DeeaStar

La mulți ani Aliceeeeeeeee !!!  Să rămâi  la fel de ” rânjită ” cum te știu, să crești mare si frumoasă, sa iubești mult și să te bucuri de fiecare zi din viața ta !

Cred că deja v-ați prins…și subsemnata, posesoarea blogului împlinește azi 23 de ani. Mulți, puțini, buni, răi au fost ai mei și sunt mândră de ei . Am cunoscut o grămadă de persoane, am legat prietenii, am suferit, am plâns, m-am bucurat, toate astea la cea mai mare intensitate. Azi privesc în urmă și zâmbesc, m-am schimbat mult, și cred eu că în bine.

Așa cum spunea una din zuzele mele ( Steluța ), Dumnezeu dă încercări la cei pe care îi consideră apți să le ducă. Se pare că eu sunt pe lista Lui și sunt tare bucuroasă pentru că de fiecare dată la sfârșit îmi arată cât de mult mă iubește. Ca orice persoană am și regrete și poate că cel mai mare este acela că anul acesta 2 persoane nu mai pot fi lângă mine. Dar știu eu că în sufletul lor mi-am înfipt bine rădăcinile și măcar cu gândul sunt lângă mine în cele mai importante momente.

Privesc însă înainte, cu speranța că într-o bună zi toate lucrurile se vor aranja, soarele îmi va zâmbi mereu și nicio urmă de tristețe nu mi se va mai așterne pe fața. Ce-mi doresc ? Sănătate și putere, în rest le dobândesc pe toate încet încet.

Iar acum, dedicație fără număr, fără număr ( de note muzicale ) 3SE- De ziua ta, pentru noi 2, foste fane înfocate, actuale fane mature .

3 Sud Est – De Ziua Ta

Hi hiiiiiiiiiiii, ai mai adăugat o lăcrămioară în buchețelul vieții, surioară  . E adevărat, deși sunt singură la părinți am un bucată fată dragă cunoscută pe net drept surată de suflet .

Ne-am cunoscut în  vara anului 2006 când nu mă aflam în cea mai mare formă datorită unei supărări, pe care acum nu mai dau 2 bani. Pe vremea acea însă eram foarte afectată și din senin domnișoara admin ( forum 3SE ) a intrat cu mine în vorbă. De obicei nu prea îmi expun eu păsul la toată lumea, dar nu știu cum a făcut că m-a descusut.

Am petrecut multe nopți pe mess, analizând toate banalitățile de pe lume și comentând ” cea mai de succes ” emisiune Dan Diaconescu (direct, indirect, inregistrat) . Au fost perioade în care poate nu am vorbit deloc, dar asta nu ne-a împiedicat să ne păstrăm prietenia. Din partea ei sunt sigură că dacă o sun în toiul nopții să o înterb ce face nu mă va înjura, în schimb dacă sun la 10 dimineața s-ar putea să-i disturb somnul de frumusețe .

Din fire, este o ființă extreeeeeeem de secretoasă, si mi-a trebuit cam jumătate din an să aflu și eu cum arată, să-i aud glasul și 2 ani să o văd față în față ( asta pentru ca niciodată nu ne-am nimerit să fim în același loc ). În schimb, anul trecut la Constanța, orașul ei de reședintă am văzut’ooooooooo . E o dulce, mi-e drag rău când vorbește rârâit și contrar aparențelor e timida. Poze cu noi nu pot să pun că mi-aș semna sentința .

Pe final îi doresc multă fericire, sănătate și iubire cu sacul ! La mulți ani, Sis !!!

A mai trecut un weekend, al doilea din cariera de salariată. Am început să preţuiesc timpul cu adevărat, să mă bucur mult mai mult de timpul petrecut alături de cei dragi ,de razele calde ale soarelui şi chiar de lumina zilei.

Ce pot să spun, dacă tot mă ruga Bogdan într-un comentariu anterior să narez câte ceva din viaţa de angajată încep prin a spune că la fel ca orice început este greu. Fac parte dintr-o firmă nouă care se ocupă cu prestarea de servicii de contabitate pentru alte companii, instituţii care doresc să scape mai uşor de unele detalii care ocupă spaţiu, timp şi angajaţi în plus. Sunt foarte multe lucruri de pus la punct şi în ordine, aşadar activitatea atinge cote maxime.

Prima zi de muncă parcă s-a derulat cu încetinitorul. Lipsa experienţei şi a lucrului cu documentele specifice a făcut să pară că facultatea nu are nicio valoare în faţa practicii….asta cam aşa este,dar fără o hârtie la mână stai şi mori ca prostul de foame că nu ai studii superioare.

Vocea şefului parcă nu înceta să se mai audă, tot timpul voia câte ceva de la mine, totul se desfăşura cu o viteză uluitoare, iar eu nici nu apucam să termin ce aveam de făcut. Când am ajuns seara acasă mi se părea ca am intrat pe un tărâm de poveste. Mancare calda, pat moale, televizor…ce altceva ţi-ai mai putea dorii.

Am început de jos ca să zic aşa, cu aranjarea facturilor pe diverse categorii şi în oridine cronologică pentru vreo 10 firme. Au fost cateva sute de hârţoage care mi-au terminat ochişorii mei caprui dar m-au ajutat să înteleg mai bine sistemul, procedeul de sortare şi alte câteva chichiţe contabile. Am consumat nici mai mult nici mai puţin decâ un top de hârtie şi vreo 1000 de capse în numai 2 zile .

Am ajuns şi pe la Inspectoratul Teritorial de Munca,pentru câteva treburi un loc pe care nu-l recomand persoanelor cu răbdare limitată. Funcţioarii de acolo au un chef de muncă egal cu 0, te tratează cu spatele şi te plimbă de la un birou la altul pentru nişte hârtii amărâte. Pe lângă toate astea se adaugă şi cozile de zeci de metrii pe care trebuie să le iei la rând de fiecare dată.

Au fost şi momente tensionate, în care eram gata gata să renunt dar datorită celor 2 persoane deosebite de lângă mine am hotărât să dau o palmă greutăţilor şi bine am făcut pentru că mi-ar fii părut rău după. Începe să îmi placă foarte mult ceea ce fac, m-am ataşat de micuţul nostru birou şi abea aştept să îmi vină o nouă colegă. Cel mai mult îmi place că nu sunt obligată să ma port pe toace şi să mă îmbrac elegant :> .

Oboseala acumulată se transformă uneori în nervi şi nu în stare de somnolenţă, răbdarea nu mai e aceaşi ca înainte şi începi să conştientizezi încet încet că ai intrat într-o nouă etapă a vieţii. Nu aş putea spune că m-am maturizat mai mult, pentru că asta s-a întâmplat destul de devreme şi cred că a fost un lucru bun, mai ales după toate cele întâmplate în ultimul timp. Cert e că ceasul meu biologic s-a cam fixat la ora 7 a.m şi indiferent de zi obloanele ( ochii ) nu contenesc să se deschidă .

Timpul alocat net-ului s-a redus considerabil şi inspiraţia la fel, ca drept dovadă că m-am chinuit o oră să astern pe monitor textul ăsta . Acum îmi aduc aminte de cuvintele mamei când eu trăgeam de ea să ieşim la un suc, şi îmi spunea că dupa 9 ore de muncă e obosită şi nu mai poate, iar eu mă simţeam neglijată.

Cam astea sunt impresiile din primele săptămâni. Probabil peste 2 ani când voi citii toate astea am să mă amuz copios .Una peste alta, maine bunicul meu face 72 de ani şi vreau să-i urez un călduros ” La mulţi ani !” şi viaţă cât mai lungă .

Până la o scriere viitoare urez cititorilor mei numai buncurii şi vreme buna .

E foarte greu să ştii să fi părinte. Nu toţi pot avea această calitate, care de cele mai multe ori se simte,nu se învaţă ca orice alt lucru. Ea a fost mereu mamă ! Tind să cred că s-a născut cu această calitate şi a fost binecuvântată să o “presteze” . Ea e mămica mea cea scumpă care azi împlineşte 45 de anişori ( ştiu că acum îmi citeşti blogul şi vei mustăci că ţi-am dezvăluit vârsta,dar lasă că tu tot tânară şi neliniştită rămâi ) .

Această prietenă şi parteneră de distracţie, pentru că asta e înainte de toate a fost persoana care a luptat şi m-a ajutat să fiu ceea ce sunt în ziua de azi. A ştiut mereu ce să ceară de la mine,ce să ofere în schimb şi m-a învăţat că respectul de sine şi faţă de ceilalţi valorează mai mult decât 1000 de fapte.Şi-a impus punctul de vedere atunci când vedea că greşesc,îmi îndrepta paşii spre calea cea bună şi Slava Domnului că am ajuns la 22 de ani o persoană realizată din aproape toate punctele de vedere. Spun aproape pentru că de aici în colo depinde numai de mine calea pe care doresc să o urmez în viaţă. Zic eu că va fii una bună,pentru ca am avut ce învăţa de la ea.

Cu siguranţă nu voi uita “papara” mâncată cu vergeaua pentru că am dispărut de acasă vreo 2 ore fără sa spun, la o varstă destul de fragedă (până în 10 ani). Culmea că nu mă dusesem nici într-un loc sigur,ci la o fântână parasită şi descoperită . M-a oblojit bunica şi a trecut repede….plus că unde dă mama creste. Nu,nu sunt de acord cu mamele care îşi bat copii la orice prostie,dar pentru mine a fost prima şi ultima dată pentru că apoi m-am învăţat minte şi am încercat să fiu cât de cât cuminte.

Nu mi-a reuşit mereu pentru că întodeauna găseam un partener de boacăne cu care să bombardez geamul vecinei cu noroi, aruncat cu praştia făcută dintr-o linguriţă sau să arunc pungi cu apă din balcon…şi cine credeţi că mă scotea din toate belele şi mă mustra prin respingerea anumitor dorinţe pentru că nu fusesem cuminte ? Mami !

Pot să spun că cel mai grav lucru nu era că nu primesc dulce sau nu îmi dă voie să ies afară ci că nu vorbea cu mine. Era şi încă mai este pedeapsa supremă în cazul în care o supăr şi pâna nu îmi recunosc greşeala vorbesc cu pereţii, de fapt nici ei nu mă ascultă, că sunt în complot direct .

Eeeeeee, dar cine a fost răsfăţata familiei,oare cine ? Euuuuuuu . Nu a fost un răsfăţ din ăla excesiv prin care să cred că totul mi se cuvine indiferent de situaţie,nu. Din contră am primit tot ceea ce mi-am dorit atâta timp cât eram un copil cuminte,învăţam bine şi mă comportam frumos.

Ea a fost de asemenea salvarea atunci când era să ne ducem la îngeraşi din cauza gazelor emanate de sobă. Cu ultimele puteri m-a târât din pat să respir aer de pe sub uşă şi aşa am reuşit să scap şi să mai scriu azi aici. Este singura persoană care şi-ar da viaţa pentru mine oricând şi spun asta cu mândrie pentru că nu oricine e capabil de asemenea gest.

Sunt multe lucruri pe care aş avea să le scriu despre ea însă tot mi se pare puţin, aşadar îi transmit multă sănătate şi putere de muncă, îi promit că mereu am să fiu lânga ea să o sprijin şi am să o iubesc exact ca în poveşti ” Pană la adânci bătrîneţi ” !

La mulţi ani, mămico !

Mama,primul cuvant pe care il rostesc cel mai des cei mici cand incep sa vorbeasca.Desi am inteles ca eu m-am incapatanat sa strig sus si tare tata,mama a fost,este si va fii cea mai importanta persoana din viata mea.

Desi nu a avut posibilitatea sa stea cu mine acasa atat cat si-ar fi dorit, din cauza serviciului,ea m-a vegheat si mi-a oferit dragoste si in cele 8 ore de munca prin tot ceea ce facea pt mine.

Chiar si atunci cand ma certa pentru notele proaste o facea cu dragoste si se amuza cand gasea tot felul de biletele cu mesaje care o anuntau de notele mele,iar pe mine ma gasea dormind in locul meu preferat…..lada de la pat.

Imi amintesc cum mereu ajungea acasa cu ceva bun oricat de mic ar fi fost,lucru pe care il face si in ziua de azi.Am fost cel mai fericit copil cand mami a ramas o perioada mare de timp (5 ani) acasa pentru ca o aveam doar pentru mine.

As putea scrie romane despre ea,dar am sa pun un paragraf scris intr-un forum la un topic special dedicat parintilor,care ii contureaza orecum un portret pe langa tot ceea ce am spus eu pana acum.: “Inainte de mama imi este prietena,ma asculta,ma sfatuieste si in toate momentele este alaturi de mine.Cum mi se intampla ceva deosebit,sau vad ceva amuzant in orice loc,ii dau repede telefon si radem copios sau ne sfatuim dupa caz….nu degeaba e pe tasta 1 de apelare rapida.

Este cea mai “cool” mama de pe pamant….mergem la shoping cand suntem stresate,la concerte si cantam si ne distram acolo in primul rand,e sufletul petrecerilor in care sunt invitati chiar si prieteni de ai mei….uneori ajung ei sa o cheme inapoi daca ne lasa singurei.

Stie toate melodiile noi aparute,cine cu cine s-a mai cuplat,ce e la moda in orice domeniu si in trecut ne uitam si dupa baieti prin parc.”

Pentru omul care sunt in acest moment si educatia primita ii multumesc si imi doresc sa fiu si eu cel putin jumatate ca ea si desi nu ii spun asta foarte des “Te iubesc,mami“.

La multi ani,tuturor celor ce poarta nume de flori!Fie ca primavara sa domeasca in sufletul vostru mereu!

La multi ani,mami!