DeeaStar

Oficial, de marți începe sezonul de toamnă…neoficial temperaturile vor fi destul de ridicate în toată luna septembrie, dar cu siguranță se vor vedea ceva schimbări în peisaj. Deja de câtva timp a început să se întunece devreme, iar nopțile sunt puțin mai răcoroase . Cred că ne ajunge atâta pârjoleală.

Deși ador vara, căldura, soarele, copacii înfunziți, apa mării și ploaia caldă, după zile întregi cu grade ce depășesc confortul termic îmi doresc o revenire a temperaturii la normal. Nu îmi place toamna mai deloc, pentru că sunt foarte multe ploi, iar natura își dă jos hăinuțele viu colorate . Ce-i drept și peisajul conturat în nuanțe de maro, arămiu și galben oferit de luna septembrie e de vis, iar covorul de frunze de pe alei te face sa te simti ca o vedetă la cine știe ce premii importante, dar o să îmi fie dor de tot ceea ce înseamnă vară.

Pentru a ” celebra ” deși e mult spus, ultimul weekend din vară am făcut o plimbare prin Herăstrău, parcul meu de suflet. Voiam să văd și aleea împreună cu monumentul dedicate lui Michael Jackson, așa că am luat-o la picior . După umila mea părere, la câtă publicitate s-a făcut acestui mic eveniment, inaugurat de primarul Oprescu, îmi inchipuiam că găsesc altceva. Monumentul ca monumentul, e ok, plin de fotografii și mesaje de la fani, dar steaua cu numele lui este pur și simplu trântită în praf, iarbă și pământ uscat . Nu caut vinovați, dar cel mai probabil pentru ceea ce a fost Michael merita mult mai mult, la fel cum vedem în alte țări.

În rest, m-am contopit întru totul cu natura. Am stat pe iarbă, am mirosit flori, m-am bucurat de rândunele și fluturași și am fost răsfățată de soarele cald de pe cer. M-am simțit cel mai iubit copil din lume, m-am alintat, am făcut multe poze, am păpat înghe și am cârcotit cu mami pe săturate .

Draga de tanti ce o vedeți mai jos, datorită experienței vaste nu a nimerit gaura terenului de golf ci aleea de după gard, unde era să ne defrișeze freza .

Am zărit și o operă de artă, desfășurată pe pereții unei construcții din parc. Autorul sau autorii mertiă felicitări și multe aplauze.

Poze am o grămadă, in jur de 150, dar nu am răbdarea necesară să redimensionez și să le încarc aici, așadar cred că turul virtual s-a încheiat aici .

P.S 1 Am făcut turul parcului. Pentru cine nu știe, e cel mai mare din Romania. Doar lacul are 76 de ha…pfiu, cât am mai mers în jurul lui .

P. S 2 Am 23 de ani, nu 16 cum tot mi se spune .

P.S 3 Am o nouă ” pasiune ”, bentițele .

He,he….îmi place în blogosferă ca toată ziua bună ziua ne jucăm . O altă leapşa îmi e pasată de Cedik , iar de această dată trebuie să arăt lumii o imagine care mă reprezintă.

Cred că majoritatea cititorilor mei deja şi-au dat seama că sunt o persoană sentimentală, foarte romantică şi căruia îi plac mult fluturaşii, aşadar nu aveau cum să lipsească aceste elemente.

Mai departe,leapşa merge la Andreya, MLV şi Vlady .

Credeam ca studiul “Analizei economice financiare” provoaca dureri de cap. Se pare insa ca la mine a avut un efect advers. Sau sa fie de la vasele alea pe care le-am spalat acum jumatate de ora? In fine,oricare ar fi cauza,sper sa va rapesc un zambet cu urmatoarea creatie

Intunericul noptii incet dispare
Aerul rece facandu-i loc la soare,
Roua incet pe frunze se-aseaza
E un cantec cristalin ce dimineata-l fredoneaza.

O randunica zburlita isi ia incet zborul
In urma ramane vesnic ecoul.
Curajosii puiuti ciripesc neincetat
Dorind sa fie primii la zburat.

O omida incet la drum s-a pornit
Micuta creanga pare fara sfarsit.
O raza de soare asupra ei se revarsa
Caldura puternica o transforma pe viata.

Acum e un el foarte viu colorat
Cu aripile-i moi si chef de colindat.
Traieste la maxim orice moment,
Florile-i sunt un adevarat testament.

Intreaga zi campia o strabate
Fara sa gandeasca ce-l asteapta la noapte.
Oboseste, se-aseaza oriunde ar fi
Natura il iubeste,ocrotindu-l peste zi.

In amurg doua aripi se-astern pe pamant
E momentul in care renunta la legamant.
Trupul sau e purtat de-o adiere
Il duce lin pe taramuri efemere.