseamnă că sunt angajat.

Murdăriei de curățat după o petrecere, pentru că înseamnă că am fost înconjurat de prieteni.

Hainelor care sunt putin cam strâmte, pentru că înseamnă că am destul de mâncare.

Umbrei mele care mă însotesțe la muncă, pentru că înseamnă că sunt afară la lumina soarelui.

Podelei care trebuie ștearsă și ferestrelor care trebuiesc spălate, pentru că înseamnă că am o locuință.

Tuturor nemulțumirilor la adresa guvernului pe care le aud, pentru că înseamnă că avem libertatea cuvântului.

Locului de parcare pe care îl găsesc tocmai la capătul parcării, pentru ca înseamnă că pot să merg și că am fost binecuvântat cu un mijloc de transport.

Zgomotului pe care trebuie să-l suport de la vecini, pentru că înseamnă că pot auzi.

Grămezii de rufe de spălat și călcat, pentru că înseamnă că am haine de îmbrăcat.

Oboselii și durerilor musculare de la sfârșitul unei zile, pentru că înseamnă că am fost capabil să muncesc din greu.

Soneriei care mă trezește în zorii zilei, pentru că înseamnă că sunt viu.

Și în sfârșit, pentru e-mail-uri, deoarece înseamna că există persoane care se gândesc și la mine.

Bonus track melodia cu ce mai draguțe versuri auzite în ultima perioadă :

” A super WOMEN WOMEN
I’ll do anything for you
A super WOMEN WOMEN
I’ll be everything for you
But if you leave me and break my hearth
I super kill you .”

Andreea Balan – Superwoman