DeeaStar

Helloooooooo people !

Iată-ne ajunși și în luna februarie. Zboară timpul ăsta, ceva de speriat, iar săptămâna ce tocmai se încheie a fost o alergătură totală pentru mine.

” Cireșica din vârful prăjiturii ” a venit marți seara în timp ce stăteam la o mica bârfă cu o parte din familie. Primim telefon că fratele mamei este la spital, săltat de urgență din stradă de o salvare care l-a găsit mai mult inconștient. Se pare că un accident vascular antrenat de supărarea pierderii locului de muncă i-a pus capac, și iată cum la orele 22 umblam pe străzi care mai de care să aducem cele necesare internării.

Interesant a fost că am umblat 15 minute să aflăm la ce sectie este, deoarece medicii de garda dădeau din umeri, că la ei nu au venit pacienți noi. Dar ce să vezi, după ce am răscolit tot spitalul l-am găsit chiar la un cabinet de lângă ei, situat la 1 metru, primind îngrijiri .

Drumul spre salon și ” cazarea ” e o altă poveste care mi-a lăsat un gust amar. Cum să lași tu doar un singur brancardier ( cam slăbuț ) să transporte pe gheață și într-un cărucior ale cărui roți stau să se rupă, un om foarte corpolent ? În tot acest timp afară era un frig de înghețai instant, iar pacientul putea să răcească serios, dar nu a păsat nimanui pentru că eventualele ajutoare rămăseseră la căldurică uitându-se la televizior.

În salon era mai frig ca afară și pături ni s-a comunicat că nu prea mai au. După ce au depus totuși un mic efort s-au întors cu o bucată de ceva ce aducea mai mult a preș. Cabinetul asistentelor de serviciu era indundat de râsete și hăhăieli care nu s-au întrerupt nici măcar când am venit să le cerem ajutorul. S-au uitat nemulțumite la mine că le-am deranjat și tot zâmbind mi-au spus că nu prea le interesează pe ele amănunte despre pacient, pentru că mâine dimineață se schimbă oricum tura.

După ce am reușit cât de cât să îi asigurăm o stare de bine, soția a rămas cu el să îl supravegheze, iar noi am mers fiecare la casa noastra. Sperietura a fost zdravănă și noaptea cam nedormită.

Restul zilelor s-au scurs ba la Inspectoratul Teritorial de Munca, ba la birou, ba la spital, activități ce m-au cam stors de energie. Până și calculatorul strigă după mine să-l aprind, să-l mai ating, să-i mai gâdil unitatea . De luni începe sesiunea, alte proiecte, alte cerințe, alt stres, daaaaaaaar mai am un semestru și gataaaaa !

În ciuda tuturor evenimentelor am mai avut timp să arunc un ochi prin mail-uri, sa dau accept la comentarii și să observ că am de răspuns unor întrebări venite direct de aici :

Principala trasatura a caracterului meu: Sufletistă
Calitatea pe care o prefer la un barbat: Sinceritatea
Calitatea pe care o prefer la o femeie: Idem…sinceritatea
Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: Caracterul și sprijinul neconditionat. E foarte greu să ai un prieten adevărat.
Principalul meu defect: Sunt muuuuult prea sensibilă, slăbiciune de care foarte multe persoane au profitat.
Ocupatia mea preferata: Resursele umane…nu creadeam că voi ajunge să fiu atât de pasionată de ceea ce fac.
Visul meu de fericire:  O casă, desigur.
Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: Să fiu singură, cred că este cel mai mare coșmar al meu încă din copilărie.
Ce-ati vrea sa fiti? Eu însumi de ori câte ori ar fi nevoie să o iau de la început.
Tara în care-as vrea sa traiesc: Îmi doresc să stau câte puțin în fiecare țară pe care visez să o vizitez dar să mă întorc mereu în România.
Culoarea preferata: Roșu
Floarea preferata: Trandafirul
Pasarea preferata: Pescărușul
Prozatorii mei preferati: Creangă, Sadoveanu
Poetii mei preferati: Mihai Eminescu
Eroul meu preferat: McGiver
Eroina mea preferata: Femeia fantastică
Compozitorii preferati: Habar nu am, sunt foarte multe melodii care îmi plac.
Pictorii preferati: Stefan Luchian
Eroii din viata reala: Mama
Eroinele din istorie: Eeeeeee, mai tare ca mama nu e nimeni .
Bautura si mancarea preferate: Pepsi și cartofii cu brânză la cuptor.
Numele preferat: Hmmmm, nu știu acum.
Ce detest cel mai mult: Să fiu mințită.
Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Dacă sunt istorie, ce rost are să le mai dezgropăm ?
Fapta militara pe care-o admir cel mai mult: Viața pe care și-o dau soldații aflați în misiune.
Darul natural pe care-as vrea sa-l am: Puterea de a ajuta pe toți cei nevoiași.
Cum as vrea sa mor: E ultimul lucru la care mă gândesc, iubesc atât de mult viața.
Starea de spirit actuala: Puțin melancolică, zeci de gânduri îmi roiesc în minte.
Greseli care-mi inspira cea mai multa indulgenta: Ăăăăăă, nu știu .
Deviza mea: Nu te lăsa învins, mergi mai departe.

Alice, ia spune-mi dragă, tu ce părere ai ?

Pe final….m-am săturat de frig, vreau să vină căldura .

A nins ca în povești, așa cum nu s-a mai întâmplat de foarte mult timp . M-am bucurat ca un copil mic ce vede fulgii de nea pentru prima oară. Spiritul sărbătorilor de iarnă a  început deja să își facă simțită prezența și sper din tot sufletul ca pe 25 să fie zăpadă, multă zăpadă.

Jucăuși, răzleți, mai bine făcuți sau cu forme nedefinite au acoperit azi tot orașul transformând banalul gri al iernii într-un alb pur. E incredibil cum totul se poate schimba în doar câteva ore. Ce-i drept multă lume am observat că a fost luată prin surprindere, dar și așa nu văd motivul pentru care nu ai zâmbi cel puțin odată la peisajul de afară. Din păcate am uitat să ne bucurăm, iar asta face ca viața să pară mai monotonă și lipsită de culoare decât este.

În timp ce noi trântim și bufnim că e aglomerație în trafic sau înghesuială în mașini, unii oameni își trăiesc ultimele clipe, privind pe geam, bucurându-se că au mai prins o zi cu zăpadă, acest lucru fiind ultima amintire pe care o iau cu ei. Ne dau lecții de viață importante, dar nu mereu avem timp să le întelegem, iar asta ne face vulnerabili.

Am fost întrebată azi de cineva dacă sunt sigură că îmi place vremea de afară ? De ce nu ? Stiți cât de bine m-am simțit azi mrgând prin ninsoare și ascultând în căști colinde ? A fost cel mai minunat sentiment trăit în ultima perioadă, a însemnat mai mult decât orice timp petrecut în casă în pătură, la cumpărături, saloane sau alte ” distracții ” pe care le poți avea în orice altă zi a anului. Am zâmbit pe stradă vreme de aproape 2 ore și am fost privită ciudat, dar nu mi-a păsat, lumea mea era una paralelă cu a lor, una de basm în care eram ” Crăiasa Zăpezilor ”.

Nimeni nu e lipsit de grija zilei de mâine, și eu personal am gânduri, supărări, nervi, dar ce rezolv dacă iau totul atât de grav ? Nimic și asta o știu din propie experiență.

Încercați să prindeți fulgii din zbor cu gura, treceți-vă mâinile prin zăpadă, lăsați nasul și obrajii să fie bătuți de vânt, ridicați capul spre cer și mulțumiți că vă puteți bucura de încă o zi din viață.

Let it snoooooooooooooooooooooooooow !

Iată că ultima zi a acestui an a sosit, şi din câte observ e foarte grabită . Aşadar, va doresc un 2009 plin de împliniri, sănătate, fericire şi multă dragoste !

Din partea mea şi a lui Petre, o mică urare (compusă de noi) din suflet  pentru toţi cititorii mei fideli şi nu numai.

Eheee, dragii Moaşei când credeam eu că Aliciutza m-a dat uitării iată că ea a revenit ca pasărea Pheonix într-o minunată zi de miercuri, şi m-a lepşuit fin .

E ea foarte curioasă să afle ce ” Îmi place să… ” , aşadar cum inima nu mă lasă să o dezamăgesc am să mă destăinui .

Cu ocazia acestei liste sper ca Moşul să citească, iar de acest Crăciun să-mi aduca timp pentru toate.

” Numeşte minim 10 lucruri care îţi plac “ . Mie îmi place…

…să dorm până târziu dimineaţa.

…să fiu trezită de razele jucăuşe ale soarelui.

…să beau cafeaua în varful patului cu geamul larg deschis.

…sa ma plimb prin oraş.

…sa fac multe cadouri persoanelor dragi.

…să primesc trandafiri.

…sa fiu mereu alături de prietenul meu.

…să împart bucurie în jurul meu.

…să ascult muzică.

…să fiu înconjurată de copii.

…să mă bălăcesc în apa mării.

…să mă bat cu zăpadă.

…sa iubesc viaţa şi toate oportunităţile pe care mi le oferă.

Mai departe contagiem pe : Ale , Cedik , Nosfer şi Violette .

Am descoperit această melodie pe Monden.info, în prezentarea noului album Direcţia 5 şi personal sunt foarte încântată. O linie melodică placută şi un joc de cuvinte care se potiveste de minune atmosferei din această perioada . Enjoy it !

Atunci cand am inspiratie si timp liber imi place sa scriu….am sa pun aici cateva din creatiile mele

Speranta mea

Totul parea anost,pustiu si fara rost
Speranta se pierdea gandind la tot ce-a fost
Dar dintr-o intamplare din cer un inger a picat,
Si brusc viata,incet mi s-a schimbat.
Zambeam mereu la soare,chiar daca era noapte
Pentru ca in al meu suflet erai mereu aproape.

Cu timpul am simtit ce-nseamna fericirea
Cum inima pulseaza cand ne intalneam privirea.
Au fost si zile rele,momente de declin
Dar le-am trecut pe toate cu cate un suspin.
Pare totul poveste,dar e realitate
Pe care o traim prin ganduri,fapte,soapte.

Peisaj de iarna

Cerul pare innorat
De zi deja s-a luminat.
Aerul rece peste tot domneste
Un nou inceput acesta vesteste.

Orasul s-a trezit la viata,
Copii mici imbujorati la fata
Se indreapta cu pasul lor pitic
Spre gradi sa se joace un pic.

Oamenii ingandurati si zgribuliti,
Se urca in masini inghesuiti
Dorind parca sa faca o vraja
Ziua sa treaca sa ajunga din nou acasa.

La semafor e trafic infernal
Zgomotul claxoanelor rasuna tot mai neclar.
Soferii nu mai au rabdare
Incercand sa treaca pe orice culoare.

Cladirile vechi cu miros de trecut,
Se-nalta langa cele ce de putin timp au aparut,
Iar pasarile de sus privesc
Acest peisaj de iarna nebunesc.