DeeaStar

Dragă Mamacita,

Ne cunoaștem de aproape 24 de ani și 2 luni, iar dacă pun la socoteală și cele 9 luni în care am jucat fotbal cu burtica ta , s-ar putea să ies din ecuația asta mai bătrână decât sunt .

De-a lungul timpului am învățat împreună să zâmbim, să plângem, sa ne bucurăm, sa ne stăpânim, ne-am confruntat cu situații din care nu credeam că vom avea ieșire, ne-am sprijinit reciproc, și nu în ultimul rând niciodată nu ne-am depărat.

Ai fost și vei rămâne cea mai buna prietenă a mea, motiv pentru care nu pot decât să-i mulțumesc Bunului Dumnezeu ca te am ca și MAMĂ.

La mulți ani scumpă mămică, îți doresc tot binele din lume și mulți ani fericiți ! Te iubesc

E tarziu, dar linistea serii a fost spartă de câteva versuri superbe, pe care cu siguranța le-am mai auzit, dar nu le-am ascultat cu sufletul.

O voce de vis…restul e muzica.

Culeg vise , primesc pe gratis
Nu-i musai de azi sa le mai duceti la gunoi
Culeg vise , le iau cu drag si
Va rog sa nu mi le mai cereti inapoi

Eu astept noaptea-n care
Cu gandul la soare
Am sa zbor peste-amurgul de stele

Astept zorii in care
Am sa uit ca sunt mare
Si visul meu mic
Va mai creste un pic

Culeg vise , vise ,

Culeg vise , vise

Culeg vise
Orice vise
Despre lumea ce-o pictati demult cand erati mici
Culeg vise
Despre ingeri
Si despre lupta dintre oameni si furnici

Doar astept o lumina
De veghe sa-mi tina
Iluzia ca timpul nu trece
Vreau iar mama sa-mi spuna
Sa iau cartea-n mana
Sa-nvat sa traiesc
Pan’ s-apuc sa iubesc

Culeg vise
Ochi albastri
Prima dragoste pe care n-ai s-o uiti cat vei fi
Culeg vise
Vise-ascunse
Ce nu credeai ca se pot implini

Eu astept noaptea-n care
Cu pantofii-n picioare
Am sa zbor peste-amurgul de stele

Astept zorii in care
Am sa uit ca sunt mare
Si visul meu mic
Va mai creste un pic

” Fiecare primeşte un nume când se naşte, dar trebuie să fie în stare să-şi boteze viaţa cu un cuvânt care să-i dea un sens. ”

Paulo Coelho

Îi putem spune simplu ” viață ”, dar e ca și cum ai primi un cadou, pe care îl lași uitat într-un colț, sperând ca alții să-l observe, să-ți spună cum anume se folosește. Avem însă posibilitatea de a-i scrie paginile zi de zi, dând un nume diferit fiecărui capitol. Cu litere mari sau mici, inclinat sau drept, colorat sau pur și simplu negru, titlul contează, pentru că doar de el depinde cuprinsul.

Încerările prin care trecem de-a lungul timpului însă, sunt cele care ne împiedică să conturăm finalul unei povești, de multe ori apelând la celebrele puncte de suspensie, din dorința de a trece mai departe, la ceva ce considerăm mai bun. Cu greu ne putem întoarce să rescriem anumite părți, cerneala imprimată fiind imposibil de sters, singura opțiune rămânând asumarea tuturor deciziilor din trecut.

Aparent, un simplu pix poate părea suficient, dar în spatele mânuirii lui se ascunde un mecanism complex coordonat de două rotițe esențiale : sufletul și mintea.Uneori par să funcționeze perfect împreună, alteori se învârt în sensuri opuse schimbând banalul curs al poveștii într-unul la care nici nu gândeai.

Când m-am născut părinții voiau să îmi pună numele de Alexandra, dar nașei mele i s-a părut mai potrivit să mă boteze Andreea. Se poate spune că destinul meu a început să se schimbe chiar din momentul acela, prin simplul fapt că port numele unui Sfânt care este cunoscut ca și ocrotitorul României.

Privind în urmă, la fel ca orice persoană am și regrete, pagini pe care aș vrea să le rup, momente pe care aș vrea să le readuc în prezent, dar nu aș renunța niciodată la povestea mea. Aş lua-o de la capăt ori de câte ori ar fi nevoie, pentru a putea fi persoana de acum. Refuz să mai fiu tristă, să mai plâng pentru că de asta am avut parte mulţi ani, ani în care doar mami ştia ce e în sufletul meu, în rest purtând masca unui copil fără griji. Fiecărei zi îi dau un alt sens, o fac să pară diferită şi o înfrumuseţez cu zâmbete.

Ieri, după foarte mult timp mi-am îndeplinit dorinţa de a merge la picnic în pădure. Şi cine se putea pune gând la gând cu ideile mele daca nu mami . Am pregătit coşul cu merinde, am pus pătura şi paletele de badminton în rucsac, şi până la Pădurea Băneasa nimeni nu ne-a mai oprit.

Acolo ne aştepta o linişte cum numai pe vârful muntelui mai găseşti, multă verdeaţă, un aer plăcut şi nu în ultimul rând câteva raze de soare care se strecurau printre ramurile copacilor. Scorul jocului nu l-am ţinut cel mai mult contând distracţia, care nu a întârziat să apară când dintr-o întâmplare ne-am trezit amândouă cu fluturaşi în mână gata să servim. Cred și susțin că pentru o zi frumoasă nu ai nevoie de prea multe pegătiri și milioane de cheltuit, trebuie doar puțină imaginație și nebunie din partea tuturor celor care se ” baga ”.

Tu….cu ce cuvânt ți-ai boteza viața ?

Un zâmbet pur și inocent,doi ochi căprui ca două steluțe și o atingere jucăușă, de atât a fost nevoie pentru ca ziua mea să fie excelentă. Cu mânuțele lui m-a strâns tare de deget, a gângurit ca și cum ar fi spus ” salut ” și aproape că nu m-ar mai fi lăsat să cobor din autobuz. M-am topit pe loc și mii de furnicuțe parcă îmi tropăiau prin vene. E incredibil câtă energie îți poate transmite un copil prin prezența sa.

Întâlnirea cu bebe mi-a dovedit încă odată că indiferent câte gânduri, probleme, greutăți ai avea, bucuria izvorăște din lucruri minore, pe care trebuie să le trăiești însă la intensitate maximă. Nu am fost niciodată de acord cu izolarea totală, atunci când viața se pune contra dorințelor tale, de aceea ori de câte ori am ocazia militez pentru ieșitul în natură indiferent de starea de spirit.

Vremurile din ziua de azi nu sunt nici pe departe ceea ce ne-am dori să trăim, dar trebuie să mulțumim totuși pentru ceea ce avem și să ne ambiționăm să obținem mai mult. Tânguielile de genul ” plângeți-mi de milă ” nu mai au loc în societatea actuală, când fiecare trage turta pe spuza lui, iar persoane pe care să te poți baza sunt din ce în ce mai puține.

Am învățat de la mama că în viață trebuie să lupți , să încerci să obți totul prin forțe proprii, pentru ca doar așa vei ajunge să apreciezi tot ceea ce te înconjoară. I-am promis încă de când eram copil că nu am să o dezamăgesc, din acest motiv sădesc zi de zi în sufletul meu semințe de speranță adunate din toate lucrurile minunate care îmi ies în cale.

Zâmbete, soare , lumină, copii, animale, natură, muzică, aer, culori sunt doar câteva din sursele mele ” secrete ”. Încercați și voi !

Și desigur, fluturașa șefă .

Credit poză  http://nadou.deviantart.com/art/Baby-fairie-141239891

De cele mai multe ori, când sunt plecată de la birou în interes de serviciu prefer să ascult muzică la căști, zgomotul din trafic sau comentariile trecătorilor fiindu-mi egale cu 0 . Privirea o port înainte, pentru ca nimeni să nu se împiedice de mine, dar și pe sus admirând cerul și bucurându-mă de el. Gandul e departe de tot, pe alte meleaguri care nu se întâlnesc niciodată cu Bucureștiul sufocant sau probleme care m-ar putea întrista. Consider că merit ca măcar o parte din zi să mă relaxez, iar acest lucru este posibil pentru că Magic Fm și ale lui melodii sunt soluția perfectă .

Acum 2 zile însă, când circulam cu metroul, am trăit un alt episod trist al filmului ” Unde sunt cei 7 ani de acasă ? ” O fetișcană pe la 15-16 ani,  machiată cu 3 kg de fond de ten, unul de farduri și cercei cât roata de la căruță  ( nu era manelistă și nici de altă etnie ) stătea pur și simplu crăcită cu un picior pe prietenul ei și altul prin mijlocul vagonului, de parcă închiriase întreaga garnitură.

Pentru că era o oră cu circulație destul de intensă, evident a apărut și înghesuiala. O doamnă, vizibil încurcată de ” micul obsacol ” și-a permis să o atenționeze că nu e tocmai civilizată poziția pe care o adoptase. În următorul minut, întreaga gașcă a mimozei a sărit cu gura, de parcă eram la mahala. Comentarii de genul ” ce bine că nu l-am cuoscut pe Ceaușescu ” sau ” scutește-ne mamaie cu teoriile tale ” mi s-au părut deplasate și nefondate. Desigur, cel mai deştept a cedat primul şi cred că vă daţi seama cine a fost.

Nu sunt genul de persoană care să dea lecții de morala, lăsând ca bunul simț al fiecăruia să bată frumos la ușă și într-un final să se simtă, dar se pare că de data aceasta el nu a mai venit la tinerii noștri. Discrepanța între generații a fost de când lumea și va fi în continuare, dar depinde și de noi în ce măsură o întărim. Nu sunt de acord nici cu persoanele în etate care se leagă gratuit de tineri, dar nici cu lipsa de respect de care dau dovadă tot mai mulți puști.

Dreptul la libera exprimare a fost înţeles greşit încă de după revoluţie, dar parcă în ultimii ani nesimţirea şi lipsa bunului simţ s-au acutizat dramatic, afectând o parte destul de mare din cei tineri. Se înjură la fiecare 2 cuvinte de parcă suntem o naţie de retarzi, se caută orice ocazie de a-ţi bate joc de cineva cu defecte fizice, mai bătrân sau mai sărac. Dacă eşti cuminte eşti prost, dacă nu te droghezi esti ” looser” , ca să citez din ” clasici “, dacă înveţi eşti tocilar, dacă nu conduci maşina fără carnet eşti papă-lapte, dacă nu te îmbeţi ca porcul nu eşti bărbat, dacă nu îţi tai venele la prima problemă eşti fricos, şi exemplele pot continua.

Ceea ce am înşirat mai sus sunt doar câteva chestii pe care eu nu le consider normale, dar care în ziua de azi fac legea printre adolescenţi. Nu generalizez şi mă bucur din tot sufletul când mai văd pe unul cât de cât normal, dar dacă ne-am guverna viaţa după ceea ce trebuie să faci pentru a fi la modă cel mai probabil am ajunge mai rău decât suntem acum.  Am aproape 24 de ani, dar parcă ” pe timpul meu “, nu a fost chiar aşa de rău.

E foarte uşor să întorci capul fără să îţi pese, dar e vorba de viitorul a milioane de copii, care azi se nasc şi peste câţiva ani vor ajunge în anturaje cu oameni ca cei descrişi mai sus, şi pentru a fi acceptaţi se vor da după ei…

Un articol interesant este şi cel scris de Cristi. Recomand .

Berilac și Vyio mi-au pasat acum ceva timp câte o leapșa și pentru că nu vreau să rămân datoare am să le îmbin armonios într-un singur post .

Interviul pentru 2009 via Berilac :

1. Ce ai făcut nou în 2009, ceva ce nu ai mai încercat înainte?
Resurse umane, am asimilat într-un timp foarte scurt cunoştinţe care nu aveau nicio legătură cu facultatea absolvită.

2. Te ţii de ceea ce-ţi propui la cumpăna dintre ani? Îţi vei stabili şi mai multe scopuri pentru anul următor?
La fiecare cumpănă dintre ani îmi doream să realizez câte ceva. Anul acesta mi-am dorit doar să fiu sănătoasă.

3. A născut cineva apropiat ţie?
Nope.

4. A murit cineva apropiat ţie?
Cineva apropiat unei persoane dragi mie, deci am fost afectată .

5. Ce ţări ai vizitat?
Nu am ieşit din Bucureşti deloc. Anul ăsta am de gând să ajung măcar la bunica din Paşcani.

6. Ce anume din ceea ce ţi-a lipsit în 2009 ai vrea să ai în 2010?
Mai multă linişte, mai puţine probleme.

7. Ce dată din anul 2009 îţi va rămâne vie în amintirile tale şi de ce?
Informaţii prea personale .

8. Care a fost cea mai mare realizare în anul ce a trecut ?
Job-ul actual.

9. Care a fost cel mai mare eşec?
Despărţirea de cineva drag.

10. Ai avut parte de boală sau răniri mai serioase?
Nope.

11. Care a fost cel mai bun lucru pe care l-ai cumpărat?
Două bluziţe cu Tweeeeeeeety .

12. Comportamentul cui merită sărbătorit/apreciat?
Al mamei, e cea mai tare femeie din lume…habar nu am de unde mai are atâta putere.

13. Comportamentul cui te-a dezamăgit sau ţi-a provocat tristeţe mare?
Comportamentul tatălui meu, dar sper într-o revenire.

14. Unde s-au dus o mare parte din banii tăi?
Pe chiria apartamentului în care stau.

15. În legătură cu ce anume ai fost extrem de bucuros?
Că m-a dat afara de la un loc de muncă şi aşa am avut ocazia de a mă angaja unde sunt azi, alături de zuzele mele :> .

16. Ce cântec(e) îţi vor reaminti mereu de anul 2009?
Voltaj – Vara trecută

17. Comparativ cu anul trecut eşti:

* Mai fericit/ă mai puţin fericit/ă?
Mai optimistă.

* Mai slab/ă sau mai plinuţ/ă?
Asemenea întrebări nu se pun unei fete.

* Mai bogat/ă sau mai sărac/ă?
Nici, nici .

18. Ce ai fi vrut să fi făcut mai mult?
Să ajung la mare sau în oraşele pe care mi le propusesem să le vizitez.

19. Ce ai fi vrut să faci mai puţin?
Să plâng, să sufăr şi în general toate activităţile care întristează un om.

20. Cum vei petrece Crăciunul?
Anul acesta sper mai bine ca anul trecut, şi mai puţin bine ca cel viitor.

21. Care a fost cea mai bună carte citită?
Nu m-a dat nimic pe spate.

22. Ce ţi-ai dorit şi ai primit?
Putere.

23. Care a fost filmul tău preferat din 2009 ?
Alvin si veveritele 2 .

24. Ce ai făcut de ziua ta?
O mică petrecere cu cei dragi.

25. Cum ai descrie stilul tău vestimentar în 2009?
Mai îndrăzneţ.

26. Ce te-a menţinut pe linia de plutire?
Speranţa.

27. De cine ţi-a fost dor?
Te las pe tine cititorule să ghiceşti.

28. Care a fost cea mai interesantă persoană pe care ai cunoscut-o?
Nu a fost nimeni atât de interesant.

29. Spune-ne o lecţie de valoare învăţată în 2009.
Atunci când după o dezamăgire crezi că nu ai puterea de a merge mai departe, poţi trece chiar peste situaţii mai grele.

Pfiu, am avut de răspuns la ceva întrebări. Acum să ne relaxăm cu cele 15  melodii preferate pe care vrea să le afle Vyio de la mine :

Rihana – Russian roulette
Taxi – Nişte răspunsuri
Michael Jackson – Hill the world
Deana Carter – Once upon a december
Grasu XXL & Alex – Turnin’
Pussycat Dolls – Jai ho
David Bisbal – Llolare las penas
Kesha – Tick tock
Richard Claiderman – Ballade pour Adeline
3SE – De dorul tău
Puya feat George Hora & Kamelia – Change
Anna Lesko – Anycka maya
Beyonce – Sweet dreams
Jason Derulo – Watcha say
Guess Who – Locul potrivit

M-am decis destul de greu, sunt foarte multe melodii pe care le-aș asculta non stop .

O duminică frumoasă tuturor .