DeeaStar

Păpica preferată a tututor bebeilor a ajuns în farfuria mea în această dupa-amiază. Vișinele amărui s-au potrivit perfect cu gustul dulce al grișului cu lapte, care m-a teleportat pentru câteva minute în copilărie .

A gu-gu-gu-gu, deeeeeeeeeeeeeeeeeeeee !

Să trăiţi, să înfloriţi ca pomii primavara . Bine v-am regăsit după 2 zile de sărbătoare. Cum aţi petrecut ?

La noi în familie ca de obicei, multă distracţie, dans, cadouri multe şi nu în ultimul rând plimbări de la casa unuia la a altuia . Mămica mea ” deţine ” o soră şi un frate, iar tradiţia de când mă ştiu eu este câte o zi la fiecare. Azi e rândul nostru, musafirii sunt dincolo, dar eu trag chiulul pentru un mic post. Şi uite aşa am mai dat gata un Crăciun cu zâmbetul pe buze şi căldură în suflete.

Aşa cum se întâmplă mereu la orice întrunire cu familionul vine şi momentul în care pe unul sau altul îl păleşte o amintire, două. În acest an ţinta principală am fost eu . Am ascultat o sumedenie de povestiri depre mine din ceea ce îşi mai aminteau bunicu, unchiu, matuşa, verisorul. Ba că am ajuns acasa cu nasul şi o parte din faţa julite, ba că stâlceam cuvinte ori că făceam pe clovnul pentru a-i amuza pe alţii.

Din vorbă în vorbă s-a ajuns şi la poze. M-am readmirat şi am ajuns la aceaşi concluzie de om modest : eram frumuşica bebeluşă . Şi pentru că am dat de fotografii care m-au amuzat foarte mult, am profitat de ocazie, le-am răpit şi în momentele următoare le voi împărtăşi cu voi.

Împreună cu bunicul meu pe care îl iubesc foarte mult. Am fost nepoata lui preferată şi datorită faptului că mi-a fost cel mai aproape, faţă de cel de la ţară sunt foarte ataşată de el.

La grădi în grupa mică, împreună cu Moaşa Crăciun. Nu ştiu prin ce metode a prins mami pamponul ala în cap, pentru că până în clasa a 5-a am fost tunsă băieţeşte .

Tot la grădiniţă, dar de data aceasta la grupa mare şi puţin ştirba .

Şi poza de rezistenţă….clasa 1, abecedar, stilou, scoală. Cred că entuziasmul se poate citi în priviri .

Ehe, ce au mai trecut anii peste mine rând pe rând, acum ajungând o tânără de 22 de ani, cu responsabilităţi şi vise măreţe….

Pozele sunt multe, dar datorită vechimii s-au mai deteriorat şi nu sunt foarte clare, însă astea sunt destul de reprezentative. Până la următoarea întâlnire cu puţin timp înainte de Revelion vă doresc odihna plăcută în continuare şi spor la pregătiri :> .

” În sufletul fiecăruia se ascunde un copil, dar din păcate de multe ori îl abandonăm şi uităm să ne bucurăm de ceea ce în trecut ne aducea fericirea adevărată. Hai să ne oprim 5 minute din fuga prin viaţă, şi să reînviem perioada copilăriei aducându-ne aminte de două cântecele şi un desen animat care ne-au fericit la vârste fragede. ”

În materie de muzică am lăsat stilurile moderne deoparte şi am ales două din ” hiturile”  mele preferate de la grădiniţă :

Înfloresc grădinile

Asculta mai multe audio Muzica »

Broscuţele

Asculta mai multe audio Muzica »

Cât despre desene, ce pokemoni,ce monştrii şi alte orătănii, pentru Cartea Cărţilor întrerupeam orice activitate . Am învăţat foarte multe din istorisirile de acolo şi aş revedea cu placere oricând întreaga serie.

Mai departe leapşa merge la : Ale, Cedik şi Violette .

Am reascultat melodia ” Once upon a december ” sâmbătă seara pe Antena 1 la Secret Talent şi mi-am reamintit cu plăcere de perioada copilăriei. Aceasta face parte din coloana sonoră a filmului Anastasia apărut în 1997 şi oferit de Walt Disney din câte ştiu eu.

Personal, îmi induce o stare placuta de visare, ma teleportează parcă pe un tărâm de gheaţa şi simt cum adierea aerului rece al iernii îmi invadează plămânii . Vă las pe mai departe să vă bucuraţi auzul cu un vals vienez de excepţie.

Anastacia – Once upon a december
Asculta mai multe audio Muzica »

Azi am vrut să evadez din lumea adulţilor motiv pentru care m-am jucat cu plastilină alături de prietenul meu . Având în vedere că ocupaţia principală în ultimele zile a fost găsirea unui apartament cu chirie ne-am construit propria noastră căsuţa . Ce a ieşit? Iată …

Şi un mic preview 3D .

Dacă Domnul Goe era să fie coborât din tren pentru că nu avea bilet,acum vreo 15 ani eu am fost invitată la secţia de poliţie direct din compartiment . Motivul ? Il veţi afla doar dacă “aveţi puţintică răbdare stimabililor”.

Se făcea că era luna lui septembrie când subsemnata se întorcea după 3 luni de stat la mamaia de la ţară.Toate bune şi frumoase,insoţită de unul din unchi am luat drumul Bucureştiului.Pentru că la o vârstă asa mică ( 7 ani) te plictiseşti foarte repede am adormit după ceva timp,ştiind că urmează să stau cuminte 6 ore.

După ce parcursesem deja jumătate din drum,m-am săturat de somn aşa ca am decis să mai leg o vorbă două cu al meu camarad de călătorie. Deschid ochii,dar ia-l pe unchiu de unde nu-i . Merg pe hol nimic,la baie nimic. Intru în compartiment şi întreb respectuos dacă nu cumva l-au zărit pe “nenea” de lângă mine. Pentru a mă linişti mi-au spus că s-a întâlnit cu cineva si au mers până în vagonul alăturat. Ok,resemnată mi-am acceptat “condiţia” şi m-am pus pe privit mirificul câmp (da,ştiu că linişteşte ).

La circa o jumătate de oră îşi fac aparitia 2 poliţişti cu legitimaţia în mâna,care întreaba ” Cine este Amariţei Andreea Iuliana ?” Hopaaaaaaaa,eu n-am făcut nimic . Răspund cu un nod în gât că eu şi îmi spun că trebuie să îmi strâng bagajele şi să merg cu ei. Stai,stai,stai nenea că eu nu plec cu oricine,asa m-a învăţat mămica mea.

Cum întrebarea preferată a copiilor e “De ce ? “,acelaşi lucru l-am pus şi eu în dezbatere.Mi-au spus că unchiul meu a întâmpinat o problemă şi a rămas într-o gară acum 2 staţii. Iuhuuuuuuuu,adică eu sunt uitată aici? Dap,se pare că aşa stă treaba.

Am coborât tristă şi cu puţină teamă şi am mers cu ei.Ajunsă la secţia din cadrul CFR-ului am fost primită cu un zâmbet larg,popcorn şi Coca-Cola (de atunci mă trata lumea ca pe un star ).Acolo am aflat că unchiul meu coborâse după o apă minerală,trenul a staţionat mai puţin decât a anunţat,iar momentul în care acesta a vrut să se prindă de bară pentru a urca a fost trântit pe peron şi s-a ales cu o lovitură la cap şi ceva vânătăi.

Până când m-a ajuns din urmă cu un alt tren m-am uitat la Beverly Hills şi am povestit cu şepcălioşii despre şcoala pe care urmează să o încep şi cât de fericită sunt.Într-un final am ajuns şi eu acasă cu o întârziere considerabilă şi cu o aventură pe cinste pe care nu am uitat-o nici azi.

Nu m-a cunoscut Caragiale pe mine,că îl imbogăţeam nu altceva .

Am primit azi de la prietenul meu un dvd cu aproape toate episoadele din Tom si Jerry 20 de ore de alergare,bataie si sotii puse la cale de un motat capacit la greu si un sorecel simpatic.

Sunt desenele copilariei mele,pe care desi le stiu aproape pe de rost tot le-as viziona oricand.Pe posturile de specialitate,gen Cartoon Network sunt date doar cate 10 minute pe zi,ceea ce pentru un fan nu e de ajuns.

Cel mai mult imi plac episoadele realizate de William Hanna si Joseph Barbera,acestea fiind primele produse si cele autentice.Nici Chuck Jones nu a facut treaba rea,insa se sesizeaza o diferenta la cum arata cele 2 personaje si peisajele folosite.Pacat insa ca nu se mai fac si alte serii,cu noi aventuri.

Un alt personaj foarte drag mie este Tweety.Camera imi e ocupata in proportie de 40 %  de imaginea lui prin maimutoaie,pusculite si alte accesorii (si ce daca am 22 de ani,inca sunt copil,pentru ca vreau si ca pot,asa cum bine spune unul din mentorii mei ). De asemenea,si in acest caz stiu toate episoadele si mor de dragul lui Silvester cel “scuipacios” si cafteala pe care o incaseaza cu atata pofta.

I think i saw a pussycat,i do,i do saw a pussycat