DeeaStar

Începând cu data de 26 august  a fost inaugurat un nou program pus la dispoziție de  Asociaţia Green Revolution şi Primăria Sectorului 1, prin care orice bucureștean se poate plimba cu bicicleta gratuit, prezentând doar buletinul ca și garantie. Cele 2 parcuri alese sunt Bazilescu și Kiselef fiecare amator având la dispoziție 2 ore de pedalat.

Cum o parte a copilăriei mi-am petrecut-o  pe role sau bicicletă, când am auzit de această oportunitate mi s-au aprins beculețele . Pentru că acum 9 ani am fost nevoită să îmi dau bătrâna ” Pegas ” și nu am mai putut sa îmi iau alta mă gândeam că îmi va fi destul de greu să mă acomodez azi, dar vorba aceea ” mersul pe bicicletă nu se uită niciodată ” e plină de adevar.

După ce am stat cam 45 de minute la coadă, am completat acte ca la un credit în bancă și ne-am ales bicicleta am pornit la drum. E greu să descrii starea și libertatea pe care ți-o oferă acest banal obiect în aparență. Mi-au revenit în minte cursele organizate cu prietenii mei pe aleea din fața casei, de încurajarile lui Andrei și cum a renunțat el la cursă pentru a mă lăsa pe mine să câștig. Ce vremuri, îmi e atât de dor de ele .

Am lăsat vântul să îmi cânte pe la urechi, picioarele să se dezlănțuie și inima să se bucure de ceea ce trăiește. M-am încărcat cu atâta energie încât nu pot decât să-i mulțumesc Bunului Dumnezeu că îmi dă șansa de a trăi asemenea momente. După o oră am mers să le dăm înapoi, pentru că fiind după-amiază foarte multe persoane își doreau să apuce măcar 10-20 de minute. E trist să vezi cum românul nu își permite ” luxul ” mișcării pentru că până și acesta costă, de aceea trebuie să fim mai puțin egoiști, să ne ajutăm cum putem aproapele.

Sunt puse la dispozitie biciclete in functie de varsta ( mici, medii, mari, barbatești ), iar programul este foarte flexibil : de luni pana vineri, de la 10.00 la 18.00, iar in weekend de la ora 9.00 la 19.00. Sinceră să fiu nu am idee cam până când se desfășoară această campanie dar probabil cu o mică întrebare elucidați misterul .

Oficial, de marți începe sezonul de toamnă…neoficial temperaturile vor fi destul de ridicate în toată luna septembrie, dar cu siguranță se vor vedea ceva schimbări în peisaj. Deja de câtva timp a început să se întunece devreme, iar nopțile sunt puțin mai răcoroase . Cred că ne ajunge atâta pârjoleală.

Deși ador vara, căldura, soarele, copacii înfunziți, apa mării și ploaia caldă, după zile întregi cu grade ce depășesc confortul termic îmi doresc o revenire a temperaturii la normal. Nu îmi place toamna mai deloc, pentru că sunt foarte multe ploi, iar natura își dă jos hăinuțele viu colorate . Ce-i drept și peisajul conturat în nuanțe de maro, arămiu și galben oferit de luna septembrie e de vis, iar covorul de frunze de pe alei te face sa te simti ca o vedetă la cine știe ce premii importante, dar o să îmi fie dor de tot ceea ce înseamnă vară.

Pentru a ” celebra ” deși e mult spus, ultimul weekend din vară am făcut o plimbare prin Herăstrău, parcul meu de suflet. Voiam să văd și aleea împreună cu monumentul dedicate lui Michael Jackson, așa că am luat-o la picior . După umila mea părere, la câtă publicitate s-a făcut acestui mic eveniment, inaugurat de primarul Oprescu, îmi inchipuiam că găsesc altceva. Monumentul ca monumentul, e ok, plin de fotografii și mesaje de la fani, dar steaua cu numele lui este pur și simplu trântită în praf, iarbă și pământ uscat . Nu caut vinovați, dar cel mai probabil pentru ceea ce a fost Michael merita mult mai mult, la fel cum vedem în alte țări.

În rest, m-am contopit întru totul cu natura. Am stat pe iarbă, am mirosit flori, m-am bucurat de rândunele și fluturași și am fost răsfățată de soarele cald de pe cer. M-am simțit cel mai iubit copil din lume, m-am alintat, am făcut multe poze, am păpat înghe și am cârcotit cu mami pe săturate .

Draga de tanti ce o vedeți mai jos, datorită experienței vaste nu a nimerit gaura terenului de golf ci aleea de după gard, unde era să ne defrișeze freza .

Am zărit și o operă de artă, desfășurată pe pereții unei construcții din parc. Autorul sau autorii mertiă felicitări și multe aplauze.

Poze am o grămadă, in jur de 150, dar nu am răbdarea necesară să redimensionez și să le încarc aici, așadar cred că turul virtual s-a încheiat aici .

P.S 1 Am făcut turul parcului. Pentru cine nu știe, e cel mai mare din Romania. Doar lacul are 76 de ha…pfiu, cât am mai mers în jurul lui .

P. S 2 Am 23 de ani, nu 16 cum tot mi se spune .

P.S 3 Am o nouă ” pasiune ”, bentițele .

Vă spuneam aici de cei 3 pufoși pe care i-am smotocit cu drag acum câteva luni, cand am fost la locul de muncă al mamei. Între timp, 2 dintre ei ( Lord și Ursu ) și-au găsit căsuțe la curte, doar unul singur rămânând unde s-a născut. Este vorba despre Pif, primul cătel cangur ca sa zic așa. Are 5 luni și zi de zi sare de parca e pe trambulină când te vede. E foarte iubăreț și mereu doritor să te spele pe fața în cazul în care ai uitat .

Dar iată ce schimbare de look a avut loc în tot acest timp .

Pif mic

Pif băiat mare

Una bucată leapșa via Violette .

Prima mea maşină: De când mă știu am avut rău de mașină, maxi-taxi și autocare. Spre deosebire de toți cunoscuții mei nu m-a tentat niciodată să îmi iau permisul de conducere, poate din cauza faptului că nu am mașina mea proprie și nici bani să-mi cumpăr una. Desigur, în momentele în care am de umblat prin mijloacele de transport, în înghesuială și mirosuri îmbietoare mă visez la aer condiționat , stând comod în scaun și ascultând radio.

Prima mea călătorie în ţară: La mare, iubirea mea de-o viață .
Prima mea călătorie în afara ţării: Cu gândul și degetul pe hartă am ajuns în Paris, cu Google Earth am ajuns până în mijlocul Atlanticului, iar cu picioarele nici măcar până la graniță.

Prima mea amintire: Eu pictând cu talentul meu desăvârșit televizorul, cu pastă corectoare. Voiam doar să-i schimb look-ul .
Primul meu animăluţ: Țucă, un maidanez primit când am împlinit 3 ani.
Prima mea dragoste: Ehhhh Doamne, frumusețe de băiat, semăna cu Laur Duță și nici până în ziua de azi nu a aflat că l-am plăcut .

Prima mea descoperire: Cum se nasc copii sub apă. M-a găsit mama pe la 3 ani sub masă uitându-ma la Teelenciclopedia.
Primul meu job: ” Contabelea ”, la o firmă de ” succes ” care dă faliment .

Primul meu idol: Laurențiu Duță

Prima mea creaţie: Îmbrăcăminte pentru păpuși croită cu materialul pe ele.

Partieeeeeee, ca acuși bate gongul de miezul nopții . Nu nu, nu e vorba de vreo bombă atomică sau un atac terorist ci de o diavoliță de fată care azi împlinește minunata vârstă de 18 ani ! Loaleeeeee ( copyright Ale ), ferea lume că e de belea. Dacă încăpeți pe mâna ei când e supărată puteți sfârși la spital, altfel ea e un înger cu aura susținută de 2 cornițe .

Eu o cunosc de vreo 2-3 ani și sinceră să fiu la început nu prea o sufeream. Mi se părea fițoasă și cam tupeistă, dar acum ceva luni, când Dumnezeu ne-a uitat pe mess până târziu ( cu ocazia asta și-a amintit și Ale că are test la engleză ) am început să vorbesc mai des cu ea. Ne-am povestit supărările, bucuriile, i-am luat pe toți la tocat, iar la sfârșit am constatat amândouă că ne-a plăcut .

Eeeeee, da’ ce fac eu aici ? Spovedanie ? Ia să las fata să se odihnească, să nu mai sughițe de zor, ca probabil e obosită bebeaua. La muuuuuulți, mulți ani fericiți Ale ! Pentru tine draga mea, un brăduț din cartofi prăjiți și Pepsi pe comandă .

Am îcheiat prima săptămână de muncă. Daaaaaa, daaaa m-am angajat așa cum îmi doream . Îmi place foarte mult ceea ce fac și sper din tot sufletul ca rezultatul final al eforturilor să mulțumească pe toată lumea. Desigur, oboseala s-a instalat așa ușor ușor că deh e prima săptămână, dar atunci când faci ceva cu drag, chiar dispare orice urmă de lene, stare proastă sau indispoziție. În fiecare dimineața mă trezesc cu mult avânt și sunt mai energică decât în liceu ( deși am mai îmbatrâmnit ), pentru că deși știu că am multe de învățat și asimilat, locul și oamenii cu care stau 9 ore mă fac să mă simt într-adevăr ca într-o familie.

Cam atâta am avut de spus, voiam doar să dau de veste că mai respir și încă nu m-am mutat în vârful Turnului Eiffel așa cum visam. Am să încerc pe cât posibil să postez mai des, dar nu promit nimic, așa că, pe data viitoare !

Pentru început, doar atât am să spun : Foarte tareeeeeee frate  !!!

Deși turna cu galeata, Piața Constituției era plină de oamenii care nici nu se gândeau să plece. S-a întârziat cam 30  de minute, stropii mari băteau din toate părțile dar muzica își făcea simțită prezența și niciun picior nu stătea pe loc. Vremea neprietenoasă părea că a stricat totul, iar atunci când organizatorii voiau să se dea bătuți soarele a ieșit, show-ul demarând în trombă la propriu . Pentru mine a fost cel mai deosebit spectacol pe care l-am văzut până acum. Turația motoarelor îți inunda toate simțurile, și la fiecare salt parcă tresăreai puțin.

Maeștrii acestui sport erau de la puști de 20 de ani până la oameni în toată firea de 40 de ani. O muncă solicitantă, antrenamente de câte 8 ore pe zi, și multe căzături sunt ingredientele succesului în meseria lor. S-a văzut însă că fac totul cu pasiune și profesionalism.

De prezentatori nu mai spun, că devin subiectivă…Răzvan și Dani vor rămâne mereu preferații mei . Băieți simplii, fără fițe, comunicativi, prietenoși și haioși . Dar las pozele să vă povestească mai în detaliu și un filmuleț montat cu cele mai bune sărituri .

Și fără motoretă, dar cu buletin deși unii se cam îndoiesc de asta .