22
Of, of măi măi iar nu am fost prezentă când s-a strigat catalogul în ultima săptămână. Mă chinui să leg două cuvinte înr-un articol de parcă aș fi vreo novice care abea a văzut tastatura pentru prima oară în viață, dar inspirația m-a părăsit cu desăvârșire.
Sa fie oare de la emoțiile pe care le-am tot adunat până acum de la diverse interviuri pentru un job sau întrebările care nu-mi dau pace, gândindu-mă la cum va arăta data de 28 iunie anul acesta ? Nici eu nu prea știu ce mi se întâmplă, ce vreau, ce-mi doresc. Sunt confuză, dar timpul cu siguranță le va rezolva pe toate.
Visez. Visez la multe lucruri ca orice persoana. Nu, nu e vorba de bani, hăinuțe și alte lucruri materiale. Visez la oameni mai buni, mai altfel decât toți cei care îmi influențează viața la momentul actual într-un fel sau altul. Probabil asta ar însemna să mă mut pe o altă planetă, dar eu îi vreau aici, cât mai repede. Visez la soare. Știu că e afară pe cer, dar eu îl vreau în sufletul și în viața mea, să mă încălzească așa cum o făcea demult.
Îmi place. Îmi place dimineața când liniștea totală este spartă de rândunelele gălăgioase. Uneori îmi doresc să mă teleportez pe o creangă, să fac și eu parte din marea lor familie. Îmi amintesc de inceputul celebrului film” Singur acasa 1 ” unde în dimineața plecării toată lumea aleargă după câte ceva. Aerul. Aerul răcoritor care mă gâdilă pe la picioare, doar doar de-oi deschide ochii. Parcă ar fi degețelele magice ale mamei când se plictisește de stat singură.
Vreau. Vreau să-mi găsesc într-un final un loc de muncă. Poate părea ciudat că nu îmi place să lenevesc toată ziua, deși nimeni nu îmi ține cuțitul la spate, dar am deja o vârstă la care viața trebuie privită altfel. Fiecare etapa a vieții trebuie trăită la momentul ei, iar dacă nu ai avut parte de ea, o poți savura oricând, dar fără să uiți că la colț e viitorul. Se poate spune și că sunt prea matură, accept, dar viața din zilele noastre nu îți dă o altă oportunitate. Vreau să văd marea, oricând, oricât. Trebuie să-i încredințez o parte din gândurile de care vreau să scap, sa le ducă departe, în larg.
Am. Am viața. Asta e cel mai important lucru dat de la Dumnezeu. Sunt bogată. Am o sănătate care cât de cât îmi permite să mă mișc, să mă bucur de lumina zilei, de mirosul florilor, de muzica, de tot ceea ce mă înconjoară. Sunt foarte bogată. Am o mamă care și-ar da și viața pentru mine. Sunt extrem de bogată.
Sunt bogată. Îmi place ce am și visez ce vreau !
atata timp cat tu continui sa visezi, va fi bine
Frumoase vorbe.
Sper sa iti gasesti cat mai repede ceva de lucru! Ai grija de tine!
P.S: LA MULTI MULTI ANIIII!!!!
Iti spun de acum. 
Lasa, Deea, ca tu tot scrii des fata de mine. Licenta asta imi cam mancase tot timpul. Te-as intreba si eu cum ti-a mers tie cand ai dat licenta si cum te-ai descurcat? Ai vreun sfat pentru astia mai tineri care o dau anul asta?
Si asa, in incheierea comentariului, ma uimeste (in sensul bun) atitudinea ta optimista. Mi-ar placea sa pot gandi si eu ca tine si sa mai pot uita de tot stressul asta.
Mult succes cu interviurile, sper sa iti gasesti o slujba buna!
@ Ale – Atat mi-a mai ramas in momentele astea de facut…sa sper si sa visez
.
.
@ Andreya – Multumesc frumos Andreya
@ Cedik – Bogdan, singurul meu sfat e sa nu te panichezi, in rest daca stapanesti materia si proiectul nu-i bai, papagal tre sa ai la tine
.
Crede-ma ca habar nu am de unde gasesc atata optimism, pt ca problemele mele actuale sunt mari si urate rau…nu doresc nici celui mai mare dusman sa treaca prin asemenea momente
.
Multumesc frumos pt incurajari, sper ca macar 10 % din ce mi-ai urat sa se indeplineasca.