DeeaStar

Marea, muntele, băutura, grătarele, cluburile toate acestea definesc ziua de 1 Mai an de an. La televizor vedem mereu aceleași știri despre tinerii de la Vama Veche, care habar nu au cum au petrecut, carnagiile de pe șosele, aglomerația de la întoarcerea din mini vacanță și maldărele de gunoaie rămase în urma necivilizaților. Cam asta e imaginea promovată de mass-media, de parcă am fi o țară de bețivi, maneliști, teribiliști sau nemâncați.

Nu am ajuns niciodată la mare de 1 Mai, preferând să vizitez alte orașe, dar cum anul acesta sunt angajată și a căzut și sâmbăta am ales să petrec în București alături de mami a mea. E un camarad extraordinar și dă clasă cu siguranță multor tinerele care nu ar putea să țină pasul odată cu ea. Nu spune niciodată nu, e prima la ușă când e vorba de plimbare, iar eu sunt cel mai fericit copil că o am lângă mine zi de zi.

Am prelungit ” sărbătoarea ” până azi, pentru a ne bucura din plin de două zile absolut superbe, mai ales datorită vremii care a fost pe placul sufletului meu. Cred că cea mai mare bucurie a fost să pot merge prin soare, să simt adierea vântului prin cârlionții din dotare și să port haine colorate .

Un lucru pe care l-am observat zilele acestea a fost acela că deși foarte mulți oameni nu au posibilitatea financiară de a face din orice sărbătoare legală un adevărat festin costisitor, au păcălit timpul cu o ieșire în parc, condimentată cu zâmbete, tolăneală  în iarbă, bătaie cu apă și plimbări cu bicicleta sau rolele .

Am întâlnit un grup de adolescenți, cărora nu le păsa că nu se află înr-un loc special, natura verde fiindu-le cea mai bună sală de spectacol pentru muzica ce răsuna timid dintr-o chitară. Mi s-a părut o imagine extrem de frumoasă și foarte rar întâlnită în ultima vreme, dat fiind modul în care se distrează marea majoritate a tineretului în zilele noastre. Am vrut să imortlizez totul, dar am fost mult prea impresionată și m-am trezit cu mult după ce am trecut de ei .

Dacă ieri am abordat natura, azi m-am simțit o mică prințesă ( sportivă ce-i drept ). Zilele porților deschise la Palatul Parlamentului au prilejuit accesul gratuit al  tuturor vizitatorilor în incinta acestuia. De asemenea fotografiatul și filmatul au fost din partea casei, un motiv în plus de bucurie pentru pasionații de fotografie.

Așa cum bine știm cu toții, Casa Poporului ( denumirea veche ) este a doua clădire ca mărime în lume după Pentagon. A intrat de 3  ori în cartea recordurilor, așadar România nu stă chiar atât de prost la toate capitolele. Despre cei care viețuiesc zi de zi în Casa Poporului nu merită să discutăm….destul îi vedem la televizor cum dorm și din când în când se mai trezesc să mai dea o lege.

Accesul vizitatorilor a fost permis în camerele considerate a fi cele mai reprezentative pentru activitatea parlamentarilor. Noutatea fața de edițiile anterioare ale porților deschise este aceea că poate fi vizitat și subsolul, unde nu am ajuns pentru că era coada prea mare, și din ce am văzut la tv nu este nimic terminat din ceea ce a fost început acum mulți ani.

Clădirea este foarte impunătoare, cu o arhitectură complexă, creând senzația de întoarcere în timp. Sălile în care am putut intra impresionează prin candelabrele prețioase, tapetul din mătase, covoarele cu diferite motive  și mobila lucrată manual la Intreprinderea de Mobilier și Decorațiuni Heliade, unde cu mândrie pot să spun că au fost angajați mami și alți membrii ai familiei, exact pe vremea în care minunățiile ce le putem vedea și azi, se fabricau  .

Descrieri se găsesc pe internet cu duimul, așadar vă ofer o mică parte din imaginile ce s-au perindat prin fața mea.

Un zâmbet pur și inocent,doi ochi căprui ca două steluțe și o atingere jucăușă, de atât a fost nevoie pentru ca ziua mea să fie excelentă. Cu mânuțele lui m-a strâns tare de deget, a gângurit ca și cum ar fi spus ” salut ” și aproape că nu m-ar mai fi lăsat să cobor din autobuz. M-am topit pe loc și mii de furnicuțe parcă îmi tropăiau prin vene. E incredibil câtă energie îți poate transmite un copil prin prezența sa.

Întâlnirea cu bebe mi-a dovedit încă odată că indiferent câte gânduri, probleme, greutăți ai avea, bucuria izvorăște din lucruri minore, pe care trebuie să le trăiești însă la intensitate maximă. Nu am fost niciodată de acord cu izolarea totală, atunci când viața se pune contra dorințelor tale, de aceea ori de câte ori am ocazia militez pentru ieșitul în natură indiferent de starea de spirit.

Vremurile din ziua de azi nu sunt nici pe departe ceea ce ne-am dori să trăim, dar trebuie să mulțumim totuși pentru ceea ce avem și să ne ambiționăm să obținem mai mult. Tânguielile de genul ” plângeți-mi de milă ” nu mai au loc în societatea actuală, când fiecare trage turta pe spuza lui, iar persoane pe care să te poți baza sunt din ce în ce mai puține.

Am învățat de la mama că în viață trebuie să lupți , să încerci să obți totul prin forțe proprii, pentru ca doar așa vei ajunge să apreciezi tot ceea ce te înconjoară. I-am promis încă de când eram copil că nu am să o dezamăgesc, din acest motiv sădesc zi de zi în sufletul meu semințe de speranță adunate din toate lucrurile minunate care îmi ies în cale.

Zâmbete, soare , lumină, copii, animale, natură, muzică, aer, culori sunt doar câteva din sursele mele ” secrete ”. Încercați și voi !

Și desigur, fluturașa șefă .

10.04.2010 – Parcul Carol

10 lucruri din multele care-mi plac…

1. Neatza cu Răzvan și Dani
2. Marea și plimbările pe orice vreme, în orice moment al zilei.
3. Cafeaua, nessul cu Pepsi, în general  tot ce contine cofeină
4. Culorile pastel.
5. Să ascult muzică tot timpul.
6. Cățeii și fluturașii.
7. Să fac poze.
8. Sa primesc flori, îndeosebi trandafiri.
9. Să zâmbesc.
10. Să privesc cerul.

Prezenta listă onoroează jumătate din cadoul pasat de Vyio pe blogul ei. Partea cu oferitul altor 12 persoane o sar, din lipsă de parteneri de joacă.

Pe final, una din piesele pe care le-aș asculta non stop

Un sfârșit de săptămână plin de soare vă doresc !

Ce să fie, ce să fie ? O zebră puțin incomodată de habitatul subteran, dar care oferă picioarelor mult prea alergate un moment de relaxare. Cam așa arată mai nou scaunele de la stația de metrou Piața Victoriei. Drăguță și lăudabilă inițiativa celor de la Metrorex de a mai înveseli puțin peisajul de pe peronul de așteptare. Mie mi-a smuls un zâmbet, deci pot considera asta un scop .

Se pare însă că odată cu venirea Sărbătorilor Pascale, Bucureștiul îmbracă și el haine noi și colorate.

Parcul din Piața Unirii găzduiește zeci de floricele și fluturași atârnați în bătaia vântului, căsuțe unde se comercializează ouă pictate manual, cozonaci de toate felurile și nu în ultimul rând mici….așa ca la români .

Nici Cișmigiul nu se lasă mai prejos, mândrindu-se cu frumusețe de ouă roșii ” crescute ” parcă din pământ, un târg de costume traditionale, produse alimentare specifice diferitelor zone, dar mai ales cu frumusețea florilor ce apar timid printre firele de iarbă și pe ramurile copacilor .

Probabil vă întrebați de unde atâta timp de colindat….ei bine m-ați prins : sunt în concediu până pe data de 7. Nu puteam să ratez o asemenea zi frumoasă, motiv pentru care am luat-o la pas prin oraș bucurându-mă de soare, păsări, oameni și MULTĂ CULOARE.

Eu și gândurile mele am făcut azi o echipă bună, ba chiar am hotărât să mai ieșim împreună. M-am autorăsfățat cu vată de zahăr lipindu-mă pe mâini exact ca cei mici, am pășit în voie prin iarbă, am admirat lacul…toate astea au fost balsam pentru sufletul meu.

Pozele nu sunt foarte ” profi ” fiind făcute cu telefonul, iar acest text a fost scris în natură, pe o bancă inundată de soare.

Nu uitați…. bucurați-vă de tot ceea ce vă înconjoară. Faptul că putem vedea, e cel mai mare cadou de la viață .

După lansarea de ieri, despre care vă voi povesti când am să intru în posesia pozelor, cea mai tare după amiază a fost cea de azi . Role + 3 fete = distracțieeeeeeeeee în parc.

Vremea a ținut din plin cu noi, soarele ne-a răsfățat, dăruindu-ne o zi de primăvară superbă. S-a lăsat cu picaje, pantaloni rupți, coborâri pe pante abrupte si cocoțări prin copaci, dar cel mai bine vorbesc pozele în locul meu .

A nins ca în povești, așa cum nu s-a mai întâmplat de foarte mult timp . M-am bucurat ca un copil mic ce vede fulgii de nea pentru prima oară. Spiritul sărbătorilor de iarnă a  început deja să își facă simțită prezența și sper din tot sufletul ca pe 25 să fie zăpadă, multă zăpadă.

Jucăuși, răzleți, mai bine făcuți sau cu forme nedefinite au acoperit azi tot orașul transformând banalul gri al iernii într-un alb pur. E incredibil cum totul se poate schimba în doar câteva ore. Ce-i drept multă lume am observat că a fost luată prin surprindere, dar și așa nu văd motivul pentru care nu ai zâmbi cel puțin odată la peisajul de afară. Din păcate am uitat să ne bucurăm, iar asta face ca viața să pară mai monotonă și lipsită de culoare decât este.

În timp ce noi trântim și bufnim că e aglomerație în trafic sau înghesuială în mașini, unii oameni își trăiesc ultimele clipe, privind pe geam, bucurându-se că au mai prins o zi cu zăpadă, acest lucru fiind ultima amintire pe care o iau cu ei. Ne dau lecții de viață importante, dar nu mereu avem timp să le întelegem, iar asta ne face vulnerabili.

Am fost întrebată azi de cineva dacă sunt sigură că îmi place vremea de afară ? De ce nu ? Stiți cât de bine m-am simțit azi mrgând prin ninsoare și ascultând în căști colinde ? A fost cel mai minunat sentiment trăit în ultima perioadă, a însemnat mai mult decât orice timp petrecut în casă în pătură, la cumpărături, saloane sau alte ” distracții ” pe care le poți avea în orice altă zi a anului. Am zâmbit pe stradă vreme de aproape 2 ore și am fost privită ciudat, dar nu mi-a păsat, lumea mea era una paralelă cu a lor, una de basm în care eram ” Crăiasa Zăpezilor ”.

Nimeni nu e lipsit de grija zilei de mâine, și eu personal am gânduri, supărări, nervi, dar ce rezolv dacă iau totul atât de grav ? Nimic și asta o știu din propie experiență.

Încercați să prindeți fulgii din zbor cu gura, treceți-vă mâinile prin zăpadă, lăsați nasul și obrajii să fie bătuți de vânt, ridicați capul spre cer și mulțumiți că vă puteți bucura de încă o zi din viață.

Let it snoooooooooooooooooooooooooow !

A venit la București . Tiza mea la ziua și luna în care ne-am născut a petrecut o zi în București, iar eu nu puteam să ratez asemenea ocazie. Întâlnirea la drum de seară a fost emoționantă și plină de cafea….eu fără cofeină la ora aia, ea un expreso dublu parcă. Am depănat amintiri din vremea în care eram amandoua numai un suflet pe forumul 3SE, am râs de tâmpeniile pe care le-am făcut acum vreo 3 ani șiiiiiiii am primit și un cadou….muuuți fluturași .

Azi ne-am văzut și la lumina zilei. Printre iarba verde, salcii, randunele, porumbei, nuferi și alte minunății oferite de mama natură au încăput și vreo câteva calupuri de discuții ca de ” la revedere ”.  Am suit-o în tren și cel mai probabil la ora asta e deja acasă. Până la următoarea revedere ne rămân doar pozele .