În pași de vals vienez, așa a început pentru mine noaptea ce tocmai a trecut. Ca o prințesă adevărată, fata nașei mele împreună cu proaspătul ei soț ne-au purtat într-o lume de vis…” once upon a december ”.
Locația aleasă cu mult bun gust, muzica din ani 60 și pană în prezent au fost ingredientele perfecte pentru un eveniment atât de important.
Mireasa furata, a fost răscumpărată cu wisky și multă ciocolată pentru răpitori . Pe final, ca să nu plec cu mâna goală, am prins buchetul miresicii. Deci…
Probabil mulți deja ați auzit de aceasta nouă metodă de a face mișcare în cel mai placut mod, iar dacă nu aflați acum de la mine .
Treaba e relativ simplă, îți trebuie multă voință și ceva rezistență fizică, în rest….distrațieeeeeeee și multă țopăială pe muzică . Azi am fost la prima ședință și sunt extrem de încântată. Din fericire avem un instructor care scoate apa din noi ca din fântână și nu ne lasă să stăm nicio clipă.
Costul unui abonament de 8 ședinte ( 1h/sedință ) pe lună este de 140 RON, dar dacă vii cu o prietenă aveți împreună reducere 15 %. Sălile care au persoane instruite pentru acest sport le puteți găsi AICI.
E tarziu, dar linistea serii a fost spartă de câteva versuri superbe, pe care cu siguranța le-am mai auzit, dar nu le-am ascultat cu sufletul.
O voce de vis…restul e muzica.
Culeg vise , primesc pe gratis
Nu-i musai de azi sa le mai duceti la gunoi
Culeg vise , le iau cu drag si
Va rog sa nu mi le mai cereti inapoi
Eu astept noaptea-n care
Cu gandul la soare
Am sa zbor peste-amurgul de stele
Astept zorii in care
Am sa uit ca sunt mare
Si visul meu mic
Va mai creste un pic
Culeg vise , vise ,
Culeg vise , vise
Culeg vise
Orice vise
Despre lumea ce-o pictati demult cand erati mici
Culeg vise
Despre ingeri
Si despre lupta dintre oameni si furnici
Doar astept o lumina
De veghe sa-mi tina
Iluzia ca timpul nu trece
Vreau iar mama sa-mi spuna
Sa iau cartea-n mana
Sa-nvat sa traiesc
Pan’ s-apuc sa iubesc
Culeg vise
Ochi albastri
Prima dragoste pe care n-ai s-o uiti cat vei fi
Culeg vise
Vise-ascunse
Ce nu credeai ca se pot implini
Eu astept noaptea-n care
Cu pantofii-n picioare
Am sa zbor peste-amurgul de stele
Astept zorii in care
Am sa uit ca sunt mare
Si visul meu mic
Va mai creste un pic
Iată că au trecut aproape două săptămâni de când nu am mai povestit cu voi, dar după cum ați observat la începutul postării am reușit să resuscitez problema cu succes . Nu m-am hotărât încă despre modul în care va decurge toată această înșiruire de cuvinte, dar presimt că vor fi și ceva surprize plăcute.
Așa cum probabil foarte multă lume știe, luna mai pentru o firmă de contabilitate este una în care se lucrează la foc continuu. Declarații de 10 feluri, bilanțuri plus o grămadă de alte cereri și certificate trebuiesc plimbate, ștampilate, ” descântate ”, ” închinate ”, de cât mai multe persoane, pentru că birocrația la noi e pe val.
În tot acest timp, prin oraș, pe străzi, se întâmplă fel și fel de manifestări, protestează oameni care își strigă necazul și supărarea, dar din păcate doapele de ceară ale celor responsabili pentru tot sunt destul de groase, încât să nu lase zgomotul furiei să le inunde timpanele.
Acum, pentru faptul că bugetarii au rămas fără 25 % din salariu, noi cei care interacționăm cu ei strict din punct de vedere profesional, practic nu avem nicio vină. De asemenea dacă sunt persoane care pun problema că cei din mediul privat nu sunt afectați si dau petreceri, țin să îi anunț că se înșală amarnic. De obicei aceste hotărâri la nivel național își produc efectul în lant, ca un domino, indiferent de categoria socială. La fel cum scumpirea benzinei afectează și pe cei cu mașină și pe cei fără, așa se întâmplă și cu măsurile de austeritate ce ni se impun.
Desigur, o parte a funcționarilor pubilici rămași sunt cu 25 % mai acrii decât înainte. Te trimit de trei ori la coadă doar pentru că așa au chef, fac aroganțe ieșind la tigară când e coada mai mare, lasându-te cu ochii în soare, și uite așa atingi ca mine uimitoarea performanță de a petrece 7 ore la 6 cozi, în aceași încăpere…
Dar timpul pare puțin și pentru văicăreli, așadar le tăiem frumos de pe listă și le înlocuim cu un zâmbet pentru vecinul de suferință, camaradul din fața sau spatele tău. Azi am rămas foarte surprinsă de câți oameni am început să cunosc doar din statul la cozi. Ceea ce este plăcut e faptul că ne salutăm cu fiecare ocazie, oriunde ne-am afla, chiar dacă habar nu avem nimic unul despre altul.
Schimbând registrul, de vreo săptămână am observat că vremea își cam face de cap, cu multă ploaie, grămezi de nori grii, lucru care mă nemulțumește total. Hainele subțiri și viu colorate mă strigă zi de zi, gentuțele au amorțit în cutie, cât despre cercei nu mai vorbesc…doar vă arăt comoara mea de gablonțuri care a depășit cifra magica 100.
Unii spun că e o nebunie, eu mă consider doar o pasionată . Majoritatea au fost cumpărate, câteva primite, iar din liceu și până acum s-au strâns ceva. Dimineața, oricât de somnoroasă aș fi reperez perechia potrivită ținutei într-un timp scurt pentru că îi țin pe culori. Cum se poate observa și cum poate știați fluturașii sunt niște vietăți nelipsite la aproape orice mă definește. Cu siguranță colecția se va mări, pentru că nu am de gând să renunț .
Orice domnișoară cochetă are în colecție și câteva accesorii pentru gât și nu în ultimul rând broșe.
Gentuțele, la fel de colorate și diverse le lăsăm pe altă dată. Acum să ne și odihnim zic, nu de alta dar mâine trebuie să vizitez vreo doi doctori. Nimic grav, controale de rutină.
Un lucru e clar, luni e liber de la stat, deci mini-vacanța de Rusalii poate începe pe un ritm asemenea următoarei melodii.
Marea, muntele, băutura, grătarele, cluburile toate acestea definesc ziua de 1 Mai an de an. La televizor vedem mereu aceleași știri despre tinerii de la Vama Veche, care habar nu au cum au petrecut, carnagiile de pe șosele, aglomerația de la întoarcerea din mini vacanță și maldărele de gunoaie rămase în urma necivilizaților. Cam asta e imaginea promovată de mass-media, de parcă am fi o țară de bețivi, maneliști, teribiliști sau nemâncați.
Nu am ajuns niciodată la mare de 1 Mai, preferând să vizitez alte orașe, dar cum anul acesta sunt angajată și a căzut și sâmbăta am ales să petrec în București alături de mami a mea. E un camarad extraordinar și dă clasă cu siguranță multor tinerele care nu ar putea să țină pasul odată cu ea. Nu spune niciodată nu, e prima la ușă când e vorba de plimbare, iar eu sunt cel mai fericit copil că o am lângă mine zi de zi.
Am prelungit ” sărbătoarea ” până azi, pentru a ne bucura din plin de două zile absolut superbe, mai ales datorită vremii care a fost pe placul sufletului meu. Cred că cea mai mare bucurie a fost să pot merge prin soare, să simt adierea vântului prin cârlionții din dotare și să port haine colorate .
Un lucru pe care l-am observat zilele acestea a fost acela că deși foarte mulți oameni nu au posibilitatea financiară de a face din orice sărbătoare legală un adevărat festin costisitor, au păcălit timpul cu o ieșire în parc, condimentată cu zâmbete, tolăneală în iarbă, bătaie cu apă și plimbări cu bicicleta sau rolele .
Am întâlnit un grup de adolescenți, cărora nu le păsa că nu se află înr-un loc special, natura verde fiindu-le cea mai bună sală de spectacol pentru muzica ce răsuna timid dintr-o chitară. Mi s-a părut o imagine extrem de frumoasă și foarte rar întâlnită în ultima vreme, dat fiind modul în care se distrează marea majoritate a tineretului în zilele noastre. Am vrut să imortlizez totul, dar am fost mult prea impresionată și m-am trezit cu mult după ce am trecut de ei .
Dacă ieri am abordat natura, azi m-am simțit o mică prințesă ( sportivă ce-i drept ). Zilele porților deschise la Palatul Parlamentului au prilejuit accesul gratuit al tuturor vizitatorilor în incinta acestuia. De asemenea fotografiatul și filmatul au fost din partea casei, un motiv în plus de bucurie pentru pasionații de fotografie.
Așa cum bine știm cu toții, Casa Poporului ( denumirea veche ) este a doua clădire ca mărime în lume după Pentagon. A intrat de 3 ori în cartea recordurilor, așadar România nu stă chiar atât de prost la toate capitolele. Despre cei care viețuiesc zi de zi în Casa Poporului nu merită să discutăm….destul îi vedem la televizor cum dorm și din când în când se mai trezesc să mai dea o lege.
Accesul vizitatorilor a fost permis în camerele considerate a fi cele mai reprezentative pentru activitatea parlamentarilor. Noutatea fața de edițiile anterioare ale porților deschise este aceea că poate fi vizitat și subsolul, unde nu am ajuns pentru că era coada prea mare, și din ce am văzut la tv nu este nimic terminat din ceea ce a fost început acum mulți ani.
Clădirea este foarte impunătoare, cu o arhitectură complexă, creând senzația de întoarcere în timp. Sălile în care am putut intra impresionează prin candelabrele prețioase, tapetul din mătase, covoarele cu diferite motive și mobila lucrată manual la Intreprinderea de Mobilier și Decorațiuni Heliade, unde cu mândrie pot să spun că au fost angajați mami și alți membrii ai familiei, exact pe vremea în care minunățiile ce le putem vedea și azi, se fabricau .
Descrieri se găsesc pe internet cu duimul, așadar vă ofer o mică parte din imaginile ce s-au perindat prin fața mea.
Am fost în această seară împreună cu a mea mămică la mult mediatizatul eveniment ” Earth Hour ”. Nu sunt una din persoanele foarte înfocate cu ecologia și asta am mai spus-o, dar cum în ultima vreme am încercat destule lucruri noi ( cum ar fi karaoke-le de la lansarea cărții ), m-am gândit că trebuie să existe o prima dată și pentru asta. Atmosfera a fost plăcută, iar momentul în care toate luminile de la Casa Poporului și Parcul Izvor s-au stins a creat o stare mai specială. Concertul Sistem și Mihai Mărgineanu s-a desfășurat la lumina lumânărilor, comunicarea realizându-se cu ajutorul unei portavoce. În rest multe butoaie, drujbe,tobe și 2 chitări care au dezmierdat auzul spectatorilor.
La întoarcere însă, trei manelo-cocalari care se credeau amuzanți și deopotrivă deștepți au creat într-un moment de totală neinspirație un hit ce mă va face iar și iar să mă prăpădesc de râs. Doamnelor și domnilor…..
” Tanti, tanti unde duci fata, dacă vrei ți-l dau la schimb pe tata ”.
Ei da, se pare că în mintea lor e mereu stinsă lumina. Felicitări dragilor, Pământul vă e pe deplin recunoscător, pentru că faceți îndeajuns de multă umbră !
. Pe final, ca să nu plec cu mâna goală, am prins buchetul miresicii. Deci…
.
. Majoritatea au fost cumpărate, câteva primite, iar din liceu și până acum s-au strâns ceva. Dimineața, oricât de somnoroasă aș fi reperez perechia potrivită ținutei într-un timp scurt pentru că îi țin pe culori. Cum se poate observa și cum poate știați fluturașii sunt niște vietăți nelipsite la aproape orice mă definește. Cu siguranță colecția se va mări, pentru că nu am de gând să renunț 
.
), m-am gândit că trebuie să existe o prima dată și pentru asta. Atmosfera a fost plăcută, iar momentul în care toate luminile de la Casa Poporului și Parcul Izvor s-au stins a creat o stare mai specială. Concertul Sistem și Mihai Mărgineanu s-a desfășurat la lumina lumânărilor, comunicarea realizându-se cu ajutorul unei portavoce. În rest multe butoaie, drujbe,tobe și 2 chitări care au dezmierdat auzul spectatorilor.
.