DeeaStar

Probabil mulți deja ați auzit de aceasta nouă metodă de a face mișcare în cel mai placut mod, iar dacă nu aflați acum de la mine .

Treaba e relativ simplă, îți trebuie multă voință și ceva rezistență fizică, în rest….distrațieeeeeeee și multă țopăială pe muzică . Azi am fost la prima ședință și sunt extrem de încântată. Din fericire avem un instructor care scoate apa din noi ca din fântână și nu ne lasă să stăm nicio clipă.

Costul unui abonament de 8 ședinte ( 1h/sedință ) pe lună este de 140 RON, dar dacă vii cu o prietenă aveți împreună reducere 15 %. Sălile care au persoane instruite pentru acest sport le puteți găsi AICI.

Pe final, un mic preview  :

Să vină ziua de joi, zic .

E tarziu, dar linistea serii a fost spartă de câteva versuri superbe, pe care cu siguranța le-am mai auzit, dar nu le-am ascultat cu sufletul.

O voce de vis…restul e muzica.

Culeg vise , primesc pe gratis
Nu-i musai de azi sa le mai duceti la gunoi
Culeg vise , le iau cu drag si
Va rog sa nu mi le mai cereti inapoi

Eu astept noaptea-n care
Cu gandul la soare
Am sa zbor peste-amurgul de stele

Astept zorii in care
Am sa uit ca sunt mare
Si visul meu mic
Va mai creste un pic

Culeg vise , vise ,

Culeg vise , vise

Culeg vise
Orice vise
Despre lumea ce-o pictati demult cand erati mici
Culeg vise
Despre ingeri
Si despre lupta dintre oameni si furnici

Doar astept o lumina
De veghe sa-mi tina
Iluzia ca timpul nu trece
Vreau iar mama sa-mi spuna
Sa iau cartea-n mana
Sa-nvat sa traiesc
Pan’ s-apuc sa iubesc

Culeg vise
Ochi albastri
Prima dragoste pe care n-ai s-o uiti cat vei fi
Culeg vise
Vise-ascunse
Ce nu credeai ca se pot implini

Eu astept noaptea-n care
Cu pantofii-n picioare
Am sa zbor peste-amurgul de stele

Astept zorii in care
Am sa uit ca sunt mare
Si visul meu mic
Va mai creste un pic

Tiiiiiiiiiiiiiiiii _______________________ bip, bip, bip /\/\/\/\/\ bip, bip, bip.

Iată că au trecut aproape două săptămâni de când nu am mai povestit cu voi, dar după cum ați observat la începutul postării am reușit să resuscitez problema cu succes . Nu m-am hotărât încă despre modul în care va decurge toată această înșiruire de cuvinte, dar presimt că vor fi și ceva surprize plăcute.

Așa cum probabil foarte multă lume știe, luna mai pentru o firmă de contabilitate este una în care se lucrează la foc continuu. Declarații de 10 feluri, bilanțuri plus o grămadă de alte cereri și certificate trebuiesc plimbate, ștampilate,  ” descântate ”,  ” închinate ”, de cât mai multe persoane, pentru că birocrația la noi e pe val.

În tot acest timp, prin oraș, pe străzi, se întâmplă fel și fel de manifestări, protestează oameni care își strigă necazul și supărarea, dar din păcate doapele de ceară ale celor responsabili pentru tot sunt destul de groase, încât să nu lase zgomotul furiei să le inunde timpanele.

Acum, pentru faptul că bugetarii au rămas fără 25 % din salariu, noi cei care interacționăm cu ei strict din punct de vedere profesional, practic nu avem nicio vină. De asemenea dacă sunt persoane care pun problema că cei din mediul privat nu sunt afectați si dau petreceri, țin să îi anunț că se înșală amarnic. De obicei aceste hotărâri la nivel național își produc efectul în lant, ca un domino, indiferent de categoria socială. La fel cum scumpirea benzinei afectează și pe cei cu mașină și pe cei fără, așa se întâmplă și cu măsurile de austeritate ce ni se impun.

Desigur, o parte a funcționarilor pubilici rămași sunt cu 25 % mai acrii decât înainte. Te trimit de trei ori la coadă doar pentru că așa au chef, fac aroganțe ieșind la tigară când e coada mai mare, lasându-te cu ochii în soare, și uite așa atingi ca mine uimitoarea performanță de a petrece 7 ore la 6 cozi, în aceași încăpere…

Dar timpul pare puțin și pentru văicăreli, așadar le tăiem frumos de pe listă și le înlocuim cu un zâmbet pentru vecinul de suferință, camaradul din fața sau spatele tău. Azi am rămas foarte surprinsă de câți oameni am început să cunosc doar din statul la cozi. Ceea ce este plăcut e faptul că ne salutăm cu fiecare ocazie, oriunde ne-am afla, chiar dacă habar nu avem nimic unul despre altul.

Schimbând registrul, de vreo săptămână am observat că vremea își cam face de cap, cu multă ploaie, grămezi de nori grii, lucru care mă nemulțumește total. Hainele subțiri și viu colorate mă strigă zi de zi, gentuțele au amorțit în cutie, cât despre cercei nu mai vorbesc…doar vă arăt comoara mea de gablonțuri care a depășit cifra magica 100.

Unii spun că e o nebunie, eu mă consider doar o pasionată . Majoritatea au fost cumpărate, câteva primite, iar din liceu și până acum s-au strâns ceva. Dimineața, oricât de somnoroasă aș fi  reperez perechia potrivită ținutei într-un timp scurt pentru că îi țin pe culori. Cum se poate observa și cum poate știați fluturașii sunt niște vietăți nelipsite la aproape orice mă definește. Cu siguranță colecția se va mări, pentru că nu am de gând să renunț .

Orice domnișoară cochetă are în colecție și câteva accesorii pentru gât și nu în ultimul rând broșe.

Gentuțele, la fel de colorate și diverse le lăsăm pe altă dată. Acum să ne și odihnim zic, nu de alta dar mâine trebuie să vizitez vreo doi doctori. Nimic grav, controale de rutină.

Un lucru e clar, luni e liber de la stat, deci mini-vacanța de Rusalii poate începe pe un ritm asemenea următoarei melodii.

Let’sssssssssssssss danceeeee !

Marea, muntele, băutura, grătarele, cluburile toate acestea definesc ziua de 1 Mai an de an. La televizor vedem mereu aceleași știri despre tinerii de la Vama Veche, care habar nu au cum au petrecut, carnagiile de pe șosele, aglomerația de la întoarcerea din mini vacanță și maldărele de gunoaie rămase în urma necivilizaților. Cam asta e imaginea promovată de mass-media, de parcă am fi o țară de bețivi, maneliști, teribiliști sau nemâncați.

Nu am ajuns niciodată la mare de 1 Mai, preferând să vizitez alte orașe, dar cum anul acesta sunt angajată și a căzut și sâmbăta am ales să petrec în București alături de mami a mea. E un camarad extraordinar și dă clasă cu siguranță multor tinerele care nu ar putea să țină pasul odată cu ea. Nu spune niciodată nu, e prima la ușă când e vorba de plimbare, iar eu sunt cel mai fericit copil că o am lângă mine zi de zi.

Am prelungit ” sărbătoarea ” până azi, pentru a ne bucura din plin de două zile absolut superbe, mai ales datorită vremii care a fost pe placul sufletului meu. Cred că cea mai mare bucurie a fost să pot merge prin soare, să simt adierea vântului prin cârlionții din dotare și să port haine colorate .

Un lucru pe care l-am observat zilele acestea a fost acela că deși foarte mulți oameni nu au posibilitatea financiară de a face din orice sărbătoare legală un adevărat festin costisitor, au păcălit timpul cu o ieșire în parc, condimentată cu zâmbete, tolăneală  în iarbă, bătaie cu apă și plimbări cu bicicleta sau rolele .

Am întâlnit un grup de adolescenți, cărora nu le păsa că nu se află înr-un loc special, natura verde fiindu-le cea mai bună sală de spectacol pentru muzica ce răsuna timid dintr-o chitară. Mi s-a părut o imagine extrem de frumoasă și foarte rar întâlnită în ultima vreme, dat fiind modul în care se distrează marea majoritate a tineretului în zilele noastre. Am vrut să imortlizez totul, dar am fost mult prea impresionată și m-am trezit cu mult după ce am trecut de ei .

Dacă ieri am abordat natura, azi m-am simțit o mică prințesă ( sportivă ce-i drept ). Zilele porților deschise la Palatul Parlamentului au prilejuit accesul gratuit al  tuturor vizitatorilor în incinta acestuia. De asemenea fotografiatul și filmatul au fost din partea casei, un motiv în plus de bucurie pentru pasionații de fotografie.

Așa cum bine știm cu toții, Casa Poporului ( denumirea veche ) este a doua clădire ca mărime în lume după Pentagon. A intrat de 3  ori în cartea recordurilor, așadar România nu stă chiar atât de prost la toate capitolele. Despre cei care viețuiesc zi de zi în Casa Poporului nu merită să discutăm….destul îi vedem la televizor cum dorm și din când în când se mai trezesc să mai dea o lege.

Accesul vizitatorilor a fost permis în camerele considerate a fi cele mai reprezentative pentru activitatea parlamentarilor. Noutatea fața de edițiile anterioare ale porților deschise este aceea că poate fi vizitat și subsolul, unde nu am ajuns pentru că era coada prea mare, și din ce am văzut la tv nu este nimic terminat din ceea ce a fost început acum mulți ani.

Clădirea este foarte impunătoare, cu o arhitectură complexă, creând senzația de întoarcere în timp. Sălile în care am putut intra impresionează prin candelabrele prețioase, tapetul din mătase, covoarele cu diferite motive  și mobila lucrată manual la Intreprinderea de Mobilier și Decorațiuni Heliade, unde cu mândrie pot să spun că au fost angajați mami și alți membrii ai familiei, exact pe vremea în care minunățiile ce le putem vedea și azi, se fabricau  .

Descrieri se găsesc pe internet cu duimul, așadar vă ofer o mică parte din imaginile ce s-au perindat prin fața mea.

Am fost în această seară împreună cu a mea mămică la mult mediatizatul eveniment ” Earth Hour ”. Nu sunt una din persoanele foarte înfocate cu ecologia și asta am mai spus-o, dar cum în ultima vreme am încercat destule lucruri noi ( cum ar fi karaoke-le  de la lansarea cărții  ), m-am gândit că trebuie să existe o prima dată și pentru asta. Atmosfera a fost plăcută, iar momentul în care toate luminile de la Casa Poporului și Parcul Izvor s-au stins a creat o stare mai specială. Concertul Sistem și Mihai Mărgineanu s-a desfășurat la lumina lumânărilor, comunicarea realizându-se cu ajutorul unei  portavoce. În rest multe butoaie, drujbe,tobe și 2 chitări care au dezmierdat auzul spectatorilor.

La întoarcere însă, trei manelo-cocalari care se credeau amuzanți și deopotrivă deștepți au creat într-un moment de totală neinspirație un hit ce mă va face iar și iar să mă prăpădesc de râs. Doamnelor și domnilor…..

” Tanti, tanti unde duci fata, dacă vrei ți-l dau la schimb pe tata ” .

Ei da, se pare că în mintea lor e mereu stinsă lumina. Felicitări dragilor, Pământul vă e pe deplin recunoscător, pentru că faceți îndeajuns de multă umbră !

Credit poză

De cele mai multe ori, când sunt plecată de la birou în interes de serviciu prefer să ascult muzică la căști, zgomotul din trafic sau comentariile trecătorilor fiindu-mi egale cu 0 . Privirea o port înainte, pentru ca nimeni să nu se împiedice de mine, dar și pe sus admirând cerul și bucurându-mă de el. Gandul e departe de tot, pe alte meleaguri care nu se întâlnesc niciodată cu Bucureștiul sufocant sau probleme care m-ar putea întrista. Consider că merit ca măcar o parte din zi să mă relaxez, iar acest lucru este posibil pentru că Magic Fm și ale lui melodii sunt soluția perfectă .

Acum 2 zile însă, când circulam cu metroul, am trăit un alt episod trist al filmului ” Unde sunt cei 7 ani de acasă ? ” O fetișcană pe la 15-16 ani,  machiată cu 3 kg de fond de ten, unul de farduri și cercei cât roata de la căruță  ( nu era manelistă și nici de altă etnie ) stătea pur și simplu crăcită cu un picior pe prietenul ei și altul prin mijlocul vagonului, de parcă închiriase întreaga garnitură.

Pentru că era o oră cu circulație destul de intensă, evident a apărut și înghesuiala. O doamnă, vizibil încurcată de ” micul obsacol ” și-a permis să o atenționeze că nu e tocmai civilizată poziția pe care o adoptase. În următorul minut, întreaga gașcă a mimozei a sărit cu gura, de parcă eram la mahala. Comentarii de genul ” ce bine că nu l-am cuoscut pe Ceaușescu ” sau ” scutește-ne mamaie cu teoriile tale ” mi s-au părut deplasate și nefondate. Desigur, cel mai deştept a cedat primul şi cred că vă daţi seama cine a fost.

Nu sunt genul de persoană care să dea lecții de morala, lăsând ca bunul simț al fiecăruia să bată frumos la ușă și într-un final să se simtă, dar se pare că de data aceasta el nu a mai venit la tinerii noștri. Discrepanța între generații a fost de când lumea și va fi în continuare, dar depinde și de noi în ce măsură o întărim. Nu sunt de acord nici cu persoanele în etate care se leagă gratuit de tineri, dar nici cu lipsa de respect de care dau dovadă tot mai mulți puști.

Dreptul la libera exprimare a fost înţeles greşit încă de după revoluţie, dar parcă în ultimii ani nesimţirea şi lipsa bunului simţ s-au acutizat dramatic, afectând o parte destul de mare din cei tineri. Se înjură la fiecare 2 cuvinte de parcă suntem o naţie de retarzi, se caută orice ocazie de a-ţi bate joc de cineva cu defecte fizice, mai bătrân sau mai sărac. Dacă eşti cuminte eşti prost, dacă nu te droghezi esti ” looser” , ca să citez din ” clasici “, dacă înveţi eşti tocilar, dacă nu conduci maşina fără carnet eşti papă-lapte, dacă nu te îmbeţi ca porcul nu eşti bărbat, dacă nu îţi tai venele la prima problemă eşti fricos, şi exemplele pot continua.

Ceea ce am înşirat mai sus sunt doar câteva chestii pe care eu nu le consider normale, dar care în ziua de azi fac legea printre adolescenţi. Nu generalizez şi mă bucur din tot sufletul când mai văd pe unul cât de cât normal, dar dacă ne-am guverna viaţa după ceea ce trebuie să faci pentru a fi la modă cel mai probabil am ajunge mai rău decât suntem acum.  Am aproape 24 de ani, dar parcă ” pe timpul meu “, nu a fost chiar aşa de rău.

E foarte uşor să întorci capul fără să îţi pese, dar e vorba de viitorul a milioane de copii, care azi se nasc şi peste câţiva ani vor ajunge în anturaje cu oameni ca cei descrişi mai sus, şi pentru a fi acceptaţi se vor da după ei…

Un articol interesant este şi cel scris de Cristi. Recomand .

Berilac și Vyio mi-au pasat acum ceva timp câte o leapșa și pentru că nu vreau să rămân datoare am să le îmbin armonios într-un singur post .

Interviul pentru 2009 via Berilac :

1. Ce ai făcut nou în 2009, ceva ce nu ai mai încercat înainte?
Resurse umane, am asimilat într-un timp foarte scurt cunoştinţe care nu aveau nicio legătură cu facultatea absolvită.

2. Te ţii de ceea ce-ţi propui la cumpăna dintre ani? Îţi vei stabili şi mai multe scopuri pentru anul următor?
La fiecare cumpănă dintre ani îmi doream să realizez câte ceva. Anul acesta mi-am dorit doar să fiu sănătoasă.

3. A născut cineva apropiat ţie?
Nope.

4. A murit cineva apropiat ţie?
Cineva apropiat unei persoane dragi mie, deci am fost afectată .

5. Ce ţări ai vizitat?
Nu am ieşit din Bucureşti deloc. Anul ăsta am de gând să ajung măcar la bunica din Paşcani.

6. Ce anume din ceea ce ţi-a lipsit în 2009 ai vrea să ai în 2010?
Mai multă linişte, mai puţine probleme.

7. Ce dată din anul 2009 îţi va rămâne vie în amintirile tale şi de ce?
Informaţii prea personale .

8. Care a fost cea mai mare realizare în anul ce a trecut ?
Job-ul actual.

9. Care a fost cel mai mare eşec?
Despărţirea de cineva drag.

10. Ai avut parte de boală sau răniri mai serioase?
Nope.

11. Care a fost cel mai bun lucru pe care l-ai cumpărat?
Două bluziţe cu Tweeeeeeeety .

12. Comportamentul cui merită sărbătorit/apreciat?
Al mamei, e cea mai tare femeie din lume…habar nu am de unde mai are atâta putere.

13. Comportamentul cui te-a dezamăgit sau ţi-a provocat tristeţe mare?
Comportamentul tatălui meu, dar sper într-o revenire.

14. Unde s-au dus o mare parte din banii tăi?
Pe chiria apartamentului în care stau.

15. În legătură cu ce anume ai fost extrem de bucuros?
Că m-a dat afara de la un loc de muncă şi aşa am avut ocazia de a mă angaja unde sunt azi, alături de zuzele mele :> .

16. Ce cântec(e) îţi vor reaminti mereu de anul 2009?
Voltaj – Vara trecută

17. Comparativ cu anul trecut eşti:

* Mai fericit/ă mai puţin fericit/ă?
Mai optimistă.

* Mai slab/ă sau mai plinuţ/ă?
Asemenea întrebări nu se pun unei fete.

* Mai bogat/ă sau mai sărac/ă?
Nici, nici .

18. Ce ai fi vrut să fi făcut mai mult?
Să ajung la mare sau în oraşele pe care mi le propusesem să le vizitez.

19. Ce ai fi vrut să faci mai puţin?
Să plâng, să sufăr şi în general toate activităţile care întristează un om.

20. Cum vei petrece Crăciunul?
Anul acesta sper mai bine ca anul trecut, şi mai puţin bine ca cel viitor.

21. Care a fost cea mai bună carte citită?
Nu m-a dat nimic pe spate.

22. Ce ţi-ai dorit şi ai primit?
Putere.

23. Care a fost filmul tău preferat din 2009 ?
Alvin si veveritele 2 .

24. Ce ai făcut de ziua ta?
O mică petrecere cu cei dragi.

25. Cum ai descrie stilul tău vestimentar în 2009?
Mai îndrăzneţ.

26. Ce te-a menţinut pe linia de plutire?
Speranţa.

27. De cine ţi-a fost dor?
Te las pe tine cititorule să ghiceşti.

28. Care a fost cea mai interesantă persoană pe care ai cunoscut-o?
Nu a fost nimeni atât de interesant.

29. Spune-ne o lecţie de valoare învăţată în 2009.
Atunci când după o dezamăgire crezi că nu ai puterea de a merge mai departe, poţi trece chiar peste situaţii mai grele.

Pfiu, am avut de răspuns la ceva întrebări. Acum să ne relaxăm cu cele 15  melodii preferate pe care vrea să le afle Vyio de la mine :

Rihana – Russian roulette
Taxi – Nişte răspunsuri
Michael Jackson – Hill the world
Deana Carter – Once upon a december
Grasu XXL & Alex – Turnin’
Pussycat Dolls – Jai ho
David Bisbal – Llolare las penas
Kesha – Tick tock
Richard Claiderman – Ballade pour Adeline
3SE – De dorul tău
Puya feat George Hora & Kamelia – Change
Anna Lesko – Anycka maya
Beyonce – Sweet dreams
Jason Derulo – Watcha say
Guess Who – Locul potrivit

M-am decis destul de greu, sunt foarte multe melodii pe care le-aș asculta non stop .

O duminică frumoasă tuturor .