Nepăsarea…

Filed Under (Trist, viata) by Deea.Star on 20-06-2011

Tagged Under : , , , , ,

…era să ia un suflet tânăr cu ea, chiar în fața a zeci de persoane :( .

Duminică am trăit unul din cele mai marcante momente din ultimul timp, chiar în biserică. Mi-a fost rușine de rușinea tututor celor care stăteau și priveau cum un băiat se prabușea încet încet la pământ, fără ca nimeni să facă nimic.

M-am apropiat cu mami de el și l-am întrebat cu ce îl putem ajuta, iar atunci el a spus un singur cuvânt : ”tratamentul”. Am reușit cu greu să îl ducem afară, pentru că tot corpul îi era încleștat și nu mai putea să meargă,  i-am deschis ghiozdanul unde ne-a arătat că erau medicamentele și i le-am pus la îndemână.

Vederea de asemenea îi fusese afectată, motiv pentru care dacă nu ar fi fost cineva lângă el să îi spună pe ce pastile pune mâna totul ar fi fost în zadar.

Pentru că cel puțin jumătate de oră trebuia ținut de vorbă, timp în care corpul începe să-și reia funcțiile am aflat povestea lui de viață. Ne-a mărturisit rușinat și cu ochii plini de lacrimi că este epileptic și că îi pare rău pentru tot ceea ce s-a întamplat.

Părinții îl abandonaseră încă de la 3 ani într-o casă de copii unde a fost crescut și ținut pana la vârsta de 18 ani. A terminat școala și diverse cursuri de calificare, s-a angajat dar datorită bolii niciun angajator nu a vrut să-l țină pe termen îndelungat. În momentul de față primește pensie de boală și somaj, bani pe care îi da pe medicamente și chiria la centrul de plasament. În acea zi pentru că pastilele nu îi mai ajungeau a luat jumătate din doza necesară, hotărâre ce putea să îi fie fatală.

Venise la biserică să se roage și să mulțumească pentru că acum doi ani ,cineva căruia azi îi spune ”nașă” l-a botezat și a devenit creștin.

Demnitatea lui nu a putut fi atinsă nici măcar atunci când o doamnă i-a oferit o sumă de bani. A spus nu doamnă, sunt în putere, vreau să muncesc, nu să cerșesc, nici să dau în cap pe stradă. A primit în schimb apă, mâncare și chiar pastile de care s-a bucurat enorm, pentru că cineva s-a gândit la el, la zilele pe care trebuie să le traiască, pentru ca are doar 25 de ani.

M-a facut sa plang. Am văzut în ochii lui dorința de a lupta pe mai departe, dar și dezamăgirea că i-a fost întors spatele cu doar câteva momente înainte de a se simți rău, când a cerut puțină apă.

Am petrecut mai bine de două ore pe lângă el, până cand a fost în stare să se miște complet, iar la sfârșit în semn de recunoștință i-a dat mamei un evantai ca amintire și i-a spus ”doamnă, mamă îmi este cea care mă ridică de jos și îmi întinde o mână. ”

Am plecat cu un gust dulce-acrișor, pentru că bucuria ajutorului acordat era umbrită de indiferența și disprețul celor care nu pun mâna pe ceva mai jos de rangul lor sau pur și simplu trec în nesimțire peste orice.

Pe final le-aș pune o intrebare : Dacă cineva din famila / prietenii tăi ar fi acolo jos, ai sări peste și ți-ai vedea de drum ?

Ziua Internațională a Hemofiliei

Filed Under (Doctor, România, Trist) by Deea.Star on 19-04-2010

Tagged Under : , , , , , , , , ,

Am fost foarte surprinsă azi, să văd că apa din majoritatea fântânilor arteziene din București era roșie. Inițial am crezut că iar au dat edilii capitalei în damblaua colorării apei, ca mai acum ceva ani, dar un panou bine plasat m-a lamurit.

Pe 17 aprilie a fost ” Ziua Internațională a Hemofiliei ”, zi care se ține în fiecare an cam pe aceași dată dacă nu mă înșel. După conferința organizată de Asociația Română de Hemofilie, mai mulți bolnavi au mers în Piața Universității, unde au informat oamenii în legătură cu simptomele resimțite în cazul acestei boli.

Pentru a nu vă furniza informații greșite, vă invit să click-uiți AICI și AICI, pentru mai multe detalii.

Nu este vorba doar de siguranța noastră, ci și a celor de lângă noi. E foarte important să știm cum anume putem proteja un bolnav ;) .

Mă bucur totuși că în spatele atâtor intere ascunse, ce ne conduc țara, cineva se mai gândește să tragă un semnal din când în când. Sper că ecoul evenimentului a fost unul de proporții.

Prinții interesați de ograda cerșetorilor

Filed Under (Bla bla, De prin lume adunate, România, Trist) by Deea.Star on 17-02-2009

Tagged Under : , , , , , , , ,

Mergând azi agale către policlinică, am constatat cu părere de rău că e aproape imposibil să nu vezi un cerșetor ( apelativul nu este folosit ca jignire ) pe o rază de 1 km, și mi-am adus aminte de campania desfăsurată de ” Poliția Capitalei ” dacă nu mă înșel, prin care eram întrebați astfel: Dacă ai şti că un cerşetor câştigă până la 5000 de lei lunar, i-aţi mai da bani? Răspunsul meu este DA, și am să dau în următoarele momente și câteva argumente pentru alegerea făcută.

În primul rând, nu toți sunt atât de bine amplasați în locuri cu vad, unde traficul de persoane este maxim. De ce ? Pentru că au și ei mafia lor. Concurența este acerbă, toți râvnesc la o poziție strategică, și de cele mai multe ori iese cu bătaie. Spun asta pentru că am asistat la o scenă de acest gen, în care două bătrânici se luaseră la păruit pentru un metru de peron.

Doar anumiți ” boși ” au acces pe lângă o bancă, un centru comercial, de cele mai multe ori paznicii acestor clădiri înțelegându-se la un anumit procent din ceea ce iese pe zi. Restul se aciuează pe unde apucă și spră ca măcar o persoană să le dea atenție. Acești ” restul ” formează practic marea majoritate a acestei ” lumi ”.

Sunt foarte mâniată când văd pe stradă persoane bătrâne uitate de copii, nepoți sau mai rău trimise chiar de ei la cerșit. Îmi povestea o mamaie într-o zi cum că dacă nu face o anumită sumă de bani pe zi este bătută și lăsată să moară de foame :( . Păi bine măi animalelor, unii nu știu cum să își prețuiască părinții și bunicii, iar voi vă comportați în halul ăsta ? Uneori mi-aș dori să fiți voi în locul lor, dar știu că Dumnezeu e acolo sus și vă vede.

Același lucru este valabil și pentru micuții care umblă dezbrăcați, desculți, fie noapte fie zi, indiferent de vremea de afară. Unul din unchi este taximetrist și ne spunea că pe lângă parcul Herăstrău ( și nu numai acolo cu siguranță ) este un puști care umblă prin inersecție și cere de mâncare, pentru că spune el banii îi sunt luați de altul mai mare care îl așteaptă pe partea cealaltă.

Așadar, ce m-ar face să nu dau bani acestor persoane ? Nu tot timpul am ceva de mâncare la mine, și nu tot timpul am un magazin în preajmă ca să cumpăr, deci dacă eu consider că trebuie să îi ajut, îi voi ajuta. Produsele alimentare se pot strica în cele mai multe cazuri, mai ales dacă nu are unde să stea, așa că nu îl ajută cu mai nimic.

În al doilea rând eu nu dau bani persoanelor care mi se par apte de muncă. Vezi oameni în toată firea, prin metrou, tramvaie și alte mijloace de transport care fără nicio jenă vin să-ți ceara bani, pentru că deh e mai simplu așa, decât să cari cu cârca o zi și să iei 20 de lei. Până la urma urmei am și eu dreptul de a alege cu cine vreau să-mi fac pomana, nu ? Au fost și dăți în care m-am înselat, și un tânăr aparent cu probleme locomotorii a luat-o la fugă după ce și-a făcut plinul, dar deh e păcatul lui că a mințit.

Apoi, de ce nu aș ajuta o persoană pe care o văd practicând diferite activitatăți  în schimbul banilor pe care îi cer ? Când mergeam la facultate zi de zi, nu reușeau uneori prietenii să mă facă să zâmbesc cum reușea clown-ul din metrou, sau mariachi din pasaje :X . Am tot respectul pentru ei că nu dau în cap la lume pe stradă și nici nu se supără daca le dai 50 de bani și nu 1 leu.

Acum spre sfârșit, după ce mi-am înșirat pledoaria, mi-ar place să aflu de la domnii polițiști ei cât fac lunar din toate șpăgile pe care le iau cu nesimțire de la lume ? Și dacă mă gândesc mai bine, te și obligă îmtr-un fel, ori riști să te lase pieton din orice li se năzare lor.

Dar din dar

Filed Under (De prin lume adunate, Trist) by Deea.Star on 04-07-2008

Tagged Under : ,

Dupa ce a trecut cu bine de o etapa intunecata a vietii ei,Anca Parghel se infrunta din nou cu destinul.Aceasta a fost diagnosticata de curand cu o boala cumplita,cancer ovarian si cancer la ficat.Are nevoie de ajutorul tuturor pentru a se putea opera in strainatate in cel mai scurt timp.

Conturile deschise de catre Ciprian Parghel,unde pot fi depusi banii sunt:

in lei – RO30INGB0000999901012954
in euro – RO73INGB0000999901012956

Moda marimii “0″

Filed Under (Bleah, De prin lume adunate, Nebuni) by Deea.Star on 30-06-2008

Tagged Under : ,

Nu demult am vazut pe Euforia Tv un filmulet despre celebra “Marime 0” de la americani.Din cate am inteles majoritatea manechinelor se chinuiesc sa ajunga la aceast “ideal” din dorinta de a arata cat mai bine si de a fi faimoase.

In acel reportaj era vorba despre experimentul propus de  Louise Redknapp ,ca intr-o luna de zile sa poata imbraca o rochie masura 0 .Pentru a putea face acest lucru ,aceasta a fost nevoita sa se supuna unui regim foarte strict timp de 1 luna.

Masurile inainte de inceperea experimentului erau:
Greutate -49 kg
Indice grutate corporala-19,4
Bust -32 D
Talie- 67 cm
Solduri-83 cm
Masura rochie-8

Pentru o reusita in ceea ce si-a propus ,aceasta a apelat la 2 specialisti (un nutritionist si un antrenor de fitness) care sa o supravegheze si sa o indrume pe parcursul dietei.

Ca si alimentatie ,carbohidratii au fost scosi ,Louise avand voie doar ovaz ,omleta ,fructe de padure ,peste si verdeturi in cantitati mici.La sala mergea cate 5 km pe banda plus 1 ora de exercitii fizice.

In timp aceasta a devenit foarte nervoasa ,lipsita de energie ,distanta fata de familia sa ,dorind sa se izoleze de restul lumii.Din punct de vedere al sanatatii aceasta avea insomnii ,deficente de vedere si dureri foarte mari de stomac.

In urma celor 30 de zile ,starea fizica si mentala a lui Louise s-a inrautatit ,aceasta constientizand ca inainte de orice ideal ,sanatatea si persoanele dragi de langa tine sunt cele mai importante.

Masurile dupa dieta:
Greutate-44 kg
Indice greutate-17,6
Bust-32 B
Talie-61 cm
Solduri-81 cm
Masura rochie- 4 (american 0)

Consecintele dietei au constat in:
-scaderea indicelui de greutate corporala sub 18 ,ceea ce semnaleaza prezenta unei anorexii
-posibila aparitie a unei osteoporoze
-scaderea masei musculare cu 50 %

Am fost foarte socata sa vad cate tinere isi doresc sa ajunga la aceasta dimensiune ,si nu inteleg unde e partea buna ,atunci cand ajungi sa iti etalezi coastele si sa arati ca o scandura din cap pana in picioare ,cu predilectie catre mumificare.

Se pare ca mai multe tari au luat masuri impotriva promovarii “masurii zero” printre care si Spania si Italia ,care au interzis urcarea pe podium a modelelor foarte slabe.
In Franta ,politicienii au votat o lege prin care reclamele cu femei slabe vor constitui infractiuni ,pedepsindu-i pe cei ce promoveaza anorexia.

Si pentru exemplificare ,o poza de care sigur ati mai dat ,cu unul din fotomodelele care au exagerat cu slabitul:

Sfatul meu….inainte de toate puneti sanatatea pe primul plan si apoi dimensiunile.Nu spune nimeni sa mananci si sa nu te mai opresti ,dar infometarea nu te face nici mai frumos ,nici mai destept.

Am observat ca multe persoane in incapacitatea lor de a gandi ,blameaza fetele/baietii care nu sunt chiar 90-60-90.Problema la ei este……sunt atata de perfecti ,ca si neuronul a ajuns sa fie anorexic.