DeeaStar

Pe naiba, nici dacă e plătit românul nu renunţă la năravurile sale. Am avut vreo două zile în care m-am plimbat ba pe la piaţă, ba pe la hypermarket-uri şi peste tot acelaşi dezastru. Români disperaţi după un kilogram de carne tocată sau o bucată de şorici ( ), îmbrânceli mai ceva ca pe vremea lui răposatu când se stătea la coadă pentru lapte .

Desigur, comercianţii au găsit cel mai bun prilej să taxeze orice serviciu. Drept exemplu cumpărarea unui brad din piaţa e un adevarat ritual. Ipotetic am reuşit să găsim unul la 90 RON bogat, verde, frumos mirositor dar nu de România ( ăia arătau mai ceva ca nişte pui rahitici ). Practic am dat 105 lei pentru că 10 lei este legatul în plasă, 5 lei cioplitul şi dacă îndrăzneşti să te uiti şi după un suport mai scoţi între 15-20 de RON din buzunar .

Lăsând la o parte toată această foială care face Bucureştiul să freamăte, zilele astea am văzut Beverly Hills Chihuahua, o super comedie pe care o recomand tuturor iubitorilor de animale şi nu numai. Drew Barrymore, Andy Garcia, Plácido Domingo sunt doar câţiva din actorii care asigură vocea simpaticelor personaje necuvântătoare, iar Manolo Cardona interpretează unul din personajele principale.

Vorba celor de la Voltaj : Număr zilele, număr nopţile cât mai am să aştept…

E deja o vorbă împământenită cum că decembrie este luna cadourilor, datorită evenimentelor sărbătorite şi semnificaţiei lor. Moş Nicolae, Moş Craciun, Anul Nou, toate reprezintă un motiv de cheltuială dar în acelaşi timp oferă şi posibilitatea de a dărui mici atenţii persoanelor dragi .

Fetele ca de obicei intră în febra cumpărăturilor pentru ţinuta de revelion, care e musai să cuprindă cel puţin un lucru nou, băieţii participă şi ei în mod voit sau nu, în funcţie de puterea de convingere a prietenelor şi uite aşa începe agitaţia specifică sfârşitului de an .

Pentru mine maratonul cadourilor ( primite ) a început de pe 30 Noiembrie, de ziua numelui meu, a continuat cu 6 decembrie, iar acum aştept cuminţică pe Moşul cel pletos şi încărcat cu bunătăţi pentru că am fost ” un îngeraş de fata “ .

Îmi spunea zilele trecute coleguţa mea Ligiuţa că îi place să ofere cadouri scumpe, în acest fel arătându-i persoanei respective cât de mult o preţuieşte şi o apreciază. De acord, e şi asta o interpretare a gestului, dar personal merg pe varianta orice atenţie contează, fie ea una simbolică.

Îmi aduc aminte când eram mai mică şi era ziua mamei sau a tatălui meu şi nu aveam bani să le cumpăr ceva, mă încăpăţânam să fiu mai specială şi le făceam personal. Din fericire încă le mai am şi sunt foarte mândră de ele.

De multe ori îi luam mamei bijuteriile din casetă şi i le dăruiam, iar ea le primea cu la fel de multă placere ca şi cum ar fi fost cumpărate de mine. Acum, într-un fel sau altul mă descurc şi ori de câte ori am posibilitatea cumpăr câte ceva care cred eu că ar place, chiar dacă nu există un motiv de sărbătoare.

Cred cu tărie că nu cadoul în sine face momentul atât de special ci intenţia şi faptul că o persoană s-a gândit la tine. Sunt o fiinţă extrem de bogată şi nu datorită banilor, ci pentru că am o mulţime de prieteni valoroşi prin firea şi calităţile lor .