DeeaStar

A venit vacanța, cu trenul din Franța . Doamne ce mai țopăiam prin școala generală când venea perioada asta de sărbătoare. Gândul fugea numai la cadouri, dulciuri, zăpadă și leneveală cât cuprinde.

Acum a venit concediul, unul pe care îl așteptam cu nerăbdare. Patru luni de muncă s-au încheiat cu succes și daruri din partea celor 2 zuze cu care lucrez, dar și a clienților .

Planuri pentru următoarea săptămână și jumătate nu am, dar știu sigur că : Azi fac cozonaci, mâine frământ la colaci, mai împodobesc și bradul și uite așa trece anul.

Pentru Moș Crăciun, cel darnic și bun m-am pregătit, geamul l-am împodobit, casa am curățit și cuminte voi fi negreșit  .

Pe final, una din cele mai tare melodii de Crăciun din ultimul timp .

Taxi – Craciun

Portocala. Aparent banală, dar  mirosul ce rămâne în urma ei e învăluit în zeci de amintiri. O singură felie a fost îndeajuns pentru a mă teleporta în mijlocul sărbătorilor de iarnă din copilărie, cand pe un frig năpraznic stăteam în casă lângă brad, fascinată de jocul luminilor din instalaţie şi mâncam portocale. Desigur, tot sucul care se scurgea din ele era pe mine şi pe lucrurile din jur, dar ce mai conta ?

Puneam cojile pe soba încinsă şi toată casa mirosea a portocale. Erau tare bune şi desertul preferat, având în vedere că pe timpul ăla nu prea se găseau toate nebuniile din ziua de azi. Erau nelipsite din plăsuţa pusă de Moş Nicolae îm ghetuţe şi nici Moş Crăciun nu îndrăznea să sosească fără. Erau lucruri simple, care ne făceau cei mai fericiţi copii.

În vacanţa de iarnă mergeam la bunica la ţară  şi plecam la colindat împreună cu verişorii mei şi un adult, care de obicei ajungea cam ” afumat “ acasă după atâta cinste . Eram pe drumuri până spre miezul nopţii, cand vrând să stăm la pândă să-l prindem pe ” bărbos “ adormeam şi nu ne mai trezeam decât a doua zi dimineaţa curioşi să aflăm ce cadouri am primit.

Am suferit foarte mult când am aflat cine e Moşul şi nu am vrut să cred, dar înaintarea în vârsta a început încet încet să-mi demonstreze contrariul. Nu pot să spun că nu mă bucur când primesc cadouri de Crăciun, dar tânjesc după acele clipe de naivitate şi inocenţă când scriam scrisori şi îmi imaginam că vine Moşul pe o sanie trasă de reni .

Azi timpurile s-au schimbat foarte mult, iar cojile de portocale au fost înlocuite cu fel de fel de spray-uri de camera, cadourile conţin dulciuri cu duiumul şi ceva jucării, cât despre zăpadă şi frig nici nu se mai pune problema. Nici nu mai ştiu când a fost ultimul an în care am privit nămeţii în seara de Ajun.

Pentru tine ce înseamnă mirosul de portocale ?

Credit poză : Google images

A fost odată ca niciodată, o Scufiță Roșie. De fel era o fată cuminte și avea o viață liniștită, motiv pentru care toată lumea o iubea . Într-o bună zi, mama o rugă să meargă până la bunicul său, un bătrânel simpatic, pentru a-i duce ceva ” de ale dulcelui ”. Curajoasă de fel, ea nu a vrut să fie însoțită de nimeni deși știa că pe drum e posibil să întâmpine greutăți. Cu inima în dinți și ciocolata în gentuță a plecat în pas de divă către destinație.

După ce a luat tramvaiul 20 până aproape de capul orașului în care statea, a ajuns în ”Jurassic Bazilescu’s Park ”.

Totul era minunat…..vântul adia plăcut, soarele îi gâdila pielea, dinozaurii zburau. STOOOOOOOOOOOP ! Dinozaurii zburau ?

Da, chiar era reală imaginea ce se desfășura în fața ochilor săi. Cu inima făcând budi-bum budi-bum a hotărât să înainteze pe tărâmul misterios. Trecu pe lângă o sală de spectacole, unde 2 buni prieteni repetau pentru concertul ce urmau să-l susțină seara. Muzica rock nu era tocmai pasiunea ei, dar aranjamentul scenic și atitudinea lor erau parcă desprins din desenele cu Fred și Barney.

Într-un alt colț de natură 3 bebe dinozauri urmau să vadă pentru prima oară lumina zilei . Din ceea ce a putut să afle Scufița de la cârcodinozauri, cei mici fuseseră abandonați, iar o Dino Mamă cu suflet mare tocmai semnase actele de adopție pentru aceștia. Fericirea lor era umbrită de o singură problemă. Unul din cei proaspeți ieșiți din găoace, mai rebel din fire, nu voia să accepte numele de ” Gheorghe„ propus de mama adoptivă și nega vehement.

După alți câțiva metri, i-a fost dat să afle că și în această lume există oameni răi. După blocurile gri, 2 locatari încercau să-i ia viața unui mistreț comunitar, pentru a-l expune alături de alte victime la noul lor muzeu, inaugurat cu doar câteva zile înainte.

Ca și la noi, Poliția nu intervenea în niciun fel. Unuia din agenți îi rămăsese un ou de la Paște și îl savura, iar celălalt pentru că era prea mare și nu mai încăpea pe stradă ne-a întors fundul și a plecat.

Cum ora era deja prea înaintată și seara urma să se lase cât de curând, Scufița grăbi pasul dar un alt obsacol îi apăru în cale. Un tălhodinozaur se puse în fața sa și molfăind începu să strige : Vreau tot ce ai în gentuță sau te ronțăi ca pe amărâtul ăsta  !

Speriată de moarte și dorind să apere dulciurile pentru bunicul ei începu să strige ajutooooooooooor, ajutooooooooooooor . Totul parcă încremenise, liniștea se așternuse și nici urmă de salvator . La un moment dat un investitor străin ce se afla în apropiere la plaja, întoarse capul și spuse ” Las-o, sau te spun lu’ nevastă-ta că ai amanta ” .

Cum soția tâlhodinozaurului era o doamnă respectabilă de 3 ori mai mare ca el, acesta fugi cu coada între picioare. Scufița, educată fiind să fie recunoscătoare îl scărpină pe salvator pe burtică și plecă . Într-un final, ajunse, sună la ușă și când colo nimic. Deznădăjduită sună la vecina de lângă și află că tataie al ei era în Tahiti cu ghirlande la gât și paharul de bere în mână . De supărare a păpat ciocolata și a chemat AeroTaxi să o ducă acasă .

* Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare. În fapt, tocmai ați încheiat excursia din lumea dinozaurilor XXL deschisă în cadrul unei expoziții în Parcul Bazilescu până pe 1 iunie. Biletul de întrare costă 15 lei .