DeeaStar

Promiteam o revenire în forță, dar viața mea e o derulare continuă de evenimente neașteptate. Vinerea trecuta am rămas fără servici, luni, datorită bunei mele prietene Ligiuța, un om cu suflet mare ” m-a adoptat ”, iar acum lucrez la Departamentul de Resurse Umane . Chiar zilele astea îi spuneam mamei că am avut locuri de muncă în domenii și perioade diferite : 1 lună contabilă, 1 săptămână la call center, 3 zile agent vânzări produse cosmetice, 1 lună publicitate și sper ca job-ul actual să se concretizeze printr-un contract pe termen lung .

Pasăre călătoare am fost și cu locuința, iar acum mai nou până pe 15 septembrie trebuie să ne mutăm. Am fost dați afară din 2 case nationalizate, am locuit la bloc împreuna cu părinții până când fiecare și-au separat drumurile, iar eu am rămas alături de mami în alt apartament ( 4 case până acum ), toate astea în numai 8 ani.

Culmea că exact în aceste momente toate lucrurile frumoase și de mult apuse îmi revin în minte și se derulează ca un film. Poate că subconștientul meu nu vrea să se rupă de trecut, dar știe el că uneori doare ?

Forța de care vorbeam la început a fost însuși aceasta care m-a ajutat să scriu puținele rânduri, deși ma simt atât de obosită. Mami mă ține conectată în priză, motiv pentru care nu îmi vor ajunge anii să îi mulțumesc. Mulți și-ar dori să o aibă aproape, dar puțini știu să o prețuiască. E doar a mea și numai a mea, iar eu zâmbesc zi de zi pentru ea.

Totul va fi bine, parol !

Later edit : Miracolele se intampla, nu mai trebuie sa ne mutam .

” Ce faci Andreea ? N-am mai vorbit de mult timp ”, asta e replica pe care o aud cel mai des în ultimul timp . Nu am devenit fițoasă peste noapte și asta poate sa o confirme plimbăreața de Ligiuța care mereu știe unde să mă găsească dacă are ceva să-mi spună.

Timpul meu alocat socializării pe net, in special pe mess s-a diminuat considerabil, dar sinceră să fiu nu-mi pare rău deloc. Sunt atât de implicată în ceea ce fac zi de zi încât seara verific mail-ul și pic frântă. Abea daca mai apuc să văd o emisiune cap coada la tv .

Nici pe aici nu am mai dat foarte des, dar observ că cititorii mei revin zi de zi să ” mă vada ”. Promit solemn să îmi adun toate forțele, pentru ca în zilele următoare să revin cu un post ca în vremurile bune.

Până atunci, vă las cu un cântec superb interpretat de regretata Tatiana Stepa. Îl știu de când eram mică, dar la fiecare ascultare mă trec fiorii. Momentan chiar mă simt o frunză desprinsă din copacul vieții , ale cărei cărări sunt purtate doar de vânt.

Tatiana Stepa – Copaci fara Padure