DeeaStar

A nins ca în povești, așa cum nu s-a mai întâmplat de foarte mult timp . M-am bucurat ca un copil mic ce vede fulgii de nea pentru prima oară. Spiritul sărbătorilor de iarnă a  început deja să își facă simțită prezența și sper din tot sufletul ca pe 25 să fie zăpadă, multă zăpadă.

Jucăuși, răzleți, mai bine făcuți sau cu forme nedefinite au acoperit azi tot orașul transformând banalul gri al iernii într-un alb pur. E incredibil cum totul se poate schimba în doar câteva ore. Ce-i drept multă lume am observat că a fost luată prin surprindere, dar și așa nu văd motivul pentru care nu ai zâmbi cel puțin odată la peisajul de afară. Din păcate am uitat să ne bucurăm, iar asta face ca viața să pară mai monotonă și lipsită de culoare decât este.

În timp ce noi trântim și bufnim că e aglomerație în trafic sau înghesuială în mașini, unii oameni își trăiesc ultimele clipe, privind pe geam, bucurându-se că au mai prins o zi cu zăpadă, acest lucru fiind ultima amintire pe care o iau cu ei. Ne dau lecții de viață importante, dar nu mereu avem timp să le întelegem, iar asta ne face vulnerabili.

Am fost întrebată azi de cineva dacă sunt sigură că îmi place vremea de afară ? De ce nu ? Stiți cât de bine m-am simțit azi mrgând prin ninsoare și ascultând în căști colinde ? A fost cel mai minunat sentiment trăit în ultima perioadă, a însemnat mai mult decât orice timp petrecut în casă în pătură, la cumpărături, saloane sau alte ” distracții ” pe care le poți avea în orice altă zi a anului. Am zâmbit pe stradă vreme de aproape 2 ore și am fost privită ciudat, dar nu mi-a păsat, lumea mea era una paralelă cu a lor, una de basm în care eram ” Crăiasa Zăpezilor ”.

Nimeni nu e lipsit de grija zilei de mâine, și eu personal am gânduri, supărări, nervi, dar ce rezolv dacă iau totul atât de grav ? Nimic și asta o știu din propie experiență.

Încercați să prindeți fulgii din zbor cu gura, treceți-vă mâinile prin zăpadă, lăsați nasul și obrajii să fie bătuți de vânt, ridicați capul spre cer și mulțumiți că vă puteți bucura de încă o zi din viață.

Let it snoooooooooooooooooooooooooow !

E un paradis…al nervilor desigur.Inca de la primul pas facut,te izbeste un miros tare de aer inchis,geamurile fiind bine zavorate ca deh, o trage pe Tanti Mimi curentul la urechi.

Ca orice cetatean care plateste bilet sau abonament consideri ca ai dreptul minim de a sta jos,in cazul in care e masina mai goala,daca nu te conformezi la statutul de sardina.

Te strecori incet prin multimea care s-a  oprit fix in fata usii,pentru ca toti coboara la prima dupa spusele lor,tragi geanta/sacosa dupa tine,mai iei un cot in gura,un pumn in coaste si intr-un final ajungi mai mult batut langa o bara de sustinere care poate fi folosita sau nu.

Cand crezi ca l-ai prins pe Dumnezeu de picioare si gasesti un loc liber,daca “norocul” e de partea ta, poti da din intamplare de compania perfecta Tipul de “mamaie” care de la un “Cat e ceasul?” ajunge sa-ti povesteasca despre cei 3 copii care sunt la casa lor da nu o mai viziteaza,cei 4 nepoti destepti cu premiul 1 la scoala  si cele 5 operatii prin care a trecut ( cu toate amanuntele necesare…diagnostic,analize si tot tacamul).

De asemenea,langa urechia ta poate incepe o adevarata simfonie de “harjaieli” din gat,doar doar de te-oi ridica sa faci o fapta buna.Nu spun sa fi atat de nesimtit inca sa nu oferi locul unei femei gravide,sau unei doamne pe care o vezi ca abea se tine pe picioare,insa de cele mai multe ori exista persoane care doar pentru ca au un fir de par alb in cap tin cu tot dinadinsul sa te dea la o parte pentru a sade o statie sau doua.

Dar eu ca om nu sunt oare obosit?Poate imi e rau,poate ma dor picoarele,poate vin de la un examen greu si vreau sa dorm pana acasa ….daca eu consider ca trebuie sa ma ridic am sa o fac,daca nu,poti tu sa imi dai si bani ca nu ma deplasez.

E foarte iritant atunci cand cineva incepe cu repici de genul “generatia asta” face si drege,nu mai are respect si se duce la vale,pentru ca si unele persoane trecute de mult de a doua tinerete o cam fac lata prin autobuze. Sunt o multime de “batranei” care isi permit sa puna mana pe fund fetelor sau sa se lipeasca de ele ca ventuzele acelea medicale….atunci,respectul lor pe care sustin ca il au unde e? Acasa,sta sa astepte pensia probabil

Pe fundalul acestui minunat peisaj poate sa apara o voce groasa/subtire care te anunta prin intermediul decibelilor de discutia pe care o poarta la telefon si planul pe ziua respectiva.Sau poate vrei sa asculti o manea de la telefonul dat pe DIFUZOR ( ) al unui muncitor proaspat iesit de la uzina.

Un alt lucru pe care nu il gasesc normal intr-un mijloc de transport sunt elevii care stau cu ditamai ghiozdanele in spate,si tot ei fac gura ca nu au loc.Oare e chiar asa de greu sa iti ti rucsacul in mana cat te deplasezi cu masina? Probabil ca da.

In cazul in care nu vrei sa treci prin aceasta poveste tumultoasa si esti din Bucuresti foloseste metroul,cu siguranta vei iesi mult mai calm si mai putin ametit de franele pe care le primesti drept cadou de-a lungul traseului.

De mult imi doream sa ajung la Sighisoara,iar imaginile de la tv pe care le aratau in fiecare an cu ocazia Festivalului Medieval ma faceau si mai curioasa. Am tot amanat in favoarea plecarii la munte sau la mare,dar in acest an m-am hotarat,iar pe 1 mai eram in tren impreuna cu prietenul meu.

Gara era super plina,iar in trenurile spre mare nu mai aveai loc nici sa respiri….Slava Domnului ca am scapat de aglomeratie,cel mai mare inamic al meu fiind plictiseala. Stiind insa ce ma astepta am incercat sa trec peste cele 5 ore de mers cu trenul citind,ascultand muzica si facand abstractie de perechea de langa mine care se escalada reciproc Din fericire nu am mers cu celebra “Sageata Albastra” ,ci cu un tren normal cu scaune moi si compartimente.

Ajunsa in Sighisoara,m-am hotarat sa iau si bilete de intoarcere pentru a fi sigura ca prind loc.La ghiseu,o doamna foarte draguta si extrem de calma servea 5 tineri straini care au sucito de 3 ori pana sa se hotarasca ce vor,desi unul din ei vorbea romana.Daca aceasta scena se intampla in Gara de Nord Bucuresti,probabil mamicile lor aveau de toate in frigider.

Prima impresie => Ardelenii sunt oameni primitori sau o fi calmul lor specific?

Ajunsa la vila unde aveam rezervare,am fost primiti si tratati foarte bine. Conditiile asa cum le-am vazut si pe net,in schimb surpriza cea mare a fost camera Era mobilata si zugravita in stil vechi,dar cu aparatura moderna (tv,cabina de dush,calorifere….etc) si se potrivea perfect cu mirosul si istoria orasului.

Am prins si zilele Sighisoarei,serbate dupa 69 de ani,exact in perioada in care am stat noi acolo.Spectacole in fiecare seara,muzica,antren si voie buna

A doua zi am vizitat si Cetatea…..o incantare pentru sufletul si ochii mei . Sunt foarte pasionata de tot ceea ce inseamna orase vechi si cladiri din trecut . Am vizitat aproape toate turnurile din Cetate,cel mai impresionant fiind turnul cu ceas,din care se putea vedea Sighisoara in toata splendoarea ei de la o altitudine de 64 de metrii.

Ceea ce este deosebit la acest ceas,este faptul ca fiecare zi are asociata o figurina sculptata din lemn,in marime de 80 de centrimetrii,iar la ora 24 are loc schimbarea statuetelor in functie de ziua care urmeaza.

Din pacate cele 3 zile au trecut foarte repede,dar amintirile vor ramane in suflet mereu.

Concluzie de final => Ardelenii sunt niste oameni deosebiti in majoritatea lor.

Iata si cateva imagini suprprinse in calatoria mea

Dupa atata stres cu circulatia si aglomeratia din Bucuresti,in sfarsit a venit si timpul pentru o binemeritata vacanta.Merg sa-mi indeplinesc visul din copilarie de a vedea cetatea din Sighisoara.

Pe curand!

Boney M – Hooray Hooray It s A Holi-holiday

Am surprins aceasta poza in vara anului trecut,cand am vizitat Sibiul.Mi-a placut foarte mult ideea de arteziene in mijlocul orasului,fara nicio ingradire sau paznici care sa le pazeasca.

Mi-au atras atentia copilasii ,care se bucurau nespus de apa ce tasnea din asfalt….pentru ei nu conta ca sunt imbracati,desculti sau ii vede lumea ci doar traiau magicul moment al balacelii.

Am ramas minute in sir privindu’i,fascinata fiind de sclipirea ce li se citea in ochi si energia pe care o emanau .

Atunci cand am inspiratie si timp liber imi place sa scriu….am sa pun aici cateva din creatiile mele

Speranta mea

Totul parea anost,pustiu si fara rost
Speranta se pierdea gandind la tot ce-a fost
Dar dintr-o intamplare din cer un inger a picat,
Si brusc viata,incet mi s-a schimbat.
Zambeam mereu la soare,chiar daca era noapte
Pentru ca in al meu suflet erai mereu aproape.

Cu timpul am simtit ce-nseamna fericirea
Cum inima pulseaza cand ne intalneam privirea.
Au fost si zile rele,momente de declin
Dar le-am trecut pe toate cu cate un suspin.
Pare totul poveste,dar e realitate
Pe care o traim prin ganduri,fapte,soapte.

Peisaj de iarna

Cerul pare innorat
De zi deja s-a luminat.
Aerul rece peste tot domneste
Un nou inceput acesta vesteste.

Orasul s-a trezit la viata,
Copii mici imbujorati la fata
Se indreapta cu pasul lor pitic
Spre gradi sa se joace un pic.

Oamenii ingandurati si zgribuliti,
Se urca in masini inghesuiti
Dorind parca sa faca o vraja
Ziua sa treaca sa ajunga din nou acasa.

La semafor e trafic infernal
Zgomotul claxoanelor rasuna tot mai neclar.
Soferii nu mai au rabdare
Incercand sa treaca pe orice culoare.

Cladirile vechi cu miros de trecut,
Se-nalta langa cele ce de putin timp au aparut,
Iar pasarile de sus privesc
Acest peisaj de iarna nebunesc.