DeeaStar

În fiecare răsărit de soare se naște o speranță.

În fiecare grăunte de nisip se află o dorință.

Cu fiecare val vin și pleacă sentimente ce ne învăluie sufletul.

Cu fiecare zbor de pescaruș se-nalță către cer gânduri ce poate niciodată nu vor prinde aripi să devină cuvinte.

Fiecare adiere de vânt spulberă temeri , usucă lacrimi și aduce zâmbete pe chipul tuturor.

Fiecare scoică ascunde cu grijă secrete lăsate de fiecare trecător prin viață.

Sunetul apei se transformă în melodii ce vindecă inimi și bucură ființa umană cum numai MAREA o poate face.

Toate aceastea le găsești acolo….acolo unde cred că mi-a fost casa într-o altă viață, pe plajă.

Urmează cele mai frumoase zile alături de a mea mămică. La noapte plecăm spre MARE(A) noastră iubire .

Lily viiiiiiiiiiiiiin !

See yaaaaaaaaaaaaaaaaa !

Parcul Cișmigiu este una din cele mai vechi grădini publice din București. Totul a început în anul 1779 când domnitorul Țării Românești de pe atunci a poruncit construirea a două cișmele în grădina sa. Cel ce le-a ” proiectat ” era cunoscut sub titulatura de Marele Cișmigiu, motiv pentru care parcul îi poartă numele. De-a lungul timpului acesta a suferit mai multe modificări, pământul aparținând diverselor familii înstărite, dar azi din fericire ne putem bucura de frumusețea sa .

Susurul apei, soarele cald și o multitudine de culori mi-au încântat sufletul. O plimbare cu hidrobicicleta, un zâmbet de copil și o rătușcă amuzantă ce stă cu fundul în sus sunt ingredientele perfecte pentru câteva ore de vis, în care TREBUIE să uiți de toate grijile. De vreo câteva săptămâni mi-am făcut un obicei ca împreună cu mămica mea să ne plimbam prin toate parcurile. Azi am ajuns aici și am simțit  toate astea, așadar vă invit și pe voi să încercați ( click pentru mărire ) .

Sau I.O.R cum îi spunea pe vremea părinților mei . E parcul în care mămica mea dragă își petrecea orele de liceu atunci când chiulea….pardon, lăsa profesorii să se mai odihnească puțin . Ca și aspect, curățenie și organizare mai are destul până ajunge la nivelul Herăstrăului.

În primul rând ar trebui amenajate ceva mai multe bănci, pentru cei obosiți din naștere, câte o cișmea pentru cei însetați și curățată apa că miroase a blată prin unele părți. Ce-i drept în acest moment se lucrează, mai găsești și șanțuri săpate, dar și priveliști de îti iau ochii .

Am vazut și lucruri mai puțin plăcute….moși și babe, ca altfel nu am cum să le spun ( mi-au violat privirea ) în costume de baie, cu pielile pe afară, smecheri burtoși cu tricoul ridicat până la gât sau alte specimene care apar odată cu venirea verii .

Însă până la urma urmei contează să te simți bine în compania celui / celei cu care ești, iar eu am avut-o azi alături chiar pe eleva neastâmpărată amintită mai sus. Am făcut turul lacului, am jucat badminton pe iarbă și ne-am bucurat din plin de soarele cald .

Cum nu sunt o fire egoistă, v-am adus și vouă un crâmpei din locurile prin care mi-au umblat picioarele.

Și fotografa de servici…

Am primit pe mail această povestioară extrem de haioasă. Să luăm aminte .

” Într-o zi, mama mea era plecată și tatăl meu trebuia să aibă grijă de mine.Aveam poate 2 sau 2 ani și jumatate. Primisem cadou de curând un set de ” ceșcute de ceai ” și erau jucăriile mele favorite.
Tata era în sufragerie și citea ziarele de seară când eu i-am adus o ceșcuță de ” ceai “, care de fapt era doar apă. După câteva cești de ” ceai ” și multe laude pentru un ceai așa de bun, mama s-a întors acasă.
Tata i-a spus să aștepte și ea în sufragerie să mă vadă pe mine cum îi aduc lui o ceașcă de ” ceai “,  pentru că eram ” atât de draguță! ”
Mama a așteptat și bineînțeles că eu am apărut în sufragerie cu inca o ceșcuță de ” ceai ” pentru tata, iar ea l-a privit cum o bea toată.
Apoi i-a spus (cum doar o mamă poate ști):
” Te-ai gândit oare că singurul loc unde ea poate să ajungă să ia apă este toaleta? “

Vizitatorii magazinului Obor şi trecătorii se pot răcori începând de azi într-un spaţiu pliiiiiiiiin de apă oferit de Lipton . Sincer dacă nu era lume pe acolo,mai că m-aş fii băgat şi eu la o partidă de scăldat .

Am surprins aceasta poza in vara anului trecut,cand am vizitat Sibiul.Mi-a placut foarte mult ideea de arteziene in mijlocul orasului,fara nicio ingradire sau paznici care sa le pazeasca.

Mi-au atras atentia copilasii ,care se bucurau nespus de apa ce tasnea din asfalt….pentru ei nu conta ca sunt imbracati,desculti sau ii vede lumea ci doar traiau magicul moment al balacelii.

Am ramas minute in sir privindu’i,fascinata fiind de sclipirea ce li se citea in ochi si energia pe care o emanau .