DeeaStar

P.S Am 23 de ani si jumătate fix azi, vă cinstesc pe toti cu o ciocolata caldă și un pișcot .

Vă urez din tot sufletul Sărbători Fericite alături de toti cei dragi.

A venit vacanța, cu trenul din Franța . Doamne ce mai țopăiam prin școala generală când venea perioada asta de sărbătoare. Gândul fugea numai la cadouri, dulciuri, zăpadă și leneveală cât cuprinde.

Acum a venit concediul, unul pe care îl așteptam cu nerăbdare. Patru luni de muncă s-au încheiat cu succes și daruri din partea celor 2 zuze cu care lucrez, dar și a clienților .

Planuri pentru următoarea săptămână și jumătate nu am, dar știu sigur că : Azi fac cozonaci, mâine frământ la colaci, mai împodobesc și bradul și uite așa trece anul.

Pentru Moș Crăciun, cel darnic și bun m-am pregătit, geamul l-am împodobit, casa am curățit și cuminte voi fi negreșit  .

Pe final, una din cele mai tare melodii de Crăciun din ultimul timp .

Taxi – Craciun

Portocala. Aparent banală, dar  mirosul ce rămâne în urma ei e învăluit în zeci de amintiri. O singură felie a fost îndeajuns pentru a mă teleporta în mijlocul sărbătorilor de iarnă din copilărie, cand pe un frig năpraznic stăteam în casă lângă brad, fascinată de jocul luminilor din instalaţie şi mâncam portocale. Desigur, tot sucul care se scurgea din ele era pe mine şi pe lucrurile din jur, dar ce mai conta ?

Puneam cojile pe soba încinsă şi toată casa mirosea a portocale. Erau tare bune şi desertul preferat, având în vedere că pe timpul ăla nu prea se găseau toate nebuniile din ziua de azi. Erau nelipsite din plăsuţa pusă de Moş Nicolae îm ghetuţe şi nici Moş Crăciun nu îndrăznea să sosească fără. Erau lucruri simple, care ne făceau cei mai fericiţi copii.

În vacanţa de iarnă mergeam la bunica la ţară  şi plecam la colindat împreună cu verişorii mei şi un adult, care de obicei ajungea cam ” afumat “ acasă după atâta cinste . Eram pe drumuri până spre miezul nopţii, cand vrând să stăm la pândă să-l prindem pe ” bărbos “ adormeam şi nu ne mai trezeam decât a doua zi dimineaţa curioşi să aflăm ce cadouri am primit.

Am suferit foarte mult când am aflat cine e Moşul şi nu am vrut să cred, dar înaintarea în vârsta a început încet încet să-mi demonstreze contrariul. Nu pot să spun că nu mă bucur când primesc cadouri de Crăciun, dar tânjesc după acele clipe de naivitate şi inocenţă când scriam scrisori şi îmi imaginam că vine Moşul pe o sanie trasă de reni .

Azi timpurile s-au schimbat foarte mult, iar cojile de portocale au fost înlocuite cu fel de fel de spray-uri de camera, cadourile conţin dulciuri cu duiumul şi ceva jucării, cât despre zăpadă şi frig nici nu se mai pune problema. Nici nu mai ştiu când a fost ultimul an în care am privit nămeţii în seara de Ajun.

Pentru tine ce înseamnă mirosul de portocale ?

Credit poză : Google images

Pe când eram la masa de prânz, îmi arunc privirea pe geamul de la bucătărie și ce să vezi…..un brad. Hmmmmm, ce ar căuta un brad suspendat la nivelul etajului 2? Răspunsul cred că l-aș găsi la vecinii de mai sus . Când povestea Nosfer mi se părea puțin absurd, acum însă e o realitate.

Sărbători fericite tuturor ! Moşul să va aducă tot ce vă doriţi .

Ca în fiecare an, cu ocazia zile de 1 sau 6 decembrie ( numai ei ştiu în funcţie de ce anume stabilesc data ), primarul capitalei sau preşedintele se prezintă în faţa naţiunii pentru a da strălucire Bucureştiului prin intermediul celebrelor luminiţe.

Cum românul are foarte puţine motive de distracţie, în majoritatea timpului având un program monoton, iese la ” bulivard ” pentru a sărbători orice….de la cel mai nou magazin inaugurat ( dacă se dă mâncare şi băutură moca e şi mai bine ), pana la instalaţiile pomilor de pe marginea şoselei. Nimic de zis, doar că în acele momente îşi cam pierde bunul simţ şi uită să mai fie civilizat.

Mergând azi cu mami dinspre Romană spre Piaţa Unirii, cred ca mi-am luat pe puţin vreo 20 de coate în coaste. De ce ? Pentru că noi nu ştim să mergem ca oamenii pe trotuar ci adoptăm stilul oaie. Când locul este şi aşa atât de strâmt datorită maşinilor parcate aiurea,  e ” musai şi necesar ” să mergem la braţ câte 3-4 persoane, să nu cumva să ne rătăcim de turmă .

Păi bine dragilor, dar cei care merg în directia opusă vouă pe unde ar trebui să treacă, sau există trotuare supraetajate ( Nenea Oprescu, la asta nu te-ai gandit ) şi eu nu le-am observat. Nici măcar pe trotuarul opus nu se putea înainta, pentru ca fiecare mergea în legea lui.

Pentru  ca peisajul să fie complet, se mai trezesc vreo 2 piţipoance să-şi tragă o poză de hai cinci, exact acolo unde e îmbulzeala mai mare. Şi stai aşa, că vor şi background, coregrafie, în grup, separat, cu gloss, cu bliţ….. da nu vreţi voi să le modificaţi acasă în photoshop, când vă scrieţi cu litere sclipicioase diverse texte ?

Venind de la ziua bunicului meu, aveam şi aparatul foto după mine, aşadar am surprins câteva imagini din capitala cu haine noi .

Bulevardul Magheru

Bradul din Piaţa Universităţii

Şi unul din cei 5 brazi naturali de 17 metrii, atât de lăudaţi de domnul Oprescu, amplasat în Piaţa Unirii ( seamănă cu ăla de anul trecut din Braşov ).

Personal, în afară de globuleţele ce atârnă pe bulevard niciunul din brazi nu mă încântă. Cel din fier e acelaşi de anul trecut dacă nu mă înşel, iar cel natural putea fii muuuuult mai frumos împodobit.

Din câte am înţeles în fiecare weekend vor fii concerte, dar artiştii anunţaţi mi se par a fi scoşi de la naftalină, unde stau de cel putin 10 ani ( Dana Barţer, Dan Craimerman, Narcisa Suciu şi mulţi alţii ). Probabil e de la criza economică. Deh, buget de austeritate Coane Fănică.

În rest la fel…..gunoaie pe jos, rromi ciorditori, aurolaci şi o adiere de sărbătoare ce se zbate în aerul mult prea poluat de griji şi sărcie.