DeeaStar

Vinerea ce tocmai a trecut a fost poate una din cele mai emoționante zile din ultimii ani. După aproape 6 ani, mi-am revăzut o parte din colegii de liceu.

Cu ajutorul doamnei diriginte ( probabil așa îi vom spune toți și peste 20 de ani dacă ne vom revedea ) și al lui Ionuț, la ora 19 am reușit să ne strângem în jur de 18 persoane, ceilalți neputând să ajungă fie pentru că erau plecați din țară sau aveau alte probleme personale.

Am ajuns acolo cu un nod în gât și mii de fluturi în stomac, pentru că îmi era extrem de dor de atmosfera din liceu, de clipele petrecute acolo, de zilele în care deși mă trezeam la 6 să mai repet cine știe la ce materie, când mă gandeam că ajung printre colegii de suferință totul parea mai ușor.

O parte din timp am plutind pe un norișor ( cred că era de la fumul tigărilor arse pe lângă mine )  și nu îmi venea să cred că sunt acolo, dar am coborât repede cu picioarele pe pământ pentru a asculta ce a mai făcut fiecare. Pe majoritatea i-am găsit schimbați, maturizați, cu profesii interesante și vise mărețe, dar fiecare dintre noi am păstrat acel fior al liceenilor nebuni puși pe glume.

Totul a luat sfârșit după miezul nopții, iar timpul petrecut împreună ne va rămîne în amintire cu siguranță până la viitoarea întâlnire.

Multumim pentru poze Ionuț, ești un mare talentat și un viitor profesionist și lui Ruxy că i-a folosit aparatul pentru a imortaliza o parte din momentele frumoase.

Stela Enache – Ani de liceu

S-au întoooooooooooooooooooooooors !

Alvin, Simon și Theodore au revenit cu noi aventuri . Acum liceeni, deși toți se așteaptă ca ei să ia totul în serios, veverițele dovedesc contrariul cu orice ocazie. Prin împrejurări neașteptate li se alătură pe scenă cele trei domnișoare de la The Chipetts, așadar totul se joacă la dublu. Un super film care merită văzut indiferent de vârstă. Râsul, emoțiile și nu în ultimul rând muzica sunt asigurate.

Mai vreau o serie .

Credit poză și trailer : cinemagia.ro

Pentru că Examenul de Bacalaureat tocmai s-a încheiat și foarte mulți absolvenți de liceu caută cea mai bună opțiune în alegerea facultății trebuie să vă spun și eu câteva cuvinte despre facultatea la care am fost studentă 3 ani ( Finanțe Bănci și Contabilitate ) și în acest moment masterandă ( Management Financiar bancar ) .

Povestea mea a început cu lacrimi. Nu am fost admisă la o facultate de stat, așa cum îmi doream acum 4 ani și cum pe vremea acea informațiile despre instituțiile de învățământ private erau prea puține am crezut că totul s-a terminat înainte de a începe. Mămica mea însă, m-a luat de mânuță ca pe copii mici și mi-a vârât ochii într-un pliant al Univerității Creștine Dimitrie Cantemir.

Mai pesimistă din fire nu am crezut cu tărie în toate lucrurile povestite acolo, dar decât să rămân pe afară am acceptat compromisul de a mă înscrie. Desigur, până să încep îmi era și jenă să recunosc, dar după prima săptămână de cursuri aș fi fost în stare să-mi scriu pe frunte cu markerul și să iau la bătaie orice persoană care avea ceva de comentat.

Primul aspect bun, din punctul meu de vedere este acela că aici chiar se ÎNVAȚĂ. Dacă te gândești că ai să treci ca o lebădă prin apa te înseli amarnic și asta mi-au spus-o foarte multe persoane care au prieteni / colegi/ frați studenți aici, ba chiar și angajatori. Condițiile  referitoare la studiu sunt superioare altora, sălile de informatică sunt dotate cu calculatoare noi, Windows Vista, acces la internet și alte opțiuni. Multe din sălile de curs au aer condiționat, retroproiectoare lucru pe placul studenților care nu mai trebuie să scrie 100 de minute  continuu, ci pot reține ideile principale.

Biblioteca și cele două librări sunt dotate cu materialele necesare cerute de profesori, radioul universității ne încântă în fiecare pauză, iar tonomatele de cafea, sucuri și alte mizilicuri stau la dispoziția tuturor de la primul la ultimul curs. Există o parcare special amenajată pentru studenții cu mașinii, o sală de sport, un club studențesc și nu în ultimul rând o sală de judecată și un laborator de criminalistică pentru cei care au treabă cu aceste specializări.

Conturile de studenți oferă informații despre notele obținute la examene, orarul, ultimele noutăți, chinul deplasării putând fi astfel ocolit. Cei care vin din alte orașe și au noroc pot fi beneficiarii unui loc în căminele studențești, iar pentru cei interesați să dobândească și alte cunoștințe există Cursurile ECDL sau sesiunile de comunicări stiințifice ( aici am participat și eu prin 2007 ).

Cadrele didactice sunt persoane tinere, cu un stil de predare modern, foarte mult se pune accentul pe comunicare și mai puțin pe dictarea inutilă și plictisitoare. Seminariile sunt foarte plăcute, orice neînțelegere de la curs putând fi discutată și lămurită pe loc.

Eu chiar pot spune că am dobândit multe din cunoștințele de acum aici, și aș îndruma oricare altă persoană care își dorește să rămână cu ceva în cap să se alăture UCDC-ului. Pentru cei interesați pot găsi mai multe informații pe www.ucdc.ro sau direct la sursă la adresa : Splaiul Unirii nr. 176, sector 4, București.

P.S Poza are vechimea de 1 an, iar eu ardeam în flăcări cu nici mai mult nici mai puțin de 40 grade Celsius de la o răceală groaznică .

Sau I.O.R cum îi spunea pe vremea părinților mei . E parcul în care mămica mea dragă își petrecea orele de liceu atunci când chiulea….pardon, lăsa profesorii să se mai odihnească puțin . Ca și aspect, curățenie și organizare mai are destul până ajunge la nivelul Herăstrăului.

În primul rând ar trebui amenajate ceva mai multe bănci, pentru cei obosiți din naștere, câte o cișmea pentru cei însetați și curățată apa că miroase a blată prin unele părți. Ce-i drept în acest moment se lucrează, mai găsești și șanțuri săpate, dar și priveliști de îti iau ochii .

Am vazut și lucruri mai puțin plăcute….moși și babe, ca altfel nu am cum să le spun ( mi-au violat privirea ) în costume de baie, cu pielile pe afară, smecheri burtoși cu tricoul ridicat până la gât sau alte specimene care apar odată cu venirea verii .

Însă până la urma urmei contează să te simți bine în compania celui / celei cu care ești, iar eu am avut-o azi alături chiar pe eleva neastâmpărată amintită mai sus. Am făcut turul lacului, am jucat badminton pe iarbă și ne-am bucurat din plin de soarele cald .

Cum nu sunt o fire egoistă, v-am adus și vouă un crâmpei din locurile prin care mi-au umblat picioarele.

Și fotografa de servici…

Cu toata nebunia asta a terminarii facultatii,venirea examenelor si stresul acumulat cu gandul la luna iulie,cand va trebui sa-mi prezint lucrarea de licenta in fata comisiei,imi aduc aminte de perioada liceului si de profesorii alaturi de care am petrecut 4 ani din viata.

Diriga era super de treaba,mergea cu noi in excursii,la muzee,in oras si ne intelegea mereu.Majoritatea profesorilor erau pe gustul nostru….bine,depindea si de cat de mult ne chinuiau pe la ore,acest lucru schimband situatia radical.

Cosmarul meu cel mai mare a fost doamna profesoara de fizica….nu am sa-i dau nume,ca nu merita publicitate.O femeie mai parsiva si mai ingrata ca “dansa” nu cred ca am intalnit.

Nu a existat nici Paste,nici Craciun inaintea carora sa nu fim in pragul corigentei datorita notelor pe care le acumulam,marirea mediei facandu-se desigur pe baza cadourilor si a banilor care intrau in buzunarul dansei cum intra pacinetii la domnul doctor,cu bon de ordine.

Chema parintii la scoala pe motiv ca nu esti un elev bun,nu te duce capul si nu ai loc in clasa aia,pana cand….pana cand vedea “boschetele” de flori si punguta colorata.Se lumina complet la fata,si pe loc deveneai cel mai istet copil,cu sanse mari chiar de a merge la olimpiada (acum depinde care…aia de vara sau cele legale).

Din nefericire,din cate imi amintesc aveam si primele 2 ore cu ea,intr-una din zile….mai mare dragul sa te trezesti la 6 ca sa o vezi pe madame professeur plina de “haur”,cu fusta scurta pe caltabosii din dotare si frizura cocheta.

Desigur,la lucrari si teste exista un ritual sfant.Toti scoteam bani din buzunar sa cumparam ziare,reviste,chipsuri,croisante,suc si flori daca se putea,asta asa sa ne dea subiecte din materia pe care o preda.

Am dat si BAC-ul la fizica,si am reusit sa-l iau doar datorita meditatiilor care imi mancau duminicile.Scumpa doamna de la liceu era mandra de mine ca stiam sa rezolv testele,iar eu eram mandra ca nu am invatat de la ea.

Imi pare rau pentru generatiile urmatoare care inca o mai suporta,ca de e femeie destul de tanara si mai are pana la pensie,insa le dau un sfat:un cadou mic la fiecare ora si sunteti premianti.