Știu, foarte multe persoane cataloghează genul acesta de filme drept o pierdere de timp, considerând că se adresează mai mult copiilor. Ei bine, eu mă transform într-un copil nerăbdător ori de câte ori trebuie să apară o producție cu animăluțe, în special căței .
Cu urechile lui, de parcă stă să-și ia zborul, Marmaduke ne plimba printr-o poveste amuzantă, punând accent pe valoarea prieteniei și a familiei. Restul, stă în puterea voastră să vă teleportați în lumea lor și poate de mâine să le acordați mai multă atenție necuvântătătoarelor de lângă voi sau chiar să vă întrebați dacă nu cumva fac parte din vreo gașcă.
Vă spuneam aici de cei 3 pufoși pe care i-am smotocit cu drag acum câteva luni, cand am fost la locul de muncă al mamei. Între timp, 2 dintre ei ( Lord și Ursu ) și-au găsit căsuțe la curte, doar unul singur rămânând unde s-a născut. Este vorba despre Pif, primul cătel cangur ca sa zic așa. Are 5 luni și zi de zi sare de parca e pe trambulină când te vede. E foarte iubăreț și mereu doritor să te spele pe fața în cazul în care ai uitat .
Dar iată ce schimbare de look a avut loc în tot acest timp .
3 minuni de căței 3 pufoși adorabili care azi m-au smotocit, m-au zgâriat, mi-au ros pantofii și mi-au mâncat parul la sfârșit de program. Asta a fost într-un fel răsplata mea pentru ajutorul acordat mamei la servici.
Când am intrat în ” ograda ” lor au sărit instant pe pantalonii mei să-i iau în brațe , dar oricât aș fi vrut 15 likograme deodată nu puteam ține . I-aș fi luat acasă, și foarte greu nu îmi era că veneau oriunde, dar deh nu-s ai mei … nu pot decât să visez în continuare la dimineața în care mă voi trezi cu o limboacă pe fața în loc de ” bună dimineața casă goala ” . Până una alta trageți cu ochiul mai jos.
Am avut această imagine pe desktop multă vreme şi cum încă o mai păstrez azi am dat de ea. Chow-Chow este rasa mea de căţel preferată, dar din păcate până acum nu am avut parte de unul, deoarece consider că mai mult l-aş chinui tinându-l captiv într-un apartament de bloc şi mai ales singur.
În ciuda faptului că atunci când năpârleşte îţi umple casa de păr, cred că poţi trece peste acest inconvenint numai amintindu-ţi că ai o minune de căţel ca asta, la uşa ta . ” Limboaca ” lor albastru-movulie şi “coama ” din dotare îi fac să fie mai speciali şi totodata haioşi.
Ce-i drept îmi doresc mult un ghemotoc asemănător celor din poză, şi cu siguranţă peste câţiva ani voi avea unul în proprietate .
.
.
.
. I-aș fi luat acasă, și foarte greu nu îmi era că veneau oriunde, dar deh nu-s ai mei … nu pot decât să visez în continuare la dimineața în care mă voi trezi cu o limboacă pe fața în loc de ” bună dimineața casă goala ” 
. Până una alta trageți cu ochiul mai jos.
