DeeaStar

Ultima sesiune din viața de student s-a încheiat…dizertația sosește într-o lună, așadar prezența mea pe aici va fi mai mult cu gândul.

Țin pumnii celor trei învățăcei care anul acesta dau BAC-ul : Alice, Ale și Ionuț, aștept vești bune din partea voastra !

Printre altele am auzit zilele acestea la radio ultima piesa a lui Smiley cu Pacha Man – Love is for free. Place muuuuuuuuuuuuuuuult de tot .

Așadar dragii mei, make love not war !

Marea, muntele, băutura, grătarele, cluburile toate acestea definesc ziua de 1 Mai an de an. La televizor vedem mereu aceleași știri despre tinerii de la Vama Veche, care habar nu au cum au petrecut, carnagiile de pe șosele, aglomerația de la întoarcerea din mini vacanță și maldărele de gunoaie rămase în urma necivilizaților. Cam asta e imaginea promovată de mass-media, de parcă am fi o țară de bețivi, maneliști, teribiliști sau nemâncați.

Nu am ajuns niciodată la mare de 1 Mai, preferând să vizitez alte orașe, dar cum anul acesta sunt angajată și a căzut și sâmbăta am ales să petrec în București alături de mami a mea. E un camarad extraordinar și dă clasă cu siguranță multor tinerele care nu ar putea să țină pasul odată cu ea. Nu spune niciodată nu, e prima la ușă când e vorba de plimbare, iar eu sunt cel mai fericit copil că o am lângă mine zi de zi.

Am prelungit ” sărbătoarea ” până azi, pentru a ne bucura din plin de două zile absolut superbe, mai ales datorită vremii care a fost pe placul sufletului meu. Cred că cea mai mare bucurie a fost să pot merge prin soare, să simt adierea vântului prin cârlionții din dotare și să port haine colorate .

Un lucru pe care l-am observat zilele acestea a fost acela că deși foarte mulți oameni nu au posibilitatea financiară de a face din orice sărbătoare legală un adevărat festin costisitor, au păcălit timpul cu o ieșire în parc, condimentată cu zâmbete, tolăneală  în iarbă, bătaie cu apă și plimbări cu bicicleta sau rolele .

Am întâlnit un grup de adolescenți, cărora nu le păsa că nu se află înr-un loc special, natura verde fiindu-le cea mai bună sală de spectacol pentru muzica ce răsuna timid dintr-o chitară. Mi s-a părut o imagine extrem de frumoasă și foarte rar întâlnită în ultima vreme, dat fiind modul în care se distrează marea majoritate a tineretului în zilele noastre. Am vrut să imortlizez totul, dar am fost mult prea impresionată și m-am trezit cu mult după ce am trecut de ei .

Dacă ieri am abordat natura, azi m-am simțit o mică prințesă ( sportivă ce-i drept ). Zilele porților deschise la Palatul Parlamentului au prilejuit accesul gratuit al  tuturor vizitatorilor în incinta acestuia. De asemenea fotografiatul și filmatul au fost din partea casei, un motiv în plus de bucurie pentru pasionații de fotografie.

Așa cum bine știm cu toții, Casa Poporului ( denumirea veche ) este a doua clădire ca mărime în lume după Pentagon. A intrat de 3  ori în cartea recordurilor, așadar România nu stă chiar atât de prost la toate capitolele. Despre cei care viețuiesc zi de zi în Casa Poporului nu merită să discutăm….destul îi vedem la televizor cum dorm și din când în când se mai trezesc să mai dea o lege.

Accesul vizitatorilor a fost permis în camerele considerate a fi cele mai reprezentative pentru activitatea parlamentarilor. Noutatea fața de edițiile anterioare ale porților deschise este aceea că poate fi vizitat și subsolul, unde nu am ajuns pentru că era coada prea mare, și din ce am văzut la tv nu este nimic terminat din ceea ce a fost început acum mulți ani.

Clădirea este foarte impunătoare, cu o arhitectură complexă, creând senzația de întoarcere în timp. Sălile în care am putut intra impresionează prin candelabrele prețioase, tapetul din mătase, covoarele cu diferite motive  și mobila lucrată manual la Intreprinderea de Mobilier și Decorațiuni Heliade, unde cu mândrie pot să spun că au fost angajați mami și alți membrii ai familiei, exact pe vremea în care minunățiile ce le putem vedea și azi, se fabricau  .

Descrieri se găsesc pe internet cu duimul, așadar vă ofer o mică parte din imaginile ce s-au perindat prin fața mea.

Începând cu data de 26 august  a fost inaugurat un nou program pus la dispoziție de  Asociaţia Green Revolution şi Primăria Sectorului 1, prin care orice bucureștean se poate plimba cu bicicleta gratuit, prezentând doar buletinul ca și garantie. Cele 2 parcuri alese sunt Bazilescu și Kiselef fiecare amator având la dispoziție 2 ore de pedalat.

Cum o parte a copilăriei mi-am petrecut-o  pe role sau bicicletă, când am auzit de această oportunitate mi s-au aprins beculețele . Pentru că acum 9 ani am fost nevoită să îmi dau bătrâna ” Pegas ” și nu am mai putut sa îmi iau alta mă gândeam că îmi va fi destul de greu să mă acomodez azi, dar vorba aceea ” mersul pe bicicletă nu se uită niciodată ” e plină de adevar.

După ce am stat cam 45 de minute la coadă, am completat acte ca la un credit în bancă și ne-am ales bicicleta am pornit la drum. E greu să descrii starea și libertatea pe care ți-o oferă acest banal obiect în aparență. Mi-au revenit în minte cursele organizate cu prietenii mei pe aleea din fața casei, de încurajarile lui Andrei și cum a renunțat el la cursă pentru a mă lăsa pe mine să câștig. Ce vremuri, îmi e atât de dor de ele .

Am lăsat vântul să îmi cânte pe la urechi, picioarele să se dezlănțuie și inima să se bucure de ceea ce trăiește. M-am încărcat cu atâta energie încât nu pot decât să-i mulțumesc Bunului Dumnezeu că îmi dă șansa de a trăi asemenea momente. După o oră am mers să le dăm înapoi, pentru că fiind după-amiază foarte multe persoane își doreau să apuce măcar 10-20 de minute. E trist să vezi cum românul nu își permite ” luxul ” mișcării pentru că până și acesta costă, de aceea trebuie să fim mai puțin egoiști, să ne ajutăm cum putem aproapele.

Sunt puse la dispozitie biciclete in functie de varsta ( mici, medii, mari, barbatești ), iar programul este foarte flexibil : de luni pana vineri, de la 10.00 la 18.00, iar in weekend de la ora 9.00 la 19.00. Sinceră să fiu nu am idee cam până când se desfășoară această campanie dar probabil cu o mică întrebare elucidați misterul .

Oficial, de marți începe sezonul de toamnă…neoficial temperaturile vor fi destul de ridicate în toată luna septembrie, dar cu siguranță se vor vedea ceva schimbări în peisaj. Deja de câtva timp a început să se întunece devreme, iar nopțile sunt puțin mai răcoroase . Cred că ne ajunge atâta pârjoleală.

Deși ador vara, căldura, soarele, copacii înfunziți, apa mării și ploaia caldă, după zile întregi cu grade ce depășesc confortul termic îmi doresc o revenire a temperaturii la normal. Nu îmi place toamna mai deloc, pentru că sunt foarte multe ploi, iar natura își dă jos hăinuțele viu colorate . Ce-i drept și peisajul conturat în nuanțe de maro, arămiu și galben oferit de luna septembrie e de vis, iar covorul de frunze de pe alei te face sa te simti ca o vedetă la cine știe ce premii importante, dar o să îmi fie dor de tot ceea ce înseamnă vară.

Pentru a ” celebra ” deși e mult spus, ultimul weekend din vară am făcut o plimbare prin Herăstrău, parcul meu de suflet. Voiam să văd și aleea împreună cu monumentul dedicate lui Michael Jackson, așa că am luat-o la picior . După umila mea părere, la câtă publicitate s-a făcut acestui mic eveniment, inaugurat de primarul Oprescu, îmi inchipuiam că găsesc altceva. Monumentul ca monumentul, e ok, plin de fotografii și mesaje de la fani, dar steaua cu numele lui este pur și simplu trântită în praf, iarbă și pământ uscat . Nu caut vinovați, dar cel mai probabil pentru ceea ce a fost Michael merita mult mai mult, la fel cum vedem în alte țări.

În rest, m-am contopit întru totul cu natura. Am stat pe iarbă, am mirosit flori, m-am bucurat de rândunele și fluturași și am fost răsfățată de soarele cald de pe cer. M-am simțit cel mai iubit copil din lume, m-am alintat, am făcut multe poze, am păpat înghe și am cârcotit cu mami pe săturate .

Draga de tanti ce o vedeți mai jos, datorită experienței vaste nu a nimerit gaura terenului de golf ci aleea de după gard, unde era să ne defrișeze freza .

Am zărit și o operă de artă, desfășurată pe pereții unei construcții din parc. Autorul sau autorii mertiă felicitări și multe aplauze.

Poze am o grămadă, in jur de 150, dar nu am răbdarea necesară să redimensionez și să le încarc aici, așadar cred că turul virtual s-a încheiat aici .

P.S 1 Am făcut turul parcului. Pentru cine nu știe, e cel mai mare din Romania. Doar lacul are 76 de ha…pfiu, cât am mai mers în jurul lui .

P. S 2 Am 23 de ani, nu 16 cum tot mi se spune .

P.S 3 Am o nouă ” pasiune ”, bentițele .

Vă spuneam aici de cei 3 pufoși pe care i-am smotocit cu drag acum câteva luni, cand am fost la locul de muncă al mamei. Între timp, 2 dintre ei ( Lord și Ursu ) și-au găsit căsuțe la curte, doar unul singur rămânând unde s-a născut. Este vorba despre Pif, primul cătel cangur ca sa zic așa. Are 5 luni și zi de zi sare de parca e pe trambulină când te vede. E foarte iubăreț și mereu doritor să te spele pe fața în cazul în care ai uitat .

Dar iată ce schimbare de look a avut loc în tot acest timp .

Pif mic

Pif băiat mare

Una bucată leapșa via Violette .

Prima mea maşină: De când mă știu am avut rău de mașină, maxi-taxi și autocare. Spre deosebire de toți cunoscuții mei nu m-a tentat niciodată să îmi iau permisul de conducere, poate din cauza faptului că nu am mașina mea proprie și nici bani să-mi cumpăr una. Desigur, în momentele în care am de umblat prin mijloacele de transport, în înghesuială și mirosuri îmbietoare mă visez la aer condiționat , stând comod în scaun și ascultând radio.

Prima mea călătorie în ţară: La mare, iubirea mea de-o viață .
Prima mea călătorie în afara ţării: Cu gândul și degetul pe hartă am ajuns în Paris, cu Google Earth am ajuns până în mijlocul Atlanticului, iar cu picioarele nici măcar până la graniță.

Prima mea amintire: Eu pictând cu talentul meu desăvârșit televizorul, cu pastă corectoare. Voiam doar să-i schimb look-ul .
Primul meu animăluţ: Țucă, un maidanez primit când am împlinit 3 ani.
Prima mea dragoste: Ehhhh Doamne, frumusețe de băiat, semăna cu Laur Duță și nici până în ziua de azi nu a aflat că l-am plăcut .

Prima mea descoperire: Cum se nasc copii sub apă. M-a găsit mama pe la 3 ani sub masă uitându-ma la Teelenciclopedia.
Primul meu job: ” Contabelea ”, la o firmă de ” succes ” care dă faliment .

Primul meu idol: Laurențiu Duță

Prima mea creaţie: Îmbrăcăminte pentru păpuși croită cu materialul pe ele.

Partieeeeeee, ca acuși bate gongul de miezul nopții . Nu nu, nu e vorba de vreo bombă atomică sau un atac terorist ci de o diavoliță de fată care azi împlinește minunata vârstă de 18 ani ! Loaleeeeee ( copyright Ale ), ferea lume că e de belea. Dacă încăpeți pe mâna ei când e supărată puteți sfârși la spital, altfel ea e un înger cu aura susținută de 2 cornițe .

Eu o cunosc de vreo 2-3 ani și sinceră să fiu la început nu prea o sufeream. Mi se părea fițoasă și cam tupeistă, dar acum ceva luni, când Dumnezeu ne-a uitat pe mess până târziu ( cu ocazia asta și-a amintit și Ale că are test la engleză ) am început să vorbesc mai des cu ea. Ne-am povestit supărările, bucuriile, i-am luat pe toți la tocat, iar la sfârșit am constatat amândouă că ne-a plăcut .

Eeeeee, da’ ce fac eu aici ? Spovedanie ? Ia să las fata să se odihnească, să nu mai sughițe de zor, ca probabil e obosită bebeaua. La muuuuuulți, mulți ani fericiți Ale ! Pentru tine draga mea, un brăduț din cartofi prăjiți și Pepsi pe comandă .