DeeaStar

Pentru că Examenul de Bacalaureat tocmai s-a încheiat și foarte mulți absolvenți de liceu caută cea mai bună opțiune în alegerea facultății trebuie să vă spun și eu câteva cuvinte despre facultatea la care am fost studentă 3 ani ( Finanțe Bănci și Contabilitate ) și în acest moment masterandă ( Management Financiar bancar ) .

Povestea mea a început cu lacrimi. Nu am fost admisă la o facultate de stat, așa cum îmi doream acum 4 ani și cum pe vremea acea informațiile despre instituțiile de învățământ private erau prea puține am crezut că totul s-a terminat înainte de a începe. Mămica mea însă, m-a luat de mânuță ca pe copii mici și mi-a vârât ochii într-un pliant al Univerității Creștine Dimitrie Cantemir.

Mai pesimistă din fire nu am crezut cu tărie în toate lucrurile povestite acolo, dar decât să rămân pe afară am acceptat compromisul de a mă înscrie. Desigur, până să încep îmi era și jenă să recunosc, dar după prima săptămână de cursuri aș fi fost în stare să-mi scriu pe frunte cu markerul și să iau la bătaie orice persoană care avea ceva de comentat.

Primul aspect bun, din punctul meu de vedere este acela că aici chiar se ÎNVAȚĂ. Dacă te gândești că ai să treci ca o lebădă prin apa te înseli amarnic și asta mi-au spus-o foarte multe persoane care au prieteni / colegi/ frați studenți aici, ba chiar și angajatori. Condițiile  referitoare la studiu sunt superioare altora, sălile de informatică sunt dotate cu calculatoare noi, Windows Vista, acces la internet și alte opțiuni. Multe din sălile de curs au aer condiționat, retroproiectoare lucru pe placul studenților care nu mai trebuie să scrie 100 de minute  continuu, ci pot reține ideile principale.

Biblioteca și cele două librări sunt dotate cu materialele necesare cerute de profesori, radioul universității ne încântă în fiecare pauză, iar tonomatele de cafea, sucuri și alte mizilicuri stau la dispoziția tuturor de la primul la ultimul curs. Există o parcare special amenajată pentru studenții cu mașinii, o sală de sport, un club studențesc și nu în ultimul rând o sală de judecată și un laborator de criminalistică pentru cei care au treabă cu aceste specializări.

Conturile de studenți oferă informații despre notele obținute la examene, orarul, ultimele noutăți, chinul deplasării putând fi astfel ocolit. Cei care vin din alte orașe și au noroc pot fi beneficiarii unui loc în căminele studențești, iar pentru cei interesați să dobândească și alte cunoștințe există Cursurile ECDL sau sesiunile de comunicări stiințifice ( aici am participat și eu prin 2007 ).

Cadrele didactice sunt persoane tinere, cu un stil de predare modern, foarte mult se pune accentul pe comunicare și mai puțin pe dictarea inutilă și plictisitoare. Seminariile sunt foarte plăcute, orice neînțelegere de la curs putând fi discutată și lămurită pe loc.

Eu chiar pot spune că am dobândit multe din cunoștințele de acum aici, și aș îndruma oricare altă persoană care își dorește să rămână cu ceva în cap să se alăture UCDC-ului. Pentru cei interesați pot găsi mai multe informații pe www.ucdc.ro sau direct la sursă la adresa : Splaiul Unirii nr. 176, sector 4, București.

P.S Poza are vechimea de 1 an, iar eu ardeam în flăcări cu nici mai mult nici mai puțin de 40 grade Celsius de la o răceală groaznică .

Ca orice ” oamă ” de afaceri azi am pus cap la cap îndatoririle pentru săptămâna viitoare. Sunt multe și mă bucur tare că nu mai am timp să mă gândesc la nemurirea sufletului și să filosofez pentru ca vreau, pentru că pot și pentru că trebuie .

Exceptând facturile care așteaptă să fie platite, deci o sursă generatoare de nervi doar pentru faptul că trebuie să apelez la tanti de la poștă care bate la calculator ca un melc în marșarier și plimbatul cu mijloacele de transport restul ” problemei ” e floare la ureche.

Proabil multora li se va părea ciudat, dar eu de luni până vineri abea aștept să ajung la o școală  particulară unde 2 ore jumătate am cursuri de contabilitate primară. Cu siguranță veți spune, ” Duduie ești nebună, nu ai făcut facultatea de Finanțe Bănci și CONTABILITATE la ce te mai școlești atât ? ” Păi răspunsul e simplu, cum experiență în domeniu nu am pentru că nimeni nu mi-a oferit oprtunitatea de a arăta ce pot, încerc să îndulcesc inima angajatorilor cu o altă diplomă care să ateste că sunt ” pă meserie ” . Proful de acolo știe într-adevăr să explice, știe să îți stimuleze neuronu și e foarte glumeț lucru care i-a adus multă simpatie din partea tuturor elevilor de până acum.

Pentru cei interesați e vorba de Absolute School. Cursurile urmate sunt finalizate printr-un examen în urma căruia se obține o diplomă recunoscută pe plan internațional. Huh chiar, eu sâmbătă am examenul …. deci mă îmbăt . Abea aștept să-i privesc în ochi pe cei din comisia de la Ministerul Muncii când pun nota pe hârtie.

Pe lângă studiu, așa ca o răsplată vine șopinguiala, abea aștept să mă dau cu căruțul prin hipermarket . O altă parte plăcută ( tot cam ciudățică am să par ), e cursul de sâmbătă de la facultate. Așa-i că orice om normal la cap în weekend la ora 9 și-ar dori să doarmă ? Ei bine eu nu, Domnul profesor Stoica ( cel mai tare din toată facultatea ) e singurul care mă face să mă deplasez de plăcere la ore mult prea matinale pentru alți. Modul în care vorbește, ideile sale despre viață și felul în care pune problema lumii care ne înconjoară îmi dă senzația că stau fața în față cu un tată care încearcă să mă ghideze în viață.

Cărțile recomandate de dânsul, citatele rostite cu atâta intonație și argumentele susținute cu atâta tărie reusesc să transforme materia ” Eficiența guvernării prin finanțe ” în ” Urmează-ți visele, nu te lăsa pradă obstacolelor și atinge-ți scopul prin ceea ce ești tu, nu trișând ”. Desigur, toate expunerile au legătură cu finanțele, dar cum bine spunea sâmbăta asta ele sunt o percepție proprie asupra realității care ne înconjoară. Foarte puține cadre didactice au reușit să-mi ajungă la inimă, iar dânsul este unul dintre ele, alături de profa de meditații la mate din liceu ( Doamna Biță rulesssssssss ).

Ieri am fost să îmi cumpăr una din cărțile despre care mi s-a tot povestit și anume Cine suntem, de Dan Puric. Am să revin pe la sfârșitul săptămânii cu o recenzie serioasă, dar în care încerc să nu vă dezvălui chiar tot. Am eu ceva în cap, un proiect mai măreț, dar nu divulg nimic momentan .

Pe lângă toate astea mai presar alte 3 cursuri din orarul facultății, în zilele de miercuri, joi și vineri, de la 17 la 19 cu prelungire până la 20 și săptămâna e ca și trecută, singura zi liberă cu adevărat fiind duminica, zi alocată următorului parc de pe listă, Parcul Tineretului.

Pe final, vreau să închei prin a o felicita din suflet pe Elena Gheorge, Laur Duță și toți cei care au muncit la realizarea spectacolului de la Eurovision. E adevărat că voiam să o văd cel puțin printre primii 10 pentru că după umila mea părere chiar merita, dar era de așteptat să se voteze pe prietenii, asocieri geopolitice, interese monetare și alte bălării așadar în opinia mea ea e o caștigătoare pentru simplul fapt că a ajuns până acolo și a dat tot ce se poate.

Am un feeling că pe Domnul Măruță îl va mânca limba mâine și va face mișto cât se poate de rezultat, doar pentru că ea nu a mai vrut să vină la emisiunea lui, iar Laur s-a supărat pentru anunțul făcut prea devreme despre desparțirea 3SE. Problemele lor mă interesează prea puțin, doar că așa sunt românii, daca e să câștigam îi ridicam statuie, suntem mândrii, ne lăudăm, dar când vine vorba de un rezultat mai puțin favorabil ne punem cu ocara pe om și îl facem de 2 lei, iar acest lucru s-a dovedit nu doar odată.

Probabil funcția de prezentator la Pro TV i-a ajuns la cap și îi place postura de cățeluș manipulat, altfel nu înțeleg de ce alege să se poarte ca un nesimțit cu oameni care chiar nu merită, doar pentru audiență. Rating-ul mare se face și cu lucruri de calitate, nu invitându-ți soția din 2 în 2 săptămâni pentru a vă lăuda unul pe altul, sau punând întrebări de o stupiditate avansată. Fanii mă vor înjura că le dojenesc idolul dar stați liniștiți și eu l-am plăcut și l-am stimat foarte mult ca om și prezentator dar de la un timp reușește să întărească proverbul ” Dă-i omului funcție să îți spun ce caracter are ”.

Ne mai citim, în limita timpului disponibil .