DeeaStar

”A” e prima-n alfabet,
Dar cu scuze de rigoare
”B” e de la Bușe deci…
Importanța e mai mare.

Roșcata-i sexoasă rău
Și de-aruncă o privire
Ți-au picat genunchii jos,
Sau rămâi mut de uimire.

De o sâcâi cu ceva
Și îi calci ai ei pitici,
Te servește imediat cu…
Două mai mici.

Iataganul e in teacă,
Foarte des nu-l folosește
Dacă vrei să îl ”admiri”,
Să o superi, îndrăznește.

Azi ea se sărbătorește
Și cum vârsta nu se spune,
E abea la douăzeci
Restul….nu se mai pune.

Dacă-i place a mea surpriza
Am emoții pâna-n gât
Dar parcă aud cum spune
Atâââââââââât.

La multi ani, Cristinaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa !

Te pupă diva .

P.S Dragă cititorule, dacă te întrebi cine e Cristina răspunsul este simplu : colega mea de birou .

74 de ani și o viață plină de dăruire. Un tată exemplar, un soț iubitor și un bunic mai mult decât special. Așa aș putea să-l caracterizez pe tataie al meu, care azi împlinește frumoasa vârstă.

Îl iubesc tare și știu că sentimentul e reciproc, pentru el fiind de când m-am născut nepoata mult iubită și răsfățată. Mă topesc de fiecare dată când de sărbători ne cumpără cadouri din bănuții strânși, sau când se uită la noi toți și începe să plângă,

A fost și este un model pentru mine, atât din punct de vedere profesional cât și moral. Îmi aduc aminte din copilărie de faptul că, indiferent de vreme el era acolo la magazie, cu celebrul creion după ureche, omul de bază, cel care manevra mii de materialele și făcea calcule în gând cu o viteză uluitoare. Eram fascinată de gestiunea pe care o avea în grijă și de faptul că știe toate tipurile de lemn pe derost.

Mami, mătușa, unchiul, cei trei copii răsfățați de soartă nu contenesc să-l laude, amintindu-și cum pe vremurile în care era destul de greu să obții anumite lucruri, daca vreunul din ei poftea la ceva, a doua zi de dimineață găseau pe masă ce le dorise inimioara.

Pentru că merită ce-i mai bun, i-am pregătit personal un tort de ciocolată de care s-a bucurat nespus, sau cel puțin asta am înțeles din privirea plină de emoții și lacrimi.

Aș putea să vorbesc ore întregi despre dânsul, dar prefer ca pe final să îi urez încă odată un mare ” La mulți ani !” și să îi dedic următoarea piesă :

Cleopatra Stratan – Surprize

Dragă Mamacita,

Ne cunoaștem de aproape 24 de ani și 2 luni, iar dacă pun la socoteală și cele 9 luni în care am jucat fotbal cu burtica ta , s-ar putea să ies din ecuația asta mai bătrână decât sunt .

De-a lungul timpului am învățat împreună să zâmbim, să plângem, sa ne bucurăm, sa ne stăpânim, ne-am confruntat cu situații din care nu credeam că vom avea ieșire, ne-am sprijinit reciproc, și nu în ultimul rând niciodată nu ne-am depărat.

Ai fost și vei rămâne cea mai buna prietenă a mea, motiv pentru care nu pot decât să-i mulțumesc Bunului Dumnezeu ca te am ca și MAMĂ.

La mulți ani scumpă mămică, îți doresc tot binele din lume și mulți ani fericiți ! Te iubesc

A venit în sfârșit perioada mult așteptată de orice salariat…concediuuuuuuuul ! Yeap, de ieri oficial sunt în ” CO ” pentru două săptămâni .

Vantul de vacanță adie zi de zi pe la geamul meu și pentru că orice perioadă trebuie să fie marcată de ceva, eu m-am cadorisit cu o vizită la coafor. După aproape 1 an, am îndrăznit să-mi las podoaba capilară pe mâna unei doamne pe care am studiat-o bine cu  mult timp înainte de a lua decizia.

În cei 24 de ani, doar tata și alte 3 persoane au avut onoarea de a face pe ” hair stylistii ” cu mine pentru că pur și simplu am oroare de foarfecele care m-ar putea ciumpăvi. Schimbarea a fost mai evidentă la coafor, când doamna mi-a întins părul (bleah) de zici că aveam vreo 3-4 ani în plus. Ajunsă acasă însă, l-am băgat sub un jet de apă și …..e creeeeeeeeeț .

Acum o ghicitoare :

Când are chef și nu îi e somn, râde, cântă, face boacăne și vorbește mult.
Cand e supărată și ar putea să plângă o zi întreagă fără oprire tot râde.
Se pricepe să  se aranjeze indiferent de eveniment.
E una din puținele persoane cărora nu le place să stea la plajă.
Face colecție de ceasuri  și ochelari.
Îngheață noaptea în toiul verii.
Nu bea apă rece, iar toate băuturile pe baza de praf ce trebuie amestecat arată groaznic atunci când le prepară.
Îi intră screensaver-ul frecvent.
Știe să ” manufactureze ” codite afro.
Ar sta pe role toată ziua.
Azi e în munți, maine la mare, poimâine în Deltă și dacă o superi pleacă spre Everest.
Mai  nou  suferă că magazinul din colț nu are palmieri cu vanilie.
Atentează zi de zi la coșul meu de gunoi.
Ciordește ustensile de birou, pentru că pe ale ei le lasă la administrații sau registrul comerțului.

Lista poate continua, dar presupun că e de ajuns pentru a vă da seama.

Ei bine, ați ghicit sau nu, vă spun eu cum stă treaba. La birou, e iar sărbătoare. Prajituri, fursecuri, suc, alea alea. Alinutza noastră mică și zăpăcită își serbează ziua de naștere. M-am tot gândit ce aș putea să-i doresc și cred că cea mai înțealeaptă urare e ” să nu te schimbi niciodată ” .

O căutați pe Alina în prima poză? Pe bune că e acolo, e pe sus cu pescărușii .

Hai ” La mulți ani, zuzulinooooooooo ” !

Ne cunoaștem de aproape 5 ani. Ea era șefă peste grupa 1, grupă din care făceam parte și eu. Nu puteam să o sufăr, pentru că își tărșâia ” picerele ” pe holurile facultății în cel mai stresant mod și părea o mare fițoasă . Deși am crezut de la bun început că nu o voi înghiți nici cu un tir de lămâi, în sesiunea de iarnă ( parcă ) a anului 2, întâmplarea a făcut să fiu forțată de împrejurări, să petrec timp alături de ” fetele vesele ” înaintea unui examen. Timid, dar repede m-au adoptat și am intrat în gașca lor, fără prea multe explicații, cv-uri și fișe de transfer.

Mi-a fost alături în momente dificile, cu o vorba bună, deși poate că atunci nu am lăsat impresia asta. Mi-a întins o mână când eram puțin cam disperată că am rămas fără serviciu și iată că pe 17 august 2010 pot spune că am un an de când îi mănânc ficățeii zi de zi la birou.

Sunt copilot ori de câte ori mă ” aruncă ” din FIAT-ul ei cu emblemă nouă, sunt expertă în strângerea lucrării ei de dizertatie cu pila de unghii, în timp ce soarele îmi bate în cap, sunt cea de la care an de an se așteaptă la un mesaj în miezul nopții cu ocazia aniversărilor, sunt colega de suferintă la kangoo…sunt cea care mereu când spune ” tole vii… ”, am sărit deja în mașină ( ce să-i fac, dacă și-a pus geamuri fumurii ).

Ea e tiza mea ca nume, cea care parcă are baterii Duracel, când bea RedBull, cea care nu suferă gândacii, ceapa, plescăitu de gumă în ureche, inghețata și prăjiturile de/cu ciocolată, cea care nu suportă pisiceala excesivă și  te-ar bate în secunda doi, dacă o enervezi, cea care adoră copii, să stea la soare și să fie bronzată.

Azi însă, e zi de sărbătoare, pentru că tole a mea împlinește 24 de anișori. Sentimentală nu-i, așa că nu mă voi chinui cu texte pompoase, pentru că nu o să lăcrimeze. În schimb, știu sigur ce lipsește din acest peisaj :

” Fatăăăăăăăăăăăăăă, ca să zic așa… la multi ani ! ” .

Un început timid dar plin de speranță, momente de declin , zeci de poze sau rețete, toate astea sunt doar o parte din cei 2 ani petrecuți în lumea blogosferei.

Mulțumesc frumos tuturor persoanelor care în tot acest timp m-au citit ! Voi continua să ” escaladez ” treptele vieții alături de voi.

Mami a mea dragă și scumpă,
Ce trudești mereu la muncă
Și dimineața-mi pregătești
Cafeluță ca-n povești,
Eu aș vrea acum să-ți spun
Că te iubesc, și tu știi cum :
” Tare ca piatra
Dulce ca mierea
Mult ca infinitul
Căruia nu îi vezi sfârșitul ”.
Și acum pe încheiere
Te-am pupat pe mânuțele.
La multi ani, mămica mea !

La mulți ani doamnelor ! La mulți ani domnișoarelor ! Bucurați-vă, e ziua voastra .