DeeaStar

Pentru că suntem în post și pentru că viața nu e mereu ” pe gustul nostru ”, propun să luăm o pauză de dulce.

Una din cele mai simple și rapide rețete de pregătit este celebra negresă, și dacă îi mai adăugăm și niște vișine devine o adevarată plăcere vinovată.

Iată rețeta pe care am folosit-o eu :

Ingrediente pentru blat : 2 căni de zahăr, 4 căni făină,  2 căni de apă, 1 cană de ulei, vișine din compot,  6 linguri cacao, 1 plic praf de copt, nuci măcinate, zahăr vanilinat.

Ingrediente pentru glazură : 1 ciocolată amăruie, 50 grame margarină pentru prăjituri, 6 linguri cu apă, 8 linguri de zahăr, esență de rom.

Mod de preparare : Zahărul tos, în prealabil făcut pudră pentru o încorporare mai ușoară, împreună cu zahărul vanilinat, făina, cacaoa, praful de copt și nucile se omogenizează, adăugând apoi treptat produsele lichide ( apa, ulei ) și mixând până ce se obține o cremă. Se pun vișine după gustul fiecăruia, iar apoi totul se toarnă într-o tavă tapetată cu făină sau foaie de copt. Se dă la cuptor pentru 35 – 40 minute.

Înainte cu 10 minute ca prăjitura să fie gata pregătim glazura. La bain-marie se topește ciocolata neagră, după care se pun cele 50 de grame de margarina, apa, esența de rom și zahărul. Toate acestea se omogenizează până când tot zahărul este topit.

După ce scoatem prăjitura o lăsăm 5 minute pentru a nu o opări și apoi turnăm glazura cât este caldă, pentru a se întări uniform. Peste glazură, dacă se dorește se mai presară nucă pisată.

Preparatul meu arată cam așa…..poftă maaaaaaare !

Lăsata secului așa cum este cunoscută la noi, sau ziua dinaintea începerii Postului Paștelui a fost în familia mea un prilej în plus de a merge la nași ( de căsătorie ai părinților și ai mei de botez ). Tradiția am păstrat-o până în prezent și cu siguranță când voi fi la casa mea am să am grijă să o respect .

Deși denumirea de ” plocon” nu mă încântă deloc pentru că pare un cuvânt mare și greu, un dar forțat, anul acesta am ales să dezmierdăm papilele gustative ale celor dragi cu un ” Tort de mere ”.

Rețetă veche de famile avem, mere am cumpărat și m-am pus gospodărește pe treabă. Ca nu cumva să dezinformez publicul, voi tasta literă cu literă tot ceea ce scrie pe foaia îngălbenită de timp .

Pasul 1 : Merele ( aproxmativ 2 kg, din acelea ionatane de preferință ) se curăță de coajă, se taie în 4 și fiecare sfert în 3-4 felii. Tips : Pentru ca merele să nu oxideze după ce le curățați,  presărati picături de lămâie peste.

Pasul 2 : Într-o cratiță mai înaltă ( 3-4 kg ) se pun 200 grame apă cu 200 grame zahăr la fiert. Când apa și zahărul fierb, se adaugă merele și se lasă 2-3 minute pe foc amestecând încet în așa fel încat toate bucățile să fie îmbrăcate de siropul dulce. Se acoperă cu un capac și se dă la cuptorul încins în prealabil pentru 10 minute.

Pasul 3 : Între timp 4 ouă, 4 linguri de zahăr cu vârf  și 4 linguri de făină rase se omogenizează astfel : Albușurile se bat spumă, se adaugă treptat zahărul, făina și gălbenușurile amestecate cu puțină sare.

Pasul 4 : Se scoate cratița din cuptor, se presară scorțișoară peste mere și apoi compoziția de la pasul 4. Se introduce din nou la cuptor, de data aceasta fără capac, lăsând la foc mic în primele 20 de minute și apoi încă 40 de minute la foc mai mare.

Pasul 5 : După ce totul s-a copt, se lasă la racit până a doua zi cand totul se răstoarnă pe un platou și….

…arată așa

De câteva zile buna mea dispoziție este pe un trend ascendent. Nu știu dacă îmi pune mami ceva în mancare sau e doar de la vremea asta care se încălzește, dat cert este că azi sunt darnică și totodată strângătoare, așa cum spune și titlul postului.

Așadar. toți pupicii dulci să vină la mine !

Ingrediente : 500 ml frișcă, 3 ouă, zahar după gust, 300 g fistic.

Albușurile se bat spumă și separat gălbenușurile se amestecă cu zahărul. Frișca, deși nu ne-a facut nimic o batem și pe ea, după care omogenizăm cele 3 compoziții, adaugam fisticul pisat și lăsăm la frigider pentru minim 4 ore.

Pofta mare ! 

Rețeta de bază o găsiți aici, dar eu am făcut câteva schimbări. În loc de apă am folosit fanta de portocale, iar ” asamblarea ” a fost puțin diferită. Pe aluatul răcit am pus felii de banane, apoi crema de budincă, fructele și gelatina care să le îmbine pe toate.

Dulce, sățioasă și nu în ultimul rând, de post.

Pofta maaaaare !

Salutare tuturor și ” La mulți ani” pe 2011. Vă doresc să aveți parte de un an mai bun, plin de împliniri și sănătate !

Iată că a venit și ultima zi din vacanța de sărbători și pentru că nu vreau să-mi iau doar un simplu rămas bun de la ea, am pregătit ceva special care să îmi dea forța necesară pentru un nou an de muncă.

Se spune de obicei că micul dejun trebuie să-l mănânci tu, urmând ca masa de prânz să o împarti cu prietenii . Pentru că termenul de ” prieten/ă ” pentru mine reprezintă ceva mai complex iar în acest moment nu pot spune că am așa ceva , am ales să împart o bucurie dulce cu toți amicii și persoanele care mă cunosc .

Așadar, să fie pentru toată lumea clătite cu cremă de ciocolată și sos de vanilie. Bonus, un capucino cald, ca să ne mai dezmorțeasca simțurile pe frigul ăsta.

Pentru că Postul Crăciunului ne-a ajuns repede din urmă și ne șoptește pe la urechi : ” sărbătorile sunt aproape “, azi m-am hotărît să aduc în atenția voastră două rețete simple, gustoase și….de post .

Conopida pane. Se pune un vas la fiert, cu apă și puțină sare. Între timp, desfacem conopida în buchețele potrivite, le spălăm și le opărim cât să nu se înmoaie prea rău. După ce acestea s-au răcit, se presară sare și piper după gust și se pregătește un amestec mai consistent de apa cu făină, prin care vor fi trecute. Ultimul pas este ”tavalirea” conopidei prin pesmet, și prăjirea în ulei. Preparatul rezultat, arată cam așa și se poate servi fie cu sos de usturoi fie ca atare.

Plăcintă cu mere. Aici totul este și mai simplu, pentru că aluatul foietaj găsit prin toate magazinele face minuni și te scapa de multă muncă. Eu l-am ales pe cel de la Linco, dar și Bella este la fel de bun. Merele spălate se dau prin răzătoarea mare și se calesc împreună cu zahărul și scorțișoara adăugate după bunul plac al fiecăruia. După ce s-a dezghețat, aluatul se mai întinde puțin cu făcălețul și se împarte în două. Pentru cei care doresc varianta clasică, în tava unsă și tapetată cu făină se pun aluatul, merele și încă un strat de aluat.

Eu însă, am învățat o smecherie de la Vlăduț : Fiecare bucată obținută se crestează simetric, în ambele părți (stânga, dreapta ) cât să rămână loc pentru compoziția de mere pe mijloc. Înainte de a fi puse pe aluat este de preferat să scurgeți merele de zeamă, altfel riscați ca aceasta să se prindă de tavă, emanând un miros nu tocmai plăcut. Capetele de sus și jos se rulează puțin, iar apoi începem să împletim aluatul cu fâșiile create. La sfârșit, se topește puțină margarină în care se adaugă o linguriță de miere și se unge totul, în acest fel înlocuind galbenușul de ou. Cam așa arată capodopera mea .

Da, rețetele sunt aproape banale, dar cui îi arde să stea sâmbăta în bucătărie prea mult ? Și tot pentru că e weekend ne-am permis și puțină prăjeală, așadar…poftă bună !

Îmi încep postul prin a mărturisii cu încântare, că după foarte mulţi ani ( aproximativ 8-9 ) am primit o scrisorică sosită tocmai de la Cluj. Ei da, draga de Ale s-a gândit să-mi facă o mare surpriză mulțumindu-mi în scris pentru o favoare, ce a presupus mult nisip și câteva scoici .

Am reacționat exact ca un copil ce parcă primise vești de la Moș Crăciun, pentru că nimic nu se compară cu mirosul pastei de pix și al foilor împachetate cu grijă de către expeditor. Misterul este cu atât mai mare pentru că spre deosebire de tehnologia avansată din ziua de azi, unde poți afla totul cu doar un singur click, în cazul corespondenței prin poștă, nu poți nici măcar bănui ce se afla înăuntru până ce nu desigilezi plicul.

Ca o mică bârfă, pentru că nu voi divulga conținutul , Ale are un scris foarte frumos spre deosebire de al meu. Pentru a susține toate cele spuse atașez mai jos o poză .

Ei, și pentru că am împărtășit cu voi bucuria ce am trăit-o azi, am să vă destind în continuare cu două rețete ce se pot face în joacă, și garantat ies delicioase de te lingi pe degete.

Pentru început, chifteluțele de dovlecei. Ingredientele principale : dovlecei, telemea, ouă, făină, sare și piper. Dovleceii și telemeaua se dau prin răzătoare, se omogenizează împreună cu ouăle și se adaugă puțină făină cât să se lege compoziția. Se poate pune sare, în cazul în care brânzica nu este sărată și piper după gust. Se prăjesc în ulei încins, iar apoi se pun pe servetele de hârtie pentru a se scurge surplusul de ulei.

Personal le servesc cu smântână, dar acum depinde de fiecare, So….enjoy.

Pentru desert, am păstrat celebrele găluște cu prune sau gomboți așa cum le mai cunoaște lumea. Treaba stă cam așa : Se iau carofii, se spală și se pun la fiert în coajă. După ce au fiert se lasă la temperat, iar mai apoi se dau prin mașina de tocat. Pasta obținută se frâmântă cu făină până se formează un aluat. Ca un mic tips, la un kilogram de piure, se pune 400 de grame de făină. Între timp, se pune pe foc o cratiță cu puțin ulei și se calește pesmetul împreună cu zahărul tos. Pregtim separat și prunele, cărora le-am scos sâmburii. Se pune în fiecare un vârf de zahăr și unul de scorțișoară și începem operațiunea gălușca.

Separat, se pune la fiert o oală cu apa de care ne vom folosi ceva mai încolo. Din aluatul rezultat se formează pătrățele mici și subțiri, unde punem pruna, și apoi modelăm până ce arată ca un bulgăre de zăpadă. Guguloiul format se pune în apa care fierbe și se lasă acolo până ce ea se ridică la suprafață. După încă două minute se tăvălește frumos prin pesmet și se lasă la răcit.

Cam așa s-a desfășurat sâmbata mea, iar acum la final de zi pot spune că sunt foarte încântate de rezultatele obținute. Degustătoarele mele au fost foarte mulțumite, deci asta e tot ce conteaza.

O duminică frumoasă și o nouă săptămână plină de forță vă doresc !