DeeaStar

Ce să fie, ce să fie ? O zebră puțin incomodată de habitatul subteran, dar care oferă picioarelor mult prea alergate un moment de relaxare. Cam așa arată mai nou scaunele de la stația de metrou Piața Victoriei. Drăguță și lăudabilă inițiativa celor de la Metrorex de a mai înveseli puțin peisajul de pe peronul de așteptare. Mie mi-a smuls un zâmbet, deci pot considera asta un scop .

Se pare însă că odată cu venirea Sărbătorilor Pascale, Bucureștiul îmbracă și el haine noi și colorate.

Parcul din Piața Unirii găzduiește zeci de floricele și fluturași atârnați în bătaia vântului, căsuțe unde se comercializează ouă pictate manual, cozonaci de toate felurile și nu în ultimul rând mici….așa ca la români .

Nici Cișmigiul nu se lasă mai prejos, mândrindu-se cu frumusețe de ouă roșii ” crescute ” parcă din pământ, un târg de costume traditionale, produse alimentare specifice diferitelor zone, dar mai ales cu frumusețea florilor ce apar timid printre firele de iarbă și pe ramurile copacilor .

Probabil vă întrebați de unde atâta timp de colindat….ei bine m-ați prins : sunt în concediu până pe data de 7. Nu puteam să ratez o asemenea zi frumoasă, motiv pentru care am luat-o la pas prin oraș bucurându-mă de soare, păsări, oameni și MULTĂ CULOARE.

Eu și gândurile mele am făcut azi o echipă bună, ba chiar am hotărât să mai ieșim împreună. M-am autorăsfățat cu vată de zahăr lipindu-mă pe mâini exact ca cei mici, am pășit în voie prin iarbă, am admirat lacul…toate astea au fost balsam pentru sufletul meu.

Pozele nu sunt foarte ” profi ” fiind făcute cu telefonul, iar acest text a fost scris în natură, pe o bancă inundată de soare.

Nu uitați…. bucurați-vă de tot ceea ce vă înconjoară. Faptul că putem vedea, e cel mai mare cadou de la viață .

De cele mai multe ori, când sunt plecată de la birou în interes de serviciu prefer să ascult muzică la căști, zgomotul din trafic sau comentariile trecătorilor fiindu-mi egale cu 0 . Privirea o port înainte, pentru ca nimeni să nu se împiedice de mine, dar și pe sus admirând cerul și bucurându-mă de el. Gandul e departe de tot, pe alte meleaguri care nu se întâlnesc niciodată cu Bucureștiul sufocant sau probleme care m-ar putea întrista. Consider că merit ca măcar o parte din zi să mă relaxez, iar acest lucru este posibil pentru că Magic Fm și ale lui melodii sunt soluția perfectă .

Acum 2 zile însă, când circulam cu metroul, am trăit un alt episod trist al filmului ” Unde sunt cei 7 ani de acasă ? ” O fetișcană pe la 15-16 ani,  machiată cu 3 kg de fond de ten, unul de farduri și cercei cât roata de la căruță  ( nu era manelistă și nici de altă etnie ) stătea pur și simplu crăcită cu un picior pe prietenul ei și altul prin mijlocul vagonului, de parcă închiriase întreaga garnitură.

Pentru că era o oră cu circulație destul de intensă, evident a apărut și înghesuiala. O doamnă, vizibil încurcată de ” micul obsacol ” și-a permis să o atenționeze că nu e tocmai civilizată poziția pe care o adoptase. În următorul minut, întreaga gașcă a mimozei a sărit cu gura, de parcă eram la mahala. Comentarii de genul ” ce bine că nu l-am cuoscut pe Ceaușescu ” sau ” scutește-ne mamaie cu teoriile tale ” mi s-au părut deplasate și nefondate. Desigur, cel mai deştept a cedat primul şi cred că vă daţi seama cine a fost.

Nu sunt genul de persoană care să dea lecții de morala, lăsând ca bunul simț al fiecăruia să bată frumos la ușă și într-un final să se simtă, dar se pare că de data aceasta el nu a mai venit la tinerii noștri. Discrepanța între generații a fost de când lumea și va fi în continuare, dar depinde și de noi în ce măsură o întărim. Nu sunt de acord nici cu persoanele în etate care se leagă gratuit de tineri, dar nici cu lipsa de respect de care dau dovadă tot mai mulți puști.

Dreptul la libera exprimare a fost înţeles greşit încă de după revoluţie, dar parcă în ultimii ani nesimţirea şi lipsa bunului simţ s-au acutizat dramatic, afectând o parte destul de mare din cei tineri. Se înjură la fiecare 2 cuvinte de parcă suntem o naţie de retarzi, se caută orice ocazie de a-ţi bate joc de cineva cu defecte fizice, mai bătrân sau mai sărac. Dacă eşti cuminte eşti prost, dacă nu te droghezi esti ” looser” , ca să citez din ” clasici “, dacă înveţi eşti tocilar, dacă nu conduci maşina fără carnet eşti papă-lapte, dacă nu te îmbeţi ca porcul nu eşti bărbat, dacă nu îţi tai venele la prima problemă eşti fricos, şi exemplele pot continua.

Ceea ce am înşirat mai sus sunt doar câteva chestii pe care eu nu le consider normale, dar care în ziua de azi fac legea printre adolescenţi. Nu generalizez şi mă bucur din tot sufletul când mai văd pe unul cât de cât normal, dar dacă ne-am guverna viaţa după ceea ce trebuie să faci pentru a fi la modă cel mai probabil am ajunge mai rău decât suntem acum.  Am aproape 24 de ani, dar parcă ” pe timpul meu “, nu a fost chiar aşa de rău.

E foarte uşor să întorci capul fără să îţi pese, dar e vorba de viitorul a milioane de copii, care azi se nasc şi peste câţiva ani vor ajunge în anturaje cu oameni ca cei descrişi mai sus, şi pentru a fi acceptaţi se vor da după ei…

Un articol interesant este şi cel scris de Cristi. Recomand .

Le metro,le metro,le metro qui passe…..asa cantam cand eram mica la gradi,asa as canta si acum de fericire

In sfarsit dupa 2 luni de zile opreste metroul si in statia Obor .Deja ma saturasem sa merg pe jos atata,cand am metrou la scara blocului Macar a meritat asteptarea….acum parca intri in banca,nu pe peron .