DeeaStar

De sesizări și reclamații cum că nu am mai scris de ceva timp pe aici îmi e plin podul, și pentru că nu vreau să ma scuz doar prin vorbe am să trec direct la fapte .

Pe scurt, sunt foarte mulțumită de modul în care decurge cariera mea, sunt optimistă pentru viitor și pot spune că o parte din sufletul meu este împlinit.

În tot acest timp, am încercat sa profit de fiecare minut sau ocazie sa ies, sa mă desprind de tot ceea ce ma inconjoară, să-mi hrănesc sufletul cu puțin egoism, sa nu pierd nicio adiere de vant, sa râd, să cânt, să dansez, să mă alint, toate lucrurile la care renunțasem dintr-un motiv s-au altul.

Sunt extrem de fericită ca a venit primăvara și mă bucur sa admir peisaje de basm la fiecare apus. Azi am avut parte de unul, de care nu m-as fi săturat să-l privesc ore întregi…

Ei bine da, azi am avut o ”ieseală” cu fetele mele de la birou, pentru că cele 8 ore pe zi niciodată nu ne ajung.

Cu siguranță acum mă repet, dar sunt demne de laudă amândouă, picând așa din cer în viața mea exact când aveam mai mare nevoie de sprijin, iar pentru asta au dreptul la o parte din sufletul meu ( alo, alo domnișoarele, fiecare pe parcela ei….să nu aud scandal că iese cu bătaie ).

Deci….iată-ne :

So…..girls just wanna have fuuuuuuuuuun !

Cyndi Lauper – Girls Just Wanna Have Fun

Ultima sesiune din viața de student s-a încheiat…dizertația sosește într-o lună, așadar prezența mea pe aici va fi mai mult cu gândul.

Țin pumnii celor trei învățăcei care anul acesta dau BAC-ul : Alice, Ale și Ionuț, aștept vești bune din partea voastra !

Printre altele am auzit zilele acestea la radio ultima piesa a lui Smiley cu Pacha Man – Love is for free. Place muuuuuuuuuuuuuuuult de tot .

Așadar dragii mei, make love not war !

Marea, muntele, băutura, grătarele, cluburile toate acestea definesc ziua de 1 Mai an de an. La televizor vedem mereu aceleași știri despre tinerii de la Vama Veche, care habar nu au cum au petrecut, carnagiile de pe șosele, aglomerația de la întoarcerea din mini vacanță și maldărele de gunoaie rămase în urma necivilizaților. Cam asta e imaginea promovată de mass-media, de parcă am fi o țară de bețivi, maneliști, teribiliști sau nemâncați.

Nu am ajuns niciodată la mare de 1 Mai, preferând să vizitez alte orașe, dar cum anul acesta sunt angajată și a căzut și sâmbăta am ales să petrec în București alături de mami a mea. E un camarad extraordinar și dă clasă cu siguranță multor tinerele care nu ar putea să țină pasul odată cu ea. Nu spune niciodată nu, e prima la ușă când e vorba de plimbare, iar eu sunt cel mai fericit copil că o am lângă mine zi de zi.

Am prelungit ” sărbătoarea ” până azi, pentru a ne bucura din plin de două zile absolut superbe, mai ales datorită vremii care a fost pe placul sufletului meu. Cred că cea mai mare bucurie a fost să pot merge prin soare, să simt adierea vântului prin cârlionții din dotare și să port haine colorate .

Un lucru pe care l-am observat zilele acestea a fost acela că deși foarte mulți oameni nu au posibilitatea financiară de a face din orice sărbătoare legală un adevărat festin costisitor, au păcălit timpul cu o ieșire în parc, condimentată cu zâmbete, tolăneală  în iarbă, bătaie cu apă și plimbări cu bicicleta sau rolele .

Am întâlnit un grup de adolescenți, cărora nu le păsa că nu se află înr-un loc special, natura verde fiindu-le cea mai bună sală de spectacol pentru muzica ce răsuna timid dintr-o chitară. Mi s-a părut o imagine extrem de frumoasă și foarte rar întâlnită în ultima vreme, dat fiind modul în care se distrează marea majoritate a tineretului în zilele noastre. Am vrut să imortlizez totul, dar am fost mult prea impresionată și m-am trezit cu mult după ce am trecut de ei .

Dacă ieri am abordat natura, azi m-am simțit o mică prințesă ( sportivă ce-i drept ). Zilele porților deschise la Palatul Parlamentului au prilejuit accesul gratuit al  tuturor vizitatorilor în incinta acestuia. De asemenea fotografiatul și filmatul au fost din partea casei, un motiv în plus de bucurie pentru pasionații de fotografie.

Așa cum bine știm cu toții, Casa Poporului ( denumirea veche ) este a doua clădire ca mărime în lume după Pentagon. A intrat de 3  ori în cartea recordurilor, așadar România nu stă chiar atât de prost la toate capitolele. Despre cei care viețuiesc zi de zi în Casa Poporului nu merită să discutăm….destul îi vedem la televizor cum dorm și din când în când se mai trezesc să mai dea o lege.

Accesul vizitatorilor a fost permis în camerele considerate a fi cele mai reprezentative pentru activitatea parlamentarilor. Noutatea fața de edițiile anterioare ale porților deschise este aceea că poate fi vizitat și subsolul, unde nu am ajuns pentru că era coada prea mare, și din ce am văzut la tv nu este nimic terminat din ceea ce a fost început acum mulți ani.

Clădirea este foarte impunătoare, cu o arhitectură complexă, creând senzația de întoarcere în timp. Sălile în care am putut intra impresionează prin candelabrele prețioase, tapetul din mătase, covoarele cu diferite motive  și mobila lucrată manual la Intreprinderea de Mobilier și Decorațiuni Heliade, unde cu mândrie pot să spun că au fost angajați mami și alți membrii ai familiei, exact pe vremea în care minunățiile ce le putem vedea și azi, se fabricau  .

Descrieri se găsesc pe internet cu duimul, așadar vă ofer o mică parte din imaginile ce s-au perindat prin fața mea.

Ce să fie, ce să fie ? O zebră puțin incomodată de habitatul subteran, dar care oferă picioarelor mult prea alergate un moment de relaxare. Cam așa arată mai nou scaunele de la stația de metrou Piața Victoriei. Drăguță și lăudabilă inițiativa celor de la Metrorex de a mai înveseli puțin peisajul de pe peronul de așteptare. Mie mi-a smuls un zâmbet, deci pot considera asta un scop .

Se pare însă că odată cu venirea Sărbătorilor Pascale, Bucureștiul îmbracă și el haine noi și colorate.

Parcul din Piața Unirii găzduiește zeci de floricele și fluturași atârnați în bătaia vântului, căsuțe unde se comercializează ouă pictate manual, cozonaci de toate felurile și nu în ultimul rând mici….așa ca la români .

Nici Cișmigiul nu se lasă mai prejos, mândrindu-se cu frumusețe de ouă roșii ” crescute ” parcă din pământ, un târg de costume traditionale, produse alimentare specifice diferitelor zone, dar mai ales cu frumusețea florilor ce apar timid printre firele de iarbă și pe ramurile copacilor .

Probabil vă întrebați de unde atâta timp de colindat….ei bine m-ați prins : sunt în concediu până pe data de 7. Nu puteam să ratez o asemenea zi frumoasă, motiv pentru care am luat-o la pas prin oraș bucurându-mă de soare, păsări, oameni și MULTĂ CULOARE.

Eu și gândurile mele am făcut azi o echipă bună, ba chiar am hotărât să mai ieșim împreună. M-am autorăsfățat cu vată de zahăr lipindu-mă pe mâini exact ca cei mici, am pășit în voie prin iarbă, am admirat lacul…toate astea au fost balsam pentru sufletul meu.

Pozele nu sunt foarte ” profi ” fiind făcute cu telefonul, iar acest text a fost scris în natură, pe o bancă inundată de soare.

Nu uitați…. bucurați-vă de tot ceea ce vă înconjoară. Faptul că putem vedea, e cel mai mare cadou de la viață .

După lansarea de ieri, despre care vă voi povesti când am să intru în posesia pozelor, cea mai tare după amiază a fost cea de azi . Role + 3 fete = distracțieeeeeeeeee în parc.

Vremea a ținut din plin cu noi, soarele ne-a răsfățat, dăruindu-ne o zi de primăvară superbă. S-a lăsat cu picaje, pantaloni rupți, coborâri pe pante abrupte si cocoțări prin copaci, dar cel mai bine vorbesc pozele în locul meu .

A venit la București . Tiza mea la ziua și luna în care ne-am născut a petrecut o zi în București, iar eu nu puteam să ratez asemenea ocazie. Întâlnirea la drum de seară a fost emoționantă și plină de cafea….eu fără cofeină la ora aia, ea un expreso dublu parcă. Am depănat amintiri din vremea în care eram amandoua numai un suflet pe forumul 3SE, am râs de tâmpeniile pe care le-am făcut acum vreo 3 ani șiiiiiiii am primit și un cadou….muuuți fluturași .

Azi ne-am văzut și la lumina zilei. Printre iarba verde, salcii, randunele, porumbei, nuferi și alte minunății oferite de mama natură au încăput și vreo câteva calupuri de discuții ca de ” la revedere ”.  Am suit-o în tren și cel mai probabil la ora asta e deja acasă. Până la următoarea revedere ne rămân doar pozele .

Pentru a patra săptămână consecutiv, continui incursiunile mele în parcurile din București, în speranța că dau o mână de ajutor celor care stau în cumpănă pentru că nu știu pe care să îl aleagă dar și pentru a vă invita să scoateți năsucul la aer ori de câte ori aveți ocazia. Să lăsăm la o parte mirajul patului moale și al pernelor pufoase și să atacăm spațiile verzi, mai ales că acum ne-a dat voie nenea Oprescu să călcăm iarba .

” Trebuie sa schimbam ideea ca nu putem calca pe iarba. Vom realiza in parcuri anumite zone speciale, fiindca intr-adevar nu ai voie sa calci pe flori sau pe ronduri. In toate tarile de larga reputatie democratica pentru asta este spatiul verde, sa te plimbi, a declarat edilul.”

Duminica ce tocmai a trecut mi-am luat ” de mână ” mămica și am ieșit ca fetele să ne uităm după băieți bebeluși și peisajul minunat oferit de natură. Pentru că săptămâna trecută când Mirciulică a făcut mișcare în parcul Tineretului noi am fost puțin ocupate, am mers acum pe urma lui, să fim și noi în rândul lumii, contra statului .

În pas de plimbare am ” destins ” prin orășelul copiilor ( ), care drept să vă spun e crimă pentru părinți. Atâtea jucării, baloane, maimuțoi, roți ale norocului, mașinuțe și alte aparaturi de zici că esti în lumea poveștilor. E foarte posibil ca dintr-un capăt în altul al aleii să falimentezi dacă nu ți-ai avertizat mititelul că bugetul e limitat. Oricum, totul e frumos amenajat, iar peisajul cu atâte gâlmoace care ba se joacă, ba învață să meargă sau plâng e de vis.

Un alt punct forte al acestui parc este faptul că poți închiria biciclete, pentru toate vârstele. Am văzut că afacerea are succes, doar că ar mai trebui și niște piste speciale, având în vedere că mai există specimene care dau peste tine fără să le pese .

Spațiu verde este din plin, și  te poți bucura de o baie de soare sau o plimbare cu barca pe unul din cele 2 lacuri. Gata, ajunge cu istorisirile, să trecem la poze .

P.S Poza cu cerul e dedicație specială pentru o domnișoară majoră în mai puțin de 2 luni .