DeeaStar

Ce să fie, ce să fie ? O zebră puțin incomodată de habitatul subteran, dar care oferă picioarelor mult prea alergate un moment de relaxare. Cam așa arată mai nou scaunele de la stația de metrou Piața Victoriei. Drăguță și lăudabilă inițiativa celor de la Metrorex de a mai înveseli puțin peisajul de pe peronul de așteptare. Mie mi-a smuls un zâmbet, deci pot considera asta un scop .

Se pare însă că odată cu venirea Sărbătorilor Pascale, Bucureștiul îmbracă și el haine noi și colorate.

Parcul din Piața Unirii găzduiește zeci de floricele și fluturași atârnați în bătaia vântului, căsuțe unde se comercializează ouă pictate manual, cozonaci de toate felurile și nu în ultimul rând mici….așa ca la români .

Nici Cișmigiul nu se lasă mai prejos, mândrindu-se cu frumusețe de ouă roșii ” crescute ” parcă din pământ, un târg de costume traditionale, produse alimentare specifice diferitelor zone, dar mai ales cu frumusețea florilor ce apar timid printre firele de iarbă și pe ramurile copacilor .

Probabil vă întrebați de unde atâta timp de colindat….ei bine m-ați prins : sunt în concediu până pe data de 7. Nu puteam să ratez o asemenea zi frumoasă, motiv pentru care am luat-o la pas prin oraș bucurându-mă de soare, păsări, oameni și MULTĂ CULOARE.

Eu și gândurile mele am făcut azi o echipă bună, ba chiar am hotărât să mai ieșim împreună. M-am autorăsfățat cu vată de zahăr lipindu-mă pe mâini exact ca cei mici, am pășit în voie prin iarbă, am admirat lacul…toate astea au fost balsam pentru sufletul meu.

Pozele nu sunt foarte ” profi ” fiind făcute cu telefonul, iar acest text a fost scris în natură, pe o bancă inundată de soare.

Nu uitați…. bucurați-vă de tot ceea ce vă înconjoară. Faptul că putem vedea, e cel mai mare cadou de la viață .

Pentru a patra săptămână consecutiv, continui incursiunile mele în parcurile din București, în speranța că dau o mână de ajutor celor care stau în cumpănă pentru că nu știu pe care să îl aleagă dar și pentru a vă invita să scoateți năsucul la aer ori de câte ori aveți ocazia. Să lăsăm la o parte mirajul patului moale și al pernelor pufoase și să atacăm spațiile verzi, mai ales că acum ne-a dat voie nenea Oprescu să călcăm iarba .

” Trebuie sa schimbam ideea ca nu putem calca pe iarba. Vom realiza in parcuri anumite zone speciale, fiindca intr-adevar nu ai voie sa calci pe flori sau pe ronduri. In toate tarile de larga reputatie democratica pentru asta este spatiul verde, sa te plimbi, a declarat edilul.”

Duminica ce tocmai a trecut mi-am luat ” de mână ” mămica și am ieșit ca fetele să ne uităm după băieți bebeluși și peisajul minunat oferit de natură. Pentru că săptămâna trecută când Mirciulică a făcut mișcare în parcul Tineretului noi am fost puțin ocupate, am mers acum pe urma lui, să fim și noi în rândul lumii, contra statului .

În pas de plimbare am ” destins ” prin orășelul copiilor ( ), care drept să vă spun e crimă pentru părinți. Atâtea jucării, baloane, maimuțoi, roți ale norocului, mașinuțe și alte aparaturi de zici că esti în lumea poveștilor. E foarte posibil ca dintr-un capăt în altul al aleii să falimentezi dacă nu ți-ai avertizat mititelul că bugetul e limitat. Oricum, totul e frumos amenajat, iar peisajul cu atâte gâlmoace care ba se joacă, ba învață să meargă sau plâng e de vis.

Un alt punct forte al acestui parc este faptul că poți închiria biciclete, pentru toate vârstele. Am văzut că afacerea are succes, doar că ar mai trebui și niște piste speciale, având în vedere că mai există specimene care dau peste tine fără să le pese .

Spațiu verde este din plin, și  te poți bucura de o baie de soare sau o plimbare cu barca pe unul din cele 2 lacuri. Gata, ajunge cu istorisirile, să trecem la poze .

P.S Poza cu cerul e dedicație specială pentru o domnișoară majoră în mai puțin de 2 luni .

Parcul Cișmigiu este una din cele mai vechi grădini publice din București. Totul a început în anul 1779 când domnitorul Țării Românești de pe atunci a poruncit construirea a două cișmele în grădina sa. Cel ce le-a ” proiectat ” era cunoscut sub titulatura de Marele Cișmigiu, motiv pentru care parcul îi poartă numele. De-a lungul timpului acesta a suferit mai multe modificări, pământul aparținând diverselor familii înstărite, dar azi din fericire ne putem bucura de frumusețea sa .

Susurul apei, soarele cald și o multitudine de culori mi-au încântat sufletul. O plimbare cu hidrobicicleta, un zâmbet de copil și o rătușcă amuzantă ce stă cu fundul în sus sunt ingredientele perfecte pentru câteva ore de vis, în care TREBUIE să uiți de toate grijile. De vreo câteva săptămâni mi-am făcut un obicei ca împreună cu mămica mea să ne plimbam prin toate parcurile. Azi am ajuns aici și am simțit  toate astea, așadar vă invit și pe voi să încercați ( click pentru mărire ) .

Sau I.O.R cum îi spunea pe vremea părinților mei . E parcul în care mămica mea dragă își petrecea orele de liceu atunci când chiulea….pardon, lăsa profesorii să se mai odihnească puțin . Ca și aspect, curățenie și organizare mai are destul până ajunge la nivelul Herăstrăului.

În primul rând ar trebui amenajate ceva mai multe bănci, pentru cei obosiți din naștere, câte o cișmea pentru cei însetați și curățată apa că miroase a blată prin unele părți. Ce-i drept în acest moment se lucrează, mai găsești și șanțuri săpate, dar și priveliști de îti iau ochii .

Am vazut și lucruri mai puțin plăcute….moși și babe, ca altfel nu am cum să le spun ( mi-au violat privirea ) în costume de baie, cu pielile pe afară, smecheri burtoși cu tricoul ridicat până la gât sau alte specimene care apar odată cu venirea verii .

Însă până la urma urmei contează să te simți bine în compania celui / celei cu care ești, iar eu am avut-o azi alături chiar pe eleva neastâmpărată amintită mai sus. Am făcut turul lacului, am jucat badminton pe iarbă și ne-am bucurat din plin de soarele cald .

Cum nu sunt o fire egoistă, v-am adus și vouă un crâmpei din locurile prin care mi-au umblat picioarele.

Și fotografa de servici…

Parcul în care mi-am petrecut destule veri pe vremea când eram elevă, unul din locurile pe care le-aș recomanda oricărui turist ce vizitează Bucureștiul. Fie vară, fie iarnă iarba este mereu verde, aleile foarte curate și copaci înfloriți pe tot parcursul anului. Ieri, în timpul unei vizite scurte la mătușa mea am aflat că cel mai frumos copac din parc, magnolia, a înflorit, iar azi am dat fuga să privesc minunea . Da, chiar e o minune de floare…miroase fantastic și arată pe măsura. Timp de 1 oră m-am transpus într-o lume numai a mea cu un cer albastru, soare și multă gălăgie oferită de păsări și copii .Click pe poze pentru a le mări.

Desigur, nu am plecat din acest colțișor de rai fără să mai imortalizez câteva peisaje superbe. Bucurați-vă ochii !!!

Din păcate, banul și interesele proprii ale primarului și ale altor oameni de afaceri au distrus lacul. Construcția unei clădiri de birouri de 19 etaje a dus la astuparea pânzei freatice și totodată blocarea izvoarelor naturale care îl alimentau. Stufărișul, lotusul, și celelalte plante s-au uscat, peștii au murit, iar broaștele testoase nu vor mai avea scăpare . De la 2 metrii și jumătate, nivelul pe care îl avea abea daca a mai ramas jumătate de metru. Priveliștea e tristă, iar animalele sălbatice care se aciuiau în fiecare an vor găsi un loc sterp.

Înainte :

Acum :

Și ca un fel de încheiere, clubul fetelor cu 2 cocoașe vă salută respectuos și vă invită la Circul de Stat să le vedeți .

Cam aşa proceda domnul din imaginile urmatoare cu peştişorii. Desigur, la fel cum a spus şi el era foarte preocupat de sănătatea lor. Deh, în apa aia rece poate îi trage la oase .

Eu îl înteleg, are un suflet bun . Cu siguranţă îl căuta pe cel auriu în cele 200 de kilograme, pentru a ne scăpa de criza asta economică.