DeeaStar

Tiiiiiiiiiiiiiiiii _______________________ bip, bip, bip /\/\/\/\/\ bip, bip, bip.

Iată că au trecut aproape două săptămâni de când nu am mai povestit cu voi, dar după cum ați observat la începutul postării am reușit să resuscitez problema cu succes . Nu m-am hotărât încă despre modul în care va decurge toată această înșiruire de cuvinte, dar presimt că vor fi și ceva surprize plăcute.

Așa cum probabil foarte multă lume știe, luna mai pentru o firmă de contabilitate este una în care se lucrează la foc continuu. Declarații de 10 feluri, bilanțuri plus o grămadă de alte cereri și certificate trebuiesc plimbate, ștampilate,  ” descântate ”,  ” închinate ”, de cât mai multe persoane, pentru că birocrația la noi e pe val.

În tot acest timp, prin oraș, pe străzi, se întâmplă fel și fel de manifestări, protestează oameni care își strigă necazul și supărarea, dar din păcate doapele de ceară ale celor responsabili pentru tot sunt destul de groase, încât să nu lase zgomotul furiei să le inunde timpanele.

Acum, pentru faptul că bugetarii au rămas fără 25 % din salariu, noi cei care interacționăm cu ei strict din punct de vedere profesional, practic nu avem nicio vină. De asemenea dacă sunt persoane care pun problema că cei din mediul privat nu sunt afectați si dau petreceri, țin să îi anunț că se înșală amarnic. De obicei aceste hotărâri la nivel național își produc efectul în lant, ca un domino, indiferent de categoria socială. La fel cum scumpirea benzinei afectează și pe cei cu mașină și pe cei fără, așa se întâmplă și cu măsurile de austeritate ce ni se impun.

Desigur, o parte a funcționarilor pubilici rămași sunt cu 25 % mai acrii decât înainte. Te trimit de trei ori la coadă doar pentru că așa au chef, fac aroganțe ieșind la tigară când e coada mai mare, lasându-te cu ochii în soare, și uite așa atingi ca mine uimitoarea performanță de a petrece 7 ore la 6 cozi, în aceași încăpere…

Dar timpul pare puțin și pentru văicăreli, așadar le tăiem frumos de pe listă și le înlocuim cu un zâmbet pentru vecinul de suferință, camaradul din fața sau spatele tău. Azi am rămas foarte surprinsă de câți oameni am început să cunosc doar din statul la cozi. Ceea ce este plăcut e faptul că ne salutăm cu fiecare ocazie, oriunde ne-am afla, chiar dacă habar nu avem nimic unul despre altul.

Schimbând registrul, de vreo săptămână am observat că vremea își cam face de cap, cu multă ploaie, grămezi de nori grii, lucru care mă nemulțumește total. Hainele subțiri și viu colorate mă strigă zi de zi, gentuțele au amorțit în cutie, cât despre cercei nu mai vorbesc…doar vă arăt comoara mea de gablonțuri care a depășit cifra magica 100.

Unii spun că e o nebunie, eu mă consider doar o pasionată . Majoritatea au fost cumpărate, câteva primite, iar din liceu și până acum s-au strâns ceva. Dimineața, oricât de somnoroasă aș fi  reperez perechia potrivită ținutei într-un timp scurt pentru că îi țin pe culori. Cum se poate observa și cum poate știați fluturașii sunt niște vietăți nelipsite la aproape orice mă definește. Cu siguranță colecția se va mări, pentru că nu am de gând să renunț .

Orice domnișoară cochetă are în colecție și câteva accesorii pentru gât și nu în ultimul rând broșe.

Gentuțele, la fel de colorate și diverse le lăsăm pe altă dată. Acum să ne și odihnim zic, nu de alta dar mâine trebuie să vizitez vreo doi doctori. Nimic grav, controale de rutină.

Un lucru e clar, luni e liber de la stat, deci mini-vacanța de Rusalii poate începe pe un ritm asemenea următoarei melodii.

Let’sssssssssssssss danceeeee !

Ce să fie, ce să fie ? O zebră puțin incomodată de habitatul subteran, dar care oferă picioarelor mult prea alergate un moment de relaxare. Cam așa arată mai nou scaunele de la stația de metrou Piața Victoriei. Drăguță și lăudabilă inițiativa celor de la Metrorex de a mai înveseli puțin peisajul de pe peronul de așteptare. Mie mi-a smuls un zâmbet, deci pot considera asta un scop .

Se pare însă că odată cu venirea Sărbătorilor Pascale, Bucureștiul îmbracă și el haine noi și colorate.

Parcul din Piața Unirii găzduiește zeci de floricele și fluturași atârnați în bătaia vântului, căsuțe unde se comercializează ouă pictate manual, cozonaci de toate felurile și nu în ultimul rând mici….așa ca la români .

Nici Cișmigiul nu se lasă mai prejos, mândrindu-se cu frumusețe de ouă roșii ” crescute ” parcă din pământ, un târg de costume traditionale, produse alimentare specifice diferitelor zone, dar mai ales cu frumusețea florilor ce apar timid printre firele de iarbă și pe ramurile copacilor .

Probabil vă întrebați de unde atâta timp de colindat….ei bine m-ați prins : sunt în concediu până pe data de 7. Nu puteam să ratez o asemenea zi frumoasă, motiv pentru care am luat-o la pas prin oraș bucurându-mă de soare, păsări, oameni și MULTĂ CULOARE.

Eu și gândurile mele am făcut azi o echipă bună, ba chiar am hotărât să mai ieșim împreună. M-am autorăsfățat cu vată de zahăr lipindu-mă pe mâini exact ca cei mici, am pășit în voie prin iarbă, am admirat lacul…toate astea au fost balsam pentru sufletul meu.

Pozele nu sunt foarte ” profi ” fiind făcute cu telefonul, iar acest text a fost scris în natură, pe o bancă inundată de soare.

Nu uitați…. bucurați-vă de tot ceea ce vă înconjoară. Faptul că putem vedea, e cel mai mare cadou de la viață .