DeeaStar

Cand s-o fi făcut noiembrie, habar nu am. Trec zilele astea ingrozitor de repede și parcă nici nu reușești să termini tot ce ai de făcut. O pauza de masă, o cafea, un teanc de acte și gata-i 5 jumate.

Să vedem însă ce o să iasă din postul ăsta având în vedere dezordinea din gand .

Observ cu dezamăgire că traiul de acum ne-a transformat în mici roboței care știu doar servici – acasă – servici – acasă, exact ca în reclama aia la analgezice. Poate că mulți vor spune că mai depinde și de voința pe care o ai, ca să nu ajungi în situația asta, dar sunt o serie de factori care ne influențează fără să ne dăm seama.

Oboseala resimțită peste zi datorită alimentației proaste, pentru că fructele legumele si alimentele noastre nu mai au pic de vitamine si substanțe nutritive necesare unui aport de energie cât de cât echilibrat, ne face să arătăm ca o nație de ” gălbejiți ”. Nervii din trafic, inghesuiala din mașini și de pe stradă, lipsa de civilizație a unora te consuma in timp.

Pentru că zi de zi mă plimb destul de mult prin București pe jos sau cu RATB-ul am putut să observ aspectele mai puțin frumoase ale românilor începând cu fețele posace, cerșetorii, hoții, elevii, bătrânii haioși sau mereu nemulțumiti până la traficul complet ORIBIL.

Acum, eu , ca orice alt tânăr care își dorește o schimbare și nu prin vot sau alte aberații politice mă lovesc de tot felul de situații bizare care nasc întrebări cu duiumul. Desigur, nimeni nu are un raspuns, dar toată lumea se dă cu părerea. Rămân uimită de sistemul după care merge țărișoara asta și mă mir cum de încă nu am pus lacătul la intrare.

• De ce este nevoie ca în secolul 21 în administrațiile financiare să existe un om care să ducă chitanța preț de 10 metrii până la celălalt ghișeu și nu îți este înmânată ție plătitorului direct ?
• De ce să dai drumu la cate 4-5 autobuze deodată, iar apoi să lași omul să facă țurțuri în stație 2 ore?
• De ce mai trâmbițezi ca stat că ai nu știu ce sistem de depunere online, care te scapa de drumuri, daca trebuie sa vin totuși să îți aduc hârțoage cu aceleși informații trimise pe net ?
• De ce să stai de 6 ori la coadă în aceași încăpere pentru un singur lucru ?
• De ce să porți porcării din alea de botnițe dacă atunci când vorbești o dai la o parte ?
• De ce să stai cu zilele la coadă pentru niște moaște care sunt acolo tot anul ?
• De ce atunci când nu este lume să ți deschise 15 ghișee, iar atunci când vine perioada declarațiilor să fie numai 2-3 pentru mii de persoane ?
• De ce să arunci gunoiul lângă coșul de gunoi ?
• De ce să te urci în mijloacele de transport cu ghiozdanul în spate, să lovești lumea de lângă tie ?
• De ce să te legi de toti tineri doar pentru că unii te-au supărat ?
• De ce să plătești niște servicii în avans, dacă există posibilitatea ca jumătate din lună să nu te poți bucura de ele ?
• De ce să chemi la tine o persoană săptămâna viitoare, dacă tu știi că nu ai să fi ?

Cam așa arată o mică parte din lista mea de întrebări . Nu, nu sunt vreo mimoză venită de pe Marte. Consider că am trăit în viața asta scurtă de 22 de ani mai multe decât unul de 40 și știu de asemenea că nici 30 de generații de politicieni nu vor aduce vreo schimbare, dar poate că împărtășind cu voi o să mi se pară totul mai amuzant.

Ieri seară eram anunțată de un domn de la serviciul UPC Relații cu Clienții, că modemul meu nu se sincronizează și nu o să meargă internetul până sâmbătă, când la ușa mea va sosi o echipă să ” mă rezolve ”, dar surpriză eu sunt aici pe baricade. Se pare că am pile acolo sus .

Acuși vin sărbătorile…oare anul ăsta cum vor arăta ?
Am lipsit, am fost în pană de idei și fără chef, dar să sperăm că se indreaptă situația.

P.S 1 Vreau ultima carte a lui Coelho.
P.S 2 Tare bine zicea cântecul…

Imi reprosez de la-nceput
Ca n-am luat totul de la viata
Si nu i-am dat cat as fi vrut

Sunt 3 la număr și își petrec majoritatea timpului împreună ( 8 ore jumătate pe zi ), practic mai mult decât cu familiile lor. Doar în weekend ce mai fac excepție, dar și atunci se trezește una din ele să dea mesaj sau să sune, ca deh, așa e ea mai zuză .

Două blonde și o brunetă, fantezia oricărui băiat așa cum ziceam zilele trecute….chiar și pentru băiatul de la 9 . Săracul, dacă ar știi el cât de investigată i-a fost viața…până cand au ajuns la o concluzie tristă : e cam urâțel la față, puțin surd și nici măcar nu are sonerie la ușă. În schimb, trupul lui extrem de bine lucrat ne pune ochii pe arcuri .

Una’i încă printre copilițe la port și la codițe. Îi place să se răsfețe, să-si facă pe unghii tot felul de floricele și dungi sau buline crețe. Mereu când o auzi îi e frig și fomiță sau o mănâncă năsucul cu rost de bătăiță. De galben și Fanta e îndrăgostită mereu, dacă o strigi ” Alinutzooooo ” te înjură instantaneu. Muntele și cățăratul sunt primele dorințe, pe băieți îi întrece în orice competiție.

Bruneta pare fițoasă, dar dacă o cunoști e super drăgăstoasă. E ” cole ” a mea încă din 2005, când îmi venea să o bat că târâia de opinci. E cea mai ” gya ” șoferiță, dacă o superi în trafic te trimite direct la…..graniță. La contabilitate se pricepe, se ferește de inghețata de ciocolată și cepe. Mereu sportivă se menține în formă și iubește un băiat ce poartă uniformă. Pe role ar sta cocoțată mereu, pantele abrupte le abordează cu tupeu.

Subsemnata blondă e mereu gălăgioasă, vorbește mult și la serviciu și acasă. Pe drumuri e tot mereu, la sănătate, somaj și ITM- eu. Mereu le gătește la fete ” bunătăți ” de se bat cot la cot pe bucăți. Aduce zi de zi miros de cafea în încăpere, dacă nu- și bea doza  adoarme pe scaun în tăcere.

Toate trei sunt puse pe râs și glume, mai ales când papă găluște cu prune .

Cam așa suntem noi zi de zi într-o viziune amuzantă marca DeeaStar.com

A trecut ceva timp de când nu am mai dat pe aici, iar praful era deja de-un deget. Dacă azi mă plângeam fetelor că nu mai am nicio idee despre ce să scriu pe blog, când am ajuns acasă s-a aprins beculețul și mi-am zis : ia să scriu eu o pagină din povestea a 3 prietene și aici credeți-mă că știu ce spun. Am încercat sâmbătă niște sentimente care mi-au dat de gândit foarte mult. Se pare că o prietenă adevărată poți să o găsești și în doar 2 luni.

Revenind, timpul trece așa de repede pe lâgă mine și nici nu îmi dau seama când s-a dus săptămâna. Dimineața trezirea, în timpul zilei tot felul de drumuri pe la instituțiile statului, iar seara mă delectez cu înregistrarea emisiunii Răzvan și Dani, sursa mea de bună dispoziție la orice oră .

Monotonia și plictiseala se instaleaza deseori, dar trag aer în piept și merg mai departe cu gândul ” lasă că mă fac eu mare ”. Până una alta, vă doresc o săptămână cât mai frumoasă în continuare, cu speranța că ne recitim cât mai curand .

Of, of măi măi iar nu am fost prezentă când s-a strigat catalogul în ultima săptămână. Mă chinui să leg două cuvinte înr-un articol de parcă aș fi vreo novice care abea a văzut tastatura pentru prima oară în viață, dar inspirația m-a părăsit cu desăvârșire.

Sa fie oare de la emoțiile pe care le-am tot adunat până acum de la diverse interviuri pentru un job sau întrebările care nu-mi dau pace, gândindu-mă la cum va arăta data de 28 iunie anul acesta ? Nici eu nu prea știu ce mi se întâmplă, ce vreau, ce-mi doresc. Sunt confuză, dar timpul cu siguranță le va rezolva pe toate.

Visez. Visez la multe lucruri ca orice persoana. Nu, nu e vorba de bani, hăinuțe și alte lucruri materiale. Visez la oameni mai buni, mai altfel decât toți cei care îmi influențează viața la momentul actual într-un fel sau altul. Probabil asta ar însemna să mă mut pe o altă planetă, dar eu îi vreau aici, cât mai repede. Visez la soare. Știu că e afară pe cer, dar eu îl vreau în sufletul și în viața mea, să mă încălzească așa cum o făcea demult.

Îmi place. Îmi place dimineața când liniștea totală este spartă de rândunelele gălăgioase. Uneori îmi doresc să mă teleportez pe o creangă, să fac și eu parte din marea lor familie. Îmi amintesc de inceputul celebrului film” Singur acasa 1 ” unde în dimineața plecării toată lumea aleargă după câte ceva. Aerul. Aerul răcoritor care mă gâdilă pe la picioare, doar doar de-oi deschide ochii. Parcă ar fi degețelele magice ale mamei când se plictisește de stat singură.

Vreau. Vreau să-mi găsesc într-un final un loc de muncă. Poate părea ciudat că nu îmi place să lenevesc toată ziua, deși nimeni nu îmi ține cuțitul la spate, dar am deja o vârstă la care viața trebuie privită altfel. Fiecare etapa a vieții trebuie trăită la momentul ei, iar dacă nu ai avut parte de ea, o poți savura oricând, dar fără să uiți că la colț e viitorul. Se poate spune și că sunt prea matură, accept, dar viața din zilele noastre nu îți dă o altă oportunitate. Vreau să văd marea, oricând, oricât. Trebuie să-i încredințez o parte din gândurile de care vreau să scap, sa le ducă departe, în larg.

Am. Am viața. Asta e cel mai important lucru dat de la Dumnezeu. Sunt bogată. Am o sănătate care cât de cât îmi permite să mă mișc, să mă bucur de lumina zilei, de mirosul florilor, de muzica, de tot ceea ce mă înconjoară. Sunt foarte bogată. Am o mamă care și-ar da și viața pentru mine. Sunt extrem de bogată.

Sunt bogată. Îmi place ce am și visez ce vreau !

Nu am mai scris de ceva timp pe blog. Ori din comoditate, ori din lipsă de inspirație am tot amânat și iată că azi nu prea îmi place ce văd aici . Începusem un post prin care ma retrăgeam o vreme din peisaj, dar când să dau publish m-am răzgândit . La o primă vedere, cam toată lumea hibernează, sau se limitează la posturi scurte și la obiect. Cred că astenia de primăvară începe să facă victime, dar eu nu vreau să mă supun. Acum însă parcă aș vrea să spun o grămadă de lucruri pe care le-am tot strâns, dar să vedem până la sfârșit despre ce o să fie vorba. Începutul a fost mai greu, acum merg degețelele, nimeresc diacriticele, mă uit la tv, ascult radio și îmi e cam răcoare.

Zilele astea, am încercat să stau departe de calculator, să mă bucur de soarele de afară și ciripitul rândunelelor de la geamul meu. Inevitabil am dat cu nasul de televizor și am ajuns la o concluzie…dacă ar trebui să ne luăm după ce vedem la tv sau vorbește unul și altul, singurele lucruri care ne-ar scăpa ar fii funia și săpunul. Desigur, există și un sâmbure (mai mare) de adevăr, dar totul ne este prezentat ca și cum sfârșitul lumii vine mâine. Foarte mulți batrâni ( mai ales cei singuri, fără un ajutor ) pun suflet în stirile care ni se pun pe tavă zi de zi, și când te știi și așa sărac, mai vezi și alte nenorociri, ajungi să îți pierzi și credința și speranța care mai ard ușor.

Nu sunt nici pe departe din categoria celor care nu își fac griji pentru viitor, ba din contră o bună perioadă de timp am fost cu moralul și psihicul la pământ, dar am avut 2 oameni care mi-au redat speranța și am ales că e mai bine să lupt, decât să mă dau bătută.

Toată ziua bună ziua se bate apa-n piuă cu criza lui pește prăjit. Deși NU TOATE companiile o simt, se pare că s-au alineat frumos într-un singur gand, de a da lumea afară. Și apoi ne mai întrebăm de ce atâta lume care a ajuns să dea în cap, să fure, să cerșească. Săptămâna asta chiar îmi povestea o fostă colegă de liceu că a fost forțată să plece de la locul de muncă, pe motiv că e prea deșteaptă ( asta i-a spus managera ). Păi frățioare, de ce gândești tu pentru mine și nu mă lași să decid dacă sunt prea bună pentru ce fac? Aici de bine de rău câștig un ban, așa tu mi-ai semnat sentința cu ” foamea ” asta de job-uri care e acum .

Pe de altă parte mă uitam aseară la ” Agentul VIP ” pe Antena 2, unde era invitat unul din cei mai bogați români, Marius Cristescu. Titlul de pe burtieră era wow ” Cum puteti câștiga 10 milioane de euro ”, ceva în genul ăsta și zic hai să văd ce zice nenea ăsta aici dacă tot se pricepe la afaceri. Cănd colo începe să spună că dacă s-ar repara toate țevile din România am economisii x sute de mii de euro, dacă am repara gropile și multe alte lucruri foarte TEORETICE. Ori el, ori cărțile care se găsesc pe piață și internet despre cum să faci bani îmi e tot una .

E foarte trist modul în care televiziunile / ziarele aleg să facă audiență. Nu mai există emisiuni pentru toate categoriile de oameni, majoritatea preferând să expuna pitzipongeli. Probabil sunt forțați de împrejurări, de moguli și stau cu bâta la ceafă, dar tot ceea ce însemnă posturi tv în România ( cu exceptia celor culturale / documentare ) sunt egale cu 0. De certat se ceartă toți ca la ușa costului din orice, divertismentul se bazează pe jigniri, manele și vedete de pe scara blocului, acolo unde ar trebui să vedem muzică suntem intoxicați de reclame / teleshoping, iar de concursuri ce să mai zic. Din banii pe care îi fac datorită nouă nu sunt în stare să organizeze ceva calumea, în schimb știu să ardă la buzunar cu smecheriile de gen aduna toate numerele, gasește diferențele sau descoperă cuvantul.

Totuși ceva mă bucură, faptul că a venit căldura și la noi, iar parcurile sunt din nou pline, o alternativă excelentă pentru odihnă. Acum o cafea cu frișcă mă așteaptă, și cum nu ar fi frumos din partea mea să o las să se răcească mă îndrept cu poftă către cana .

O zi cât mai frumoasa vă doresc !!!

Eheeeee, de când nu ne-am mai văzut multă vreme a trecut, multe s-au mai petrecut . Într-o ordine fără niciun sens aş putea spune că :

- Azi am avut motiv de sărbătoare …. un anişor şi opt luni împreună .

- În curând am să-mi schimb locul de munca ( nu mă las până nu devin miliardară ) .

- Mi-am achiziţionat o minunăţie de Samsung J700 de care sunt foaaaaarte încântată, şi face o echipă de nădejde cu elegantul Nokia 5310 .

- Pe 21 noiembrie plec 3 zile la Sinaiaaaaaa .

- Noua melodie Akcent îmi place la nebunie, mai ales partea de acordeon, sau ce instrument e ăla

Akcent-Stay with me
Asculta mai multe audio Muzica »

Aş vrea să scriu mai des, dar nu am idei şi sigur ar ieşi numai articole de umplutură. Sper ca inspiraţia divină şi concentrarea să mă viziteze cât de curând, să nu se pună prea mult praf pe blog deşi este accesat în fiecare zi de ceva vizitatori, iar agitaţia din viaţa mea să îmi mai dea momente de respiro .

Credeam ca studiul “Analizei economice financiare” provoaca dureri de cap. Se pare insa ca la mine a avut un efect advers. Sau sa fie de la vasele alea pe care le-am spalat acum jumatate de ora? In fine,oricare ar fi cauza,sper sa va rapesc un zambet cu urmatoarea creatie

Intunericul noptii incet dispare
Aerul rece facandu-i loc la soare,
Roua incet pe frunze se-aseaza
E un cantec cristalin ce dimineata-l fredoneaza.

O randunica zburlita isi ia incet zborul
In urma ramane vesnic ecoul.
Curajosii puiuti ciripesc neincetat
Dorind sa fie primii la zburat.

O omida incet la drum s-a pornit
Micuta creanga pare fara sfarsit.
O raza de soare asupra ei se revarsa
Caldura puternica o transforma pe viata.

Acum e un el foarte viu colorat
Cu aripile-i moi si chef de colindat.
Traieste la maxim orice moment,
Florile-i sunt un adevarat testament.

Intreaga zi campia o strabate
Fara sa gandeasca ce-l asteapta la noapte.
Oboseste, se-aseaza oriunde ar fi
Natura il iubeste,ocrotindu-l peste zi.

In amurg doua aripi se-astern pe pamant
E momentul in care renunta la legamant.
Trupul sau e purtat de-o adiere
Il duce lin pe taramuri efemere.

O alta poezioara scrisa de mine

1 secunda doar sa te privesc
1 minut in bratele tale si simt ca traiesc,
1 ora nu trece fara ca la tine sa nu ma gandesc
1 zi e mai senina cand vocea la telefon iti regasesc.
1 saptamana intreaga numai pe tine alaturi te doresc
1 luna din viata ar fii doar o mica parte din ce as vrea sa-ti daruiesc,
1 an de extrema iubire mi-a fost dat sa traiesc
1 viata intreaga nu mi-ar ajunge sa te iubesc.