DeeaStar

Vorba celor de la Animal X, vă dorim tuturor lumea animalelor .

Odată, o maimuţă din evul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic
A zis: ATENŢIE! Sunt foarte ofensată…
Circulă-n lume vorba deloc adevărată
Că omul ar descinde din buna noastră rasă…
Însăşi ideea aceasta îmi pare odioasă.
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi,
Copii lăsaţi pe drumuri sau imnuri de război?
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,
Drogaţi,lacomi de cărnuri şi homosexuali,
Escroci,bandiţi gherile sau vreo tutungerie?
Înneamul nostru nobil, nu vezi aşa prostie,
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastr-aleasă.
Nici terorişti, nici dogme, nici luptele de clasă,
Cât am bătut eu jungla, scuzaţi, n-am observat
În obştea de maimuţe, cocotier privat,
Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorâţi în taină de aşa-zise „MAME”…
Nu veţi vedea vreodată, cât soarele şi luna,
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna.
Chiar de-aş fi silită de vreun laborator,
N-aş deveni port-bâtă şi nici informator.
Şi iată încă una din lumea cea de jos:
La noi nu se întâmplă război religios,
Nici „sfinte” inchiziţii, nici libertate-n lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm în şanţuri
Şi nicio îndoială ce duce l-ateism,
Nici ordini mondiale, nici materialism…
E adevărat că omul a coborât ca soi,
Dar, sa fim rezonabili, n-a coborât din noi!

Într-o perioadă în care încerc să mă detașez de lumea asta ciudată și rea, aceste versuri chiar m-au făcut să zâmbesc.

Lasă muzica să-ți contoleze sufletul, privește dincolo de nori si bucură-te de darul suprem…..VIAȚA .

Zilele acestea am fost bombardați de media cu celebrul subiect, românii din Italia. Jurnale de știri, breaking news-uri, talk-show-uri, pagini întregi de ziare și sute de comentarii, toate tratau intens ultimele evenimente. Nu iau apărarea nimănui în acest caz, pentru că niciunul nu-i mai breaz. Și românii noștri o fac de mămăligă dar nici italienii nu sunt mai prejos .

Despre altceva mi-ar place să vorbesc azi, ceva ce în ultimul timp am găsit din ce în ce mai rar în rândul oamenilor, TOLERANȚA. Mulți se feresc de ea și tresar când e pusă în discuție de parcă îi pică cineva cu ceară. De foarte multe ori am interpretat aceste reacții ca pe un scut de protecție ce-l scot la înaintare ființele slabe, nesingure pe ele și frustrate.

Această incapacitate a unora de a conviețui alături de persoane mai sărace, mai mici ca vârstă, cu diferite probleme de sănătate sau orientare sexuală nu poate fi datorată decât educației pe care au primit-o acasă. Există părinți care își orientează copii doar spre prieteni cu o anumită poziție socială și buletinul de analize agățat de gât. E foarte normal să te interesezi de cercul de prieteni pe care îl are odrasla ta, însă învață-l să accepte și să ajute persoanele care nu sunt ca ei.

Un copil cu probleme locomotorii este la fel de demn de a fi prieten ca unul care își petrece ziua pe role. Un copil îmbrăcat cu haine din Obor nu este cu nimic mai prejios decât unul îmbrăcat din Unirea. Un copil cu câteva kilograme în plus nu trebuie marginalizat în favoarea unuia cu măsuri standard.

Mă enervează de asemenea părinții care nu își lasă copii să-și exprime opiniiile încă de la vârste foarte fragede. Când îi aud cu ” nu te băga că ești mic ” sau ” taci tu că tu nu știi ” îmi vine să-i alerg cu mătura până la Polul Nord și înapoi. Oferă-i o explicație pentru toate lucrurile pe care le faci, când ai musafiri lasă-l și pe el să vorbească nu-l închide imediat în cameră pe motiv că nu are ce căuta printre oamenii mari. Pe mai departe el va face la fel cu ceilalți.

Insist foarte mult pe acest aspect al copiilor pentru că de la vârste încă fragede se deprind anumite concepții, obiceiuri, iar dacă tu ca părinte nu ești capabil să-l faci să prețuiască tot ceea ce îl inconjoară, să acționeze cu cap și nu pe baza a ce a auzit el de la x și y nu îi văd viitorul decât in Bamboo pe bani tăi.

Mi-a plăcut mereu să stau pe lângă cei mai mici de vârstă  și așa mi-am petrecut toată copilăria. Le ascultam mereu problemele pe care nu aveau curajul să le spună părinților, îi sfătuiam când făceau prostioare cum să le rezolve fără minciună și uneori îi ajutam la lecții.

O lecție de viață extraordinară ne-o dau animalele. Priveam ieri pe balcon cum rândunelele și porumbeii mâncau din același loc deși este o diferență de talie considerabilă. Dacă ei pot, noi de ce să nu încercăm ?

La mulţi ani tuturor celor ce îşi serbează azi onomastica ! Ionilor, Ioanelor, Ionelelor vă doresc sa aveţi parte de muuuuuuuuultă sănătate, fericire şi noroc.

Am şi eu câţiva sărbătoriţi pe care vreau sa-i mentionez şi anume: unchii mei dragi, Ionuţ ( Jonny ) fostul meu coleg de liceu, Ionuţ ( Kinderelu) membru al forumului 3SE şi dacă îmi aduc eu bine aminte si pe prietenul Alex’andrei îl chemă tot Ionuţ ( dacă greşesc dau un miel de Paşte ), aşadar să trăiţi, să înfloriţi ” ca merii, ca perii în mijlocul verii ” .

Şi pentru că ieri am fost pusă pe surprize, am făcut o tartă cu fructe aniversară pentru unul din unchii mei. Mesajul vă este adresat tuturor, dar nu pot garanta că ea mai exista la această ora .

Pentru bază ( aluat ) aveţi nevoie: de 8 ouă, 8 linguri de făină, 6 linguri de zahăr , 4 pliculeţe de zahăr vanilinat, un vârf praf de copt şi esenţă de rom. Pentru cremă vă recomand praful pentru cremă de tarte de la Dr. Oetker ( necesită 250 ml lapte ). Fructele sunt la alegerea voastră.

Albusurile se bat împreună cu zahărul vanilinat şi esenţa de rom, într-un alt bol se amestecă gălbenuşurile cu zahărul, apoi cele două compoziţii se omogenizează adaugând treptat făina. Se dă la cuptor, într-o formă cu hârtie pentru copt în jur de 25 de minute la foc moderat.

Cum firea mea e una cam agitată de cele mai multe ori, nu am avut stare şi stiind că azi e dezlegare la peşte pentru cei care ţin post am încropit rapid şi un ” File de pangasius cu legume şi vin la cuptor ” după o reţetă din căpăţâna proprie. Aşadar vă urez ppfta buna !

Cartofii se curăţă, se taie cubuleţe şi se pun la fiert cu puţin delikat. Roşiile se trag la tigaie cu puţin ulei, după ce în prealabil au fost taiate în felii nu foarte mici. Deoarece fileul de pangasius nu necesită mai mult de 10-12 minute să stea la cuptor pentru a se face, iar legumele noastre nu se fac atât de repede am ales să le semiprepar înainte.

Într-o tavă unsă cu ulei, se aşează cartofii, apoi roşiile şi fileul de pangasius sărat şi piperat. Adăugaţi peste ceapă verde, un pahar de vin şi putină apă, cât să nu fie prea multă zeamă. Se introduce la cuptorul care a fost preîncins şi se lasă în jur de 10-15 minute la foc moderat.

Pofta bună !

Să trăiţi, să înfloriţi ca pomii primavara . Bine v-am regăsit după 2 zile de sărbătoare. Cum aţi petrecut ?

La noi în familie ca de obicei, multă distracţie, dans, cadouri multe şi nu în ultimul rând plimbări de la casa unuia la a altuia . Mămica mea ” deţine ” o soră şi un frate, iar tradiţia de când mă ştiu eu este câte o zi la fiecare. Azi e rândul nostru, musafirii sunt dincolo, dar eu trag chiulul pentru un mic post. Şi uite aşa am mai dat gata un Crăciun cu zâmbetul pe buze şi căldură în suflete.

Aşa cum se întâmplă mereu la orice întrunire cu familionul vine şi momentul în care pe unul sau altul îl păleşte o amintire, două. În acest an ţinta principală am fost eu . Am ascultat o sumedenie de povestiri depre mine din ceea ce îşi mai aminteau bunicu, unchiu, matuşa, verisorul. Ba că am ajuns acasa cu nasul şi o parte din faţa julite, ba că stâlceam cuvinte ori că făceam pe clovnul pentru a-i amuza pe alţii.

Din vorbă în vorbă s-a ajuns şi la poze. M-am readmirat şi am ajuns la aceaşi concluzie de om modest : eram frumuşica bebeluşă . Şi pentru că am dat de fotografii care m-au amuzat foarte mult, am profitat de ocazie, le-am răpit şi în momentele următoare le voi împărtăşi cu voi.

Împreună cu bunicul meu pe care îl iubesc foarte mult. Am fost nepoata lui preferată şi datorită faptului că mi-a fost cel mai aproape, faţă de cel de la ţară sunt foarte ataşată de el.

La grădi în grupa mică, împreună cu Moaşa Crăciun. Nu ştiu prin ce metode a prins mami pamponul ala în cap, pentru că până în clasa a 5-a am fost tunsă băieţeşte .

Tot la grădiniţă, dar de data aceasta la grupa mare şi puţin ştirba .

Şi poza de rezistenţă….clasa 1, abecedar, stilou, scoală. Cred că entuziasmul se poate citi în priviri .

Ehe, ce au mai trecut anii peste mine rând pe rând, acum ajungând o tânără de 22 de ani, cu responsabilităţi şi vise măreţe….

Pozele sunt multe, dar datorită vechimii s-au mai deteriorat şi nu sunt foarte clare, însă astea sunt destul de reprezentative. Până la următoarea întâlnire cu puţin timp înainte de Revelion vă doresc odihna plăcută în continuare şi spor la pregătiri :> .

Mama,primul cuvant pe care il rostesc cel mai des cei mici cand incep sa vorbeasca.Desi am inteles ca eu m-am incapatanat sa strig sus si tare tata,mama a fost,este si va fii cea mai importanta persoana din viata mea.

Desi nu a avut posibilitatea sa stea cu mine acasa atat cat si-ar fi dorit, din cauza serviciului,ea m-a vegheat si mi-a oferit dragoste si in cele 8 ore de munca prin tot ceea ce facea pt mine.

Chiar si atunci cand ma certa pentru notele proaste o facea cu dragoste si se amuza cand gasea tot felul de biletele cu mesaje care o anuntau de notele mele,iar pe mine ma gasea dormind in locul meu preferat…..lada de la pat.

Imi amintesc cum mereu ajungea acasa cu ceva bun oricat de mic ar fi fost,lucru pe care il face si in ziua de azi.Am fost cel mai fericit copil cand mami a ramas o perioada mare de timp (5 ani) acasa pentru ca o aveam doar pentru mine.

As putea scrie romane despre ea,dar am sa pun un paragraf scris intr-un forum la un topic special dedicat parintilor,care ii contureaza orecum un portret pe langa tot ceea ce am spus eu pana acum.: “Inainte de mama imi este prietena,ma asculta,ma sfatuieste si in toate momentele este alaturi de mine.Cum mi se intampla ceva deosebit,sau vad ceva amuzant in orice loc,ii dau repede telefon si radem copios sau ne sfatuim dupa caz….nu degeaba e pe tasta 1 de apelare rapida.

Este cea mai “cool” mama de pe pamant….mergem la shoping cand suntem stresate,la concerte si cantam si ne distram acolo in primul rand,e sufletul petrecerilor in care sunt invitati chiar si prieteni de ai mei….uneori ajung ei sa o cheme inapoi daca ne lasa singurei.

Stie toate melodiile noi aparute,cine cu cine s-a mai cuplat,ce e la moda in orice domeniu si in trecut ne uitam si dupa baieti prin parc.”

Pentru omul care sunt in acest moment si educatia primita ii multumesc si imi doresc sa fiu si eu cel putin jumatate ca ea si desi nu ii spun asta foarte des “Te iubesc,mami“.