DeeaStar

Portocala. Aparent banală, dar  mirosul ce rămâne în urma ei e învăluit în zeci de amintiri. O singură felie a fost îndeajuns pentru a mă teleporta în mijlocul sărbătorilor de iarnă din copilărie, cand pe un frig năpraznic stăteam în casă lângă brad, fascinată de jocul luminilor din instalaţie şi mâncam portocale. Desigur, tot sucul care se scurgea din ele era pe mine şi pe lucrurile din jur, dar ce mai conta ?

Puneam cojile pe soba încinsă şi toată casa mirosea a portocale. Erau tare bune şi desertul preferat, având în vedere că pe timpul ăla nu prea se găseau toate nebuniile din ziua de azi. Erau nelipsite din plăsuţa pusă de Moş Nicolae îm ghetuţe şi nici Moş Crăciun nu îndrăznea să sosească fără. Erau lucruri simple, care ne făceau cei mai fericiţi copii.

În vacanţa de iarnă mergeam la bunica la ţară  şi plecam la colindat împreună cu verişorii mei şi un adult, care de obicei ajungea cam ” afumat “ acasă după atâta cinste . Eram pe drumuri până spre miezul nopţii, cand vrând să stăm la pândă să-l prindem pe ” bărbos “ adormeam şi nu ne mai trezeam decât a doua zi dimineaţa curioşi să aflăm ce cadouri am primit.

Am suferit foarte mult când am aflat cine e Moşul şi nu am vrut să cred, dar înaintarea în vârsta a început încet încet să-mi demonstreze contrariul. Nu pot să spun că nu mă bucur când primesc cadouri de Crăciun, dar tânjesc după acele clipe de naivitate şi inocenţă când scriam scrisori şi îmi imaginam că vine Moşul pe o sanie trasă de reni .

Azi timpurile s-au schimbat foarte mult, iar cojile de portocale au fost înlocuite cu fel de fel de spray-uri de camera, cadourile conţin dulciuri cu duiumul şi ceva jucării, cât despre zăpadă şi frig nici nu se mai pune problema. Nici nu mai ştiu când a fost ultimul an în care am privit nămeţii în seara de Ajun.

Pentru tine ce înseamnă mirosul de portocale ?

Credit poză : Google images

Păpica preferată a tututor bebeilor a ajuns în farfuria mea în această dupa-amiază. Vișinele amărui s-au potrivit perfect cu gustul dulce al grișului cu lapte, care m-a teleportat pentru câteva minute în copilărie .

A gu-gu-gu-gu, deeeeeeeeeeeeeeeeeeeee !

A venit la București . Tiza mea la ziua și luna în care ne-am născut a petrecut o zi în București, iar eu nu puteam să ratez asemenea ocazie. Întâlnirea la drum de seară a fost emoționantă și plină de cafea….eu fără cofeină la ora aia, ea un expreso dublu parcă. Am depănat amintiri din vremea în care eram amandoua numai un suflet pe forumul 3SE, am râs de tâmpeniile pe care le-am făcut acum vreo 3 ani șiiiiiiii am primit și un cadou….muuuți fluturași .

Azi ne-am văzut și la lumina zilei. Printre iarba verde, salcii, randunele, porumbei, nuferi și alte minunății oferite de mama natură au încăput și vreo câteva calupuri de discuții ca de ” la revedere ”.  Am suit-o în tren și cel mai probabil la ora asta e deja acasă. Până la următoarea revedere ne rămân doar pozele .

Începând cu data de 26 august  a fost inaugurat un nou program pus la dispoziție de  Asociaţia Green Revolution şi Primăria Sectorului 1, prin care orice bucureștean se poate plimba cu bicicleta gratuit, prezentând doar buletinul ca și garantie. Cele 2 parcuri alese sunt Bazilescu și Kiselef fiecare amator având la dispoziție 2 ore de pedalat.

Cum o parte a copilăriei mi-am petrecut-o  pe role sau bicicletă, când am auzit de această oportunitate mi s-au aprins beculețele . Pentru că acum 9 ani am fost nevoită să îmi dau bătrâna ” Pegas ” și nu am mai putut sa îmi iau alta mă gândeam că îmi va fi destul de greu să mă acomodez azi, dar vorba aceea ” mersul pe bicicletă nu se uită niciodată ” e plină de adevar.

După ce am stat cam 45 de minute la coadă, am completat acte ca la un credit în bancă și ne-am ales bicicleta am pornit la drum. E greu să descrii starea și libertatea pe care ți-o oferă acest banal obiect în aparență. Mi-au revenit în minte cursele organizate cu prietenii mei pe aleea din fața casei, de încurajarile lui Andrei și cum a renunțat el la cursă pentru a mă lăsa pe mine să câștig. Ce vremuri, îmi e atât de dor de ele .

Am lăsat vântul să îmi cânte pe la urechi, picioarele să se dezlănțuie și inima să se bucure de ceea ce trăiește. M-am încărcat cu atâta energie încât nu pot decât să-i mulțumesc Bunului Dumnezeu că îmi dă șansa de a trăi asemenea momente. După o oră am mers să le dăm înapoi, pentru că fiind după-amiază foarte multe persoane își doreau să apuce măcar 10-20 de minute. E trist să vezi cum românul nu își permite ” luxul ” mișcării pentru că până și acesta costă, de aceea trebuie să fim mai puțin egoiști, să ne ajutăm cum putem aproapele.

Sunt puse la dispozitie biciclete in functie de varsta ( mici, medii, mari, barbatești ), iar programul este foarte flexibil : de luni pana vineri, de la 10.00 la 18.00, iar in weekend de la ora 9.00 la 19.00. Sinceră să fiu nu am idee cam până când se desfășoară această campanie dar probabil cu o mică întrebare elucidați misterul .

Fiecare dintre noi păstrăm cu siguranță amintiri care ne leagă de copilărie, adolescență, foste prietenii sau alte lucruri care au avut o anumită importanță  în viața noastră. Personal chiar am această pasiune, îmi place să revăd / recitesc anumite chestii și peste 1, 2, 5 ani.

Azi, din lipsă de ocupație am decis să scotocesc adânc în ” cutia cu maimuțe ” din care au ieșit așa ca șarpele pe ritmul muzicii o grămadă de comori puse la păstrare. M-am amuzat enorm citindu-mi jurnalul de la 16 ani. Doamne câte poate scrie o fată îndrăgostită , dar asta rămâne numai pentru sufletul meu. Oracole, agende cu desene, discuții din timpul orelor, caricaturi toate astea m-au relaxat timp de 2 ore.

Mi-au atras atenția însă o temă de prin clasa a X-a și o rețetă de prăjitură scrisă de fosta mea colega Monica, alias Toto . Niciuna din acestea două nu este opera mea, așadar îmi face plăcerea să vă prezint povestea lor.

Tema a fost pentru ora de franceză. Trebuia să facem un desen prin care să ilustrăm o reclamă a unui produs deja existent pe piață. Cum niciodată nu m-am priceput la desen ( sau făcut compuneri cu epitete, metafore și alte descrieri fantastice ) am apelat la persoana care mă scotea mereu din probleme, mami.

Ne-am uitat prin casa, am studiat oferta și ne-am oprit la o cutie de detergent Tide și mașina de spălat de lângă el. Buuuuuuun, dar ce să spălăm că o rufă e prea comună. Când colo răspunsul se aude pe fereastră ” Miaaaaaaaau ”. Bingooooooo, o pisica . Nu nu, lăsați protecția animalelor în pace că nu am băgat pe nimeni în mașină.

Cu ideea ” pă ” noi, am transpus’o frumușel pe foaie și iată ce a ieșit :

Țin să menționez că aportul meu la această capodoperă a constat în tubul cu lac și steluțe de dat pe unghii, pentru a face pisoiul mai strălucitor la final . Nota a fost una mare, pe care mami chiar o merita din plin, așadar aplauze……10.

Rețeta despre care vă vorbeam mai sus este una specială, rezultatul ei fiind unul puțin pe placul celor care urăsc matematica. Să-i dăm curs ” Prăjiturii greu de digerat ”.

Ingrediente : 500 probleme de fizică dintr-o culegere de olimpiadă, 300 probleme trigonometrie, 70 formule de chimie și un kg gramatica limbii române.

Mod de preparare : Pentru blat se amestecă problemele de fizică și trigonometrie, se fierb la foc mic 30 de minute, apoi se toarnă aluatul într-o formă și se lasă la răcit. Pentru sirop, se topesc formulele chimice.Pentru cremă, kilogramul de gramatică se prepară după regulile latine și se lasă la răcit.

Tortul se ornează cu gustul amar al celor 4 materii.

Soare, aer proaspăt, legea 188 toate astea m-au inspirat să scriu urmatoarele versuri .

Anii s-au scurs rapid tot aducând  cu ei
Bucurie, zăpadă si veseli zurgălăi.
Chiar dacă chipul nici nu-mi imaginam
Dorinţa de-a te ştii mereu o nutream.

Erai secretul meu ce nimeni nu-l ştia,
Cu fiecare zi sufletul înflorea,
Gândul imi străbăteai cu suave mişcări lente
Hoinar cutreierari prin mii de sentimente .

Iar într-o bună zi din simplă întamplare
Jonglam cu dulci cuvinte,lăsand în urma soare
Magia se aşternea
Şi te iubeam mai tare.

Nu a trecut mult timp şi noi am construit
O lume doar a noastră
Cu amintiri şi vise
Ramase-n fiecare asfinţit.

Stelele de pe cer şi a lor cunună,
Toate ne-au fost aproape în fiecare lună
Urându-ne în cor
Veţi fii împreună !

Să trăiţi, să înfloriţi ca pomii primavara . Bine v-am regăsit după 2 zile de sărbătoare. Cum aţi petrecut ?

La noi în familie ca de obicei, multă distracţie, dans, cadouri multe şi nu în ultimul rând plimbări de la casa unuia la a altuia . Mămica mea ” deţine ” o soră şi un frate, iar tradiţia de când mă ştiu eu este câte o zi la fiecare. Azi e rândul nostru, musafirii sunt dincolo, dar eu trag chiulul pentru un mic post. Şi uite aşa am mai dat gata un Crăciun cu zâmbetul pe buze şi căldură în suflete.

Aşa cum se întâmplă mereu la orice întrunire cu familionul vine şi momentul în care pe unul sau altul îl păleşte o amintire, două. În acest an ţinta principală am fost eu . Am ascultat o sumedenie de povestiri depre mine din ceea ce îşi mai aminteau bunicu, unchiu, matuşa, verisorul. Ba că am ajuns acasa cu nasul şi o parte din faţa julite, ba că stâlceam cuvinte ori că făceam pe clovnul pentru a-i amuza pe alţii.

Din vorbă în vorbă s-a ajuns şi la poze. M-am readmirat şi am ajuns la aceaşi concluzie de om modest : eram frumuşica bebeluşă . Şi pentru că am dat de fotografii care m-au amuzat foarte mult, am profitat de ocazie, le-am răpit şi în momentele următoare le voi împărtăşi cu voi.

Împreună cu bunicul meu pe care îl iubesc foarte mult. Am fost nepoata lui preferată şi datorită faptului că mi-a fost cel mai aproape, faţă de cel de la ţară sunt foarte ataşată de el.

La grădi în grupa mică, împreună cu Moaşa Crăciun. Nu ştiu prin ce metode a prins mami pamponul ala în cap, pentru că până în clasa a 5-a am fost tunsă băieţeşte .

Tot la grădiniţă, dar de data aceasta la grupa mare şi puţin ştirba .

Şi poza de rezistenţă….clasa 1, abecedar, stilou, scoală. Cred că entuziasmul se poate citi în priviri .

Ehe, ce au mai trecut anii peste mine rând pe rând, acum ajungând o tânără de 22 de ani, cu responsabilităţi şi vise măreţe….

Pozele sunt multe, dar datorită vechimii s-au mai deteriorat şi nu sunt foarte clare, însă astea sunt destul de reprezentative. Până la următoarea întâlnire cu puţin timp înainte de Revelion vă doresc odihna plăcută în continuare şi spor la pregătiri :> .