După câteva zile de dezmeticire în care mi-am obţinut din nou identitatea de această dată cu o poză mult mai reuşită decât faţa de la 14 ani şi am organizat o petrecere surpriză pentru mami meu, am hotărât că e momentul să îmi scriu si eu memoriile. Nu,nu am de gând să plec nicăieri dacă deja vă gîndeaţi să daţi baeram cu ocazia asta 
.
Cele 7 zile care s-au încheiat duminică au fost un vis devenit realitate deşi parcă nu mai soseau. Totul a fost super, de la vremea care a ţinut cu noi până la muzica din noapte care nu mă lăsa să adorm ( nu sunt genul care să frecventeze cluburile, aşa că NU am fost în nicio seară la disco, o plimbare pe faleză fiind mult mai relaxantă si romantică).
Drumul până la Constanţa a fost ok, trenul nu a avut nici pic de întârziere, iar aerul condiţionat a funcţionat la maxim….până la un moment dat când o doamnă a cerut căldură, că dârdâia de frig, şi au oprit “criogenia” 
. Ajunsă la destinaţie am fost foarte surprinsă de preţurile practicate de şoferii de acolo ( de la 2,8 RON / km în sus) , dar cu atâtea bagaje ocupam jumătate de masină de la RATC şi doar….obrazul subţire cu cheltuială se ţine 
.
Condiţiile la hotel au fost destul de bune,nu am nimic de comentat în schimb vietăţile din zonă mi-au displăcut total. În una din seri m-am trezit cu un liliac în cameră…..şi ce poate o fată să facă în acele momente? Să ţipe după ajutor….şi a venit din zare super eroul meu care s-a bătut cu acel “Batman wannabe” pană l-a scos pe “uşa din spate” .
Mamaia e staţiunea mea preferată încă de când eram mică, aşadar cunosc destul de bine locul şi am mers la sigur cu distracţia. Din program nu au lipsit plimbările pe faleză, cu gondola, autobuzul de făcut freze Mamaia Estival (cel supraetajat) şi un raid pe la toate jocurile din Satul de Vacanţă.
În toate zilele am avut parte de o apă foarte limpede, caldă şi o plaja super curată şi neaglomerată. În ciuda a tot ceea ce se arată la televizor, pe plaja din faţa hotelului meu ( undeva pe la capătul gondolei, pe langă Cazino Mamaia) am stat foarte bine. Anul acesta am ales să închiriem sezlonguri un lucru foarte înţelept de altfel pentru că nu prea aveam unde să aşternem cearşaful. Preţurile nu erau foarte mari, 10 lei de persoană şi aveam incluse umbreluţă şi măsuţă .
Ca şi mâncare am avut nororc mai pe la toate terasele de păpică bună, servire ca la carte şi preţuri relativ bune. Mulţi spun că sunt scumpe, dar şi la o terasă aici în Bucureşti dai cu 10-20 % în plus faţă de ceea ce găseşti în magazin,şi până la urmă odată în an e vară, îţi permiţi mai multe zile de odihnă, şi atunci ar fi chiar culmea să stai să găteşti sau să pofteşti la ceva şi să treci pe langă uitându-te cu jind.
Nici acolo nu am scăpat de mamaile care nu au ce face şi se plimbă sau mai nou stau la plajă….topless 
. Erau complet dizgraţioase dar nu aveau niciun complex. În schimb, fetele tinere erau mai toate acoperite de bunul simţ numit sutien. Nu spun asta cu rautate, dar orice fată ştie că expusul sânilor fără costum nu face deloc bine, şi este contraindicat.
Copilaşii mititei erau sufletul atmosferei de acolo. A fost un rai pentru mine 
. Care mai de care mai dolofan, mai frumuşel, cu părul zulufit, ochii mari şi plini de bucurie la vederea apei. Seara era o adevarată expoziţie pe plajă cu toate castelele şi figurinele din nisip realizate în timpul zilei de aceştia.
Am vrut să mergem şi la Delfinariu însă am ajuns cu 10 minute după ce a început ” spectacolul “, iar următorul era abea la ora 19. Am aflat că mai mult de 20-30 minute nu ţine, şi asta doar dacă are chef definaşul şi tin eu minte că acum ceva timp mi-am luat ţeapă pe treaba asta.
Tot pe acolo prin curte erau şi nişte afişe înspăimântătoare cu rechini şi peşti pirania de parcă mai aveau puţin să te agaţe de un picior. Curioasă fiind am zis să intrăm să nu cumva să pierdem ocazia de a fii faţă în faţă cu acei “monştrii ” . Când colo, două acvarii cu rechini, două cu presupuşi pirania care păreau cumpăraţi de la Real şi o cabină în care era interzisă intrarea minorilor / femeilor însărcinate şi cardiacilor. De ce ? Pentru că vezi Doamne se difuzau nişte imagini şocante, imagini alb-negru pe care le văd zi de zi pe Discovery.
Şi cum orice e frumos ţine puţin, a venit şi momentul plecării, ultima baie în mare şi promisiunea că am să revin la anul. La întoarcere am venit cu maşina. Am plecat pe la 13:15 şi în trei ore am fost acasă. S-a circulat foarte bine, doar căldura şi amorţeala ce ne-au mai dat bătăi de cap.
Pe final, câteva imagini
.
.
.
.
.