DeeaStar

A nins ca în povești, așa cum nu s-a mai întâmplat de foarte mult timp . M-am bucurat ca un copil mic ce vede fulgii de nea pentru prima oară. Spiritul sărbătorilor de iarnă a  început deja să își facă simțită prezența și sper din tot sufletul ca pe 25 să fie zăpadă, multă zăpadă.

Jucăuși, răzleți, mai bine făcuți sau cu forme nedefinite au acoperit azi tot orașul transformând banalul gri al iernii într-un alb pur. E incredibil cum totul se poate schimba în doar câteva ore. Ce-i drept multă lume am observat că a fost luată prin surprindere, dar și așa nu văd motivul pentru care nu ai zâmbi cel puțin odată la peisajul de afară. Din păcate am uitat să ne bucurăm, iar asta face ca viața să pară mai monotonă și lipsită de culoare decât este.

În timp ce noi trântim și bufnim că e aglomerație în trafic sau înghesuială în mașini, unii oameni își trăiesc ultimele clipe, privind pe geam, bucurându-se că au mai prins o zi cu zăpadă, acest lucru fiind ultima amintire pe care o iau cu ei. Ne dau lecții de viață importante, dar nu mereu avem timp să le întelegem, iar asta ne face vulnerabili.

Am fost întrebată azi de cineva dacă sunt sigură că îmi place vremea de afară ? De ce nu ? Stiți cât de bine m-am simțit azi mrgând prin ninsoare și ascultând în căști colinde ? A fost cel mai minunat sentiment trăit în ultima perioadă, a însemnat mai mult decât orice timp petrecut în casă în pătură, la cumpărături, saloane sau alte ” distracții ” pe care le poți avea în orice altă zi a anului. Am zâmbit pe stradă vreme de aproape 2 ore și am fost privită ciudat, dar nu mi-a păsat, lumea mea era una paralelă cu a lor, una de basm în care eram ” Crăiasa Zăpezilor ”.

Nimeni nu e lipsit de grija zilei de mâine, și eu personal am gânduri, supărări, nervi, dar ce rezolv dacă iau totul atât de grav ? Nimic și asta o știu din propie experiență.

Încercați să prindeți fulgii din zbor cu gura, treceți-vă mâinile prin zăpadă, lăsați nasul și obrajii să fie bătuți de vânt, ridicați capul spre cer și mulțumiți că vă puteți bucura de încă o zi din viață.

Let it snoooooooooooooooooooooooooow !

Azi am fost in piata cu mama sa o ajut la cumparaturi….proasta decizie!!! .Un ac nu aveai unde sa arunci,toata lumea te inghiontea,intra in fata randului,facea scandal era mai ceva ca la revolutie.Magazinele sunt goale,zici ca au dat faliment,vanzatoarele mei acre ca de obicei si cu mult tupeu.

Stand linistita la rand si trecand cu vederea faptul ca unele persoane au mai intrat in fata,am ajuns si eu sa comand.Ii spun vanzatoarei ce anume doresc si deodata,un domn trecut cu mult de prima tinerete face un “flic-flac” apare langa mine si mai mai sa-mi ia bucata de branza din punga …..zic pana aici,aia e a mea eu o platesc,eu o mananc,da?

Mai merg 50 de metrii,o doamna cu ditai caruciorul si-l posteaza in drum de mai,mai sa ma impiedic….femeie,ti-ai luat bulevard in hala?

Da,o sa zica lumea ca sunt rea,si tocmai azi….dar vaaaaaaai,abea poti sa pasesti in oras si nu,nu e sfarsitu pamantului.