DeeaStar

Drept să vă spun am venit cu un avânt imens din parc, să vă arăt alte peisaje frumoase bucureștene dar o surpriză m-a cam bulversat pe moment, motiv pentru care vă rog să-mi scuzați emoția din scris.

Doar ce am ajuns acasă și mi-am primit deja cadoul pentru ziua de mâine…..1 Iunie . Bluziță, ciocolată, o inimioară din ceramică și…..o poezie. De aici s-a rupt filmul. Am inghițit în sec pentru a nu mă miorlăi prea tare și citind versurile scrise cu atâta drag simțeam cum mi se înmoaie picioarele puțin câte puțin .

Știam că mami mă iubește cel mai mult de pe planeta asta și la fel de bine știu prin câte i-a fost dat să treacă în ultimul timp. Pentru toată forța pe care mi-o dă zi de zi și faptul că îmi e și mamă și tată și iubit și prietenă la acest moment nu pot decât să îi spun : TE IUBESC !

Atașez mai jos minunile de versuri care mi-au invadat inima și poza celui mai fericit și norocos copil de pe pământ, adică EU .

Nu știu oare ce-aș putea
Să mai cer în viața mea
De la Bunul Dumnezeu
Mai bun decât copilul meu.

Todeauna e cu mine
Și la rău dar și la bine
Soare, lună de-aș putea
Aș aduce-n viața sa.

De necazuri sa nu mai ști
Să ai parte de bucurii
Fericire și nororc
Toate astea la un loc.

Mami mult te mai iubește
Toate astea îți dorește
Pentru ea ești cel mai scump
Lucru de pe pământ.

La mulți ani tuturor celor care se simt copii, și păstrează o fărâmă de inocență într-un colț al sufletului !

Mihai Constantinescu – O lume minunata

P.S Probabil voi reveni cu poze zilele următoare, azi nu mai sunt în stare .

Pe când eram în școala generală, înainte de Paște, doamna profesoară de religie ne-a dat ca temă compunerea unei poezioare religioase despre ce înseamnă pentru noi ” Învierea Domnului ”. Am venit acasă, mi-am stors creierii și cum pe atunci nu prea aveam har să fac o rimă am apelat la….mama. Sufletul nu a lasat-o să nu mă ajute și noaptea a stat să se gandească. A doua zi dimineață am găsit minunția care urmează :

Într-o zi miraculoasă
Maica Domnului aleasă
A primit înștiințare
De la îngerul Gavril
Că va naște un copil.

Pruncul Sfânt venit pe lume
Iisus era al său nume
A venit cu trup curat
Să ne scape de păcat.

Trimis de al Său părinte
El ne învață pretutindeni
Sa fii bun și cumpătat
Să iubești nu e păcat.

Treizeci și trei de ani de viață
I s-au scurs doar dând povață,
Pe cruce Ș-au răstignit
El la Tatăl a grăit:
Iartă-i Tu Tatăl ceresc,
Pe cei care mă rănesc.

Munții s-au cutremurat
Apele s-au spumegat,
Cerul mare s-a deschis
Pentru a înfăptui un vis.

Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt
Sunt credința pe pământ,
Pe noi toți ne ocrotește
De necazuri ne păzește.

Când va citi toate astea cu siguranță o sa îmi spună cu emoție ” Măi mami, ce tot scrii atâta despre mine și toate temele pe care ți le-am făcut ? ” Răspunsul i-l dau aici : Pentru că meriți să te laud .

P.S Poezioara am găsit-o în caietul cu rețete în timp ce căutam ce ingrediente îmi trebuiesc pentru cozonaci .

Vorba celor de la Animal X, vă dorim tuturor lumea animalelor .

Odată, o maimuţă din evul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic
A zis: ATENŢIE! Sunt foarte ofensată…
Circulă-n lume vorba deloc adevărată
Că omul ar descinde din buna noastră rasă…
Însăşi ideea aceasta îmi pare odioasă.
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi,
Copii lăsaţi pe drumuri sau imnuri de război?
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,
Drogaţi,lacomi de cărnuri şi homosexuali,
Escroci,bandiţi gherile sau vreo tutungerie?
Înneamul nostru nobil, nu vezi aşa prostie,
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastr-aleasă.
Nici terorişti, nici dogme, nici luptele de clasă,
Cât am bătut eu jungla, scuzaţi, n-am observat
În obştea de maimuţe, cocotier privat,
Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorâţi în taină de aşa-zise „MAME”…
Nu veţi vedea vreodată, cât soarele şi luna,
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna.
Chiar de-aş fi silită de vreun laborator,
N-aş deveni port-bâtă şi nici informator.
Şi iată încă una din lumea cea de jos:
La noi nu se întâmplă război religios,
Nici „sfinte” inchiziţii, nici libertate-n lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm în şanţuri
Şi nicio îndoială ce duce l-ateism,
Nici ordini mondiale, nici materialism…
E adevărat că omul a coborât ca soi,
Dar, sa fim rezonabili, n-a coborât din noi!

Într-o perioadă în care încerc să mă detașez de lumea asta ciudată și rea, aceste versuri chiar m-au făcut să zâmbesc.

Lasă muzica să-ți contoleze sufletul, privește dincolo de nori si bucură-te de darul suprem…..VIAȚA .

Soare, aer proaspăt, legea 188 toate astea m-au inspirat să scriu urmatoarele versuri .

Anii s-au scurs rapid tot aducând  cu ei
Bucurie, zăpadă si veseli zurgălăi.
Chiar dacă chipul nici nu-mi imaginam
Dorinţa de-a te ştii mereu o nutream.

Erai secretul meu ce nimeni nu-l ştia,
Cu fiecare zi sufletul înflorea,
Gândul imi străbăteai cu suave mişcări lente
Hoinar cutreierari prin mii de sentimente .

Iar într-o bună zi din simplă întamplare
Jonglam cu dulci cuvinte,lăsand în urma soare
Magia se aşternea
Şi te iubeam mai tare.

Nu a trecut mult timp şi noi am construit
O lume doar a noastră
Cu amintiri şi vise
Ramase-n fiecare asfinţit.

Stelele de pe cer şi a lor cunună,
Toate ne-au fost aproape în fiecare lună
Urându-ne în cor
Veţi fii împreună !