DeeaStar

De două zile televiziunile freamătă, transmit imagini cu oameni ce își plâng durerea și brusc li s-a deschis apetitul pentru poeziile și cântecele ce le-a lăsat în urmă poetul.

Întrebarea este de ce ? De ce tocmai acum ne-am adus aminte că acea persoană a existat, a fost idolul multor generații și a trăit pătimaș pentru această țară ?

Anul acesta cred ca l-am văzut o singură dată la televizor, invitat la Antena 2, în rest pauză. Sigur, acum cand e vorba de audiență, s-au scos casetele cu înregistrări de la naftalină și ne prefacem pentru câteva zile că ne pare rău….apoi uităm , așa cum s-a întâmplat cu majoritatea artiștilor prăpădiți în ultima vreme.

Deși ecranul este împărțit pe jumătate, la fel ca inima multor persoane care au crescut odată cu celebrul cenaclu, cei de la OTV au momentan bunul simț de a nu face din acest eveniment ceva senzational. De aproape 2 ore rulează imagini din adunarile ținute de-a lungul timpului.

Păcat, pacat că media a adoptat această idee tâmpită pe la toate emisiunile de tv și radio, de a umple sacul companiilor de telefoane cu bani, din mesaje cerute în memoria unei persoane care a lăsat moștenire nu doar poezii, ci și o fărâmă de speranță în inimi.

Am fost foarte surprinsă azi, să văd că apa din majoritatea fântânilor arteziene din București era roșie. Inițial am crezut că iar au dat edilii capitalei în damblaua colorării apei, ca mai acum ceva ani, dar un panou bine plasat m-a lamurit.

Pe 17 aprilie a fost ” Ziua Internațională a Hemofiliei ”, zi care se ține în fiecare an cam pe aceași dată dacă nu mă înșel. După conferința organizată de Asociația Română de Hemofilie, mai mulți bolnavi au mers în Piața Universității, unde au informat oamenii în legătură cu simptomele resimțite în cazul acestei boli.

Pentru a nu vă furniza informații greșite, vă invit să click-uiți AICI și AICI, pentru mai multe detalii.

Nu este vorba doar de siguranța noastră, ci și a celor de lângă noi. E foarte important să știm cum anume putem proteja un bolnav .

Mă bucur totuși că în spatele atâtor intere ascunse, ce ne conduc țara, cineva se mai gândește să tragă un semnal din când în când. Sper că ecoul evenimentului a fost unul de proporții.

Am fost în această seară împreună cu a mea mămică la mult mediatizatul eveniment ” Earth Hour ”. Nu sunt una din persoanele foarte înfocate cu ecologia și asta am mai spus-o, dar cum în ultima vreme am încercat destule lucruri noi ( cum ar fi karaoke-le  de la lansarea cărții  ), m-am gândit că trebuie să existe o prima dată și pentru asta. Atmosfera a fost plăcută, iar momentul în care toate luminile de la Casa Poporului și Parcul Izvor s-au stins a creat o stare mai specială. Concertul Sistem și Mihai Mărgineanu s-a desfășurat la lumina lumânărilor, comunicarea realizându-se cu ajutorul unei  portavoce. În rest multe butoaie, drujbe,tobe și 2 chitări care au dezmierdat auzul spectatorilor.

La întoarcere însă, trei manelo-cocalari care se credeau amuzanți și deopotrivă deștepți au creat într-un moment de totală neinspirație un hit ce mă va face iar și iar să mă prăpădesc de râs. Doamnelor și domnilor…..

” Tanti, tanti unde duci fata, dacă vrei ți-l dau la schimb pe tata ” .

Ei da, se pare că în mintea lor e mereu stinsă lumina. Felicitări dragilor, Pământul vă e pe deplin recunoscător, pentru că faceți îndeajuns de multă umbră !

Credit poză

De cele mai multe ori, când sunt plecată de la birou în interes de serviciu prefer să ascult muzică la căști, zgomotul din trafic sau comentariile trecătorilor fiindu-mi egale cu 0 . Privirea o port înainte, pentru ca nimeni să nu se împiedice de mine, dar și pe sus admirând cerul și bucurându-mă de el. Gandul e departe de tot, pe alte meleaguri care nu se întâlnesc niciodată cu Bucureștiul sufocant sau probleme care m-ar putea întrista. Consider că merit ca măcar o parte din zi să mă relaxez, iar acest lucru este posibil pentru că Magic Fm și ale lui melodii sunt soluția perfectă .

Acum 2 zile însă, când circulam cu metroul, am trăit un alt episod trist al filmului ” Unde sunt cei 7 ani de acasă ? ” O fetișcană pe la 15-16 ani,  machiată cu 3 kg de fond de ten, unul de farduri și cercei cât roata de la căruță  ( nu era manelistă și nici de altă etnie ) stătea pur și simplu crăcită cu un picior pe prietenul ei și altul prin mijlocul vagonului, de parcă închiriase întreaga garnitură.

Pentru că era o oră cu circulație destul de intensă, evident a apărut și înghesuiala. O doamnă, vizibil încurcată de ” micul obsacol ” și-a permis să o atenționeze că nu e tocmai civilizată poziția pe care o adoptase. În următorul minut, întreaga gașcă a mimozei a sărit cu gura, de parcă eram la mahala. Comentarii de genul ” ce bine că nu l-am cuoscut pe Ceaușescu ” sau ” scutește-ne mamaie cu teoriile tale ” mi s-au părut deplasate și nefondate. Desigur, cel mai deştept a cedat primul şi cred că vă daţi seama cine a fost.

Nu sunt genul de persoană care să dea lecții de morala, lăsând ca bunul simț al fiecăruia să bată frumos la ușă și într-un final să se simtă, dar se pare că de data aceasta el nu a mai venit la tinerii noștri. Discrepanța între generații a fost de când lumea și va fi în continuare, dar depinde și de noi în ce măsură o întărim. Nu sunt de acord nici cu persoanele în etate care se leagă gratuit de tineri, dar nici cu lipsa de respect de care dau dovadă tot mai mulți puști.

Dreptul la libera exprimare a fost înţeles greşit încă de după revoluţie, dar parcă în ultimii ani nesimţirea şi lipsa bunului simţ s-au acutizat dramatic, afectând o parte destul de mare din cei tineri. Se înjură la fiecare 2 cuvinte de parcă suntem o naţie de retarzi, se caută orice ocazie de a-ţi bate joc de cineva cu defecte fizice, mai bătrân sau mai sărac. Dacă eşti cuminte eşti prost, dacă nu te droghezi esti ” looser” , ca să citez din ” clasici “, dacă înveţi eşti tocilar, dacă nu conduci maşina fără carnet eşti papă-lapte, dacă nu te îmbeţi ca porcul nu eşti bărbat, dacă nu îţi tai venele la prima problemă eşti fricos, şi exemplele pot continua.

Ceea ce am înşirat mai sus sunt doar câteva chestii pe care eu nu le consider normale, dar care în ziua de azi fac legea printre adolescenţi. Nu generalizez şi mă bucur din tot sufletul când mai văd pe unul cât de cât normal, dar dacă ne-am guverna viaţa după ceea ce trebuie să faci pentru a fi la modă cel mai probabil am ajunge mai rău decât suntem acum.  Am aproape 24 de ani, dar parcă ” pe timpul meu “, nu a fost chiar aşa de rău.

E foarte uşor să întorci capul fără să îţi pese, dar e vorba de viitorul a milioane de copii, care azi se nasc şi peste câţiva ani vor ajunge în anturaje cu oameni ca cei descrişi mai sus, şi pentru a fi acceptaţi se vor da după ei…

Un articol interesant este şi cel scris de Cristi. Recomand .

Cand s-o fi făcut noiembrie, habar nu am. Trec zilele astea ingrozitor de repede și parcă nici nu reușești să termini tot ce ai de făcut. O pauza de masă, o cafea, un teanc de acte și gata-i 5 jumate.

Să vedem însă ce o să iasă din postul ăsta având în vedere dezordinea din gand .

Observ cu dezamăgire că traiul de acum ne-a transformat în mici roboței care știu doar servici – acasă – servici – acasă, exact ca în reclama aia la analgezice. Poate că mulți vor spune că mai depinde și de voința pe care o ai, ca să nu ajungi în situația asta, dar sunt o serie de factori care ne influențează fără să ne dăm seama.

Oboseala resimțită peste zi datorită alimentației proaste, pentru că fructele legumele si alimentele noastre nu mai au pic de vitamine si substanțe nutritive necesare unui aport de energie cât de cât echilibrat, ne face să arătăm ca o nație de ” gălbejiți ”. Nervii din trafic, inghesuiala din mașini și de pe stradă, lipsa de civilizație a unora te consuma in timp.

Pentru că zi de zi mă plimb destul de mult prin București pe jos sau cu RATB-ul am putut să observ aspectele mai puțin frumoase ale românilor începând cu fețele posace, cerșetorii, hoții, elevii, bătrânii haioși sau mereu nemulțumiti până la traficul complet ORIBIL.

Acum, eu , ca orice alt tânăr care își dorește o schimbare și nu prin vot sau alte aberații politice mă lovesc de tot felul de situații bizare care nasc întrebări cu duiumul. Desigur, nimeni nu are un raspuns, dar toată lumea se dă cu părerea. Rămân uimită de sistemul după care merge țărișoara asta și mă mir cum de încă nu am pus lacătul la intrare.

• De ce este nevoie ca în secolul 21 în administrațiile financiare să existe un om care să ducă chitanța preț de 10 metrii până la celălalt ghișeu și nu îți este înmânată ție plătitorului direct ?
• De ce să dai drumu la cate 4-5 autobuze deodată, iar apoi să lași omul să facă țurțuri în stație 2 ore?
• De ce mai trâmbițezi ca stat că ai nu știu ce sistem de depunere online, care te scapa de drumuri, daca trebuie sa vin totuși să îți aduc hârțoage cu aceleși informații trimise pe net ?
• De ce să stai de 6 ori la coadă în aceași încăpere pentru un singur lucru ?
• De ce să porți porcării din alea de botnițe dacă atunci când vorbești o dai la o parte ?
• De ce să stai cu zilele la coadă pentru niște moaște care sunt acolo tot anul ?
• De ce atunci când nu este lume să ți deschise 15 ghișee, iar atunci când vine perioada declarațiilor să fie numai 2-3 pentru mii de persoane ?
• De ce să arunci gunoiul lângă coșul de gunoi ?
• De ce să te urci în mijloacele de transport cu ghiozdanul în spate, să lovești lumea de lângă tie ?
• De ce să te legi de toti tineri doar pentru că unii te-au supărat ?
• De ce să plătești niște servicii în avans, dacă există posibilitatea ca jumătate din lună să nu te poți bucura de ele ?
• De ce să chemi la tine o persoană săptămâna viitoare, dacă tu știi că nu ai să fi ?

Cam așa arată o mică parte din lista mea de întrebări . Nu, nu sunt vreo mimoză venită de pe Marte. Consider că am trăit în viața asta scurtă de 22 de ani mai multe decât unul de 40 și știu de asemenea că nici 30 de generații de politicieni nu vor aduce vreo schimbare, dar poate că împărtășind cu voi o să mi se pară totul mai amuzant.

Ieri seară eram anunțată de un domn de la serviciul UPC Relații cu Clienții, că modemul meu nu se sincronizează și nu o să meargă internetul până sâmbătă, când la ușa mea va sosi o echipă să ” mă rezolve ”, dar surpriză eu sunt aici pe baricade. Se pare că am pile acolo sus .

Acuși vin sărbătorile…oare anul ăsta cum vor arăta ?
Am lipsit, am fost în pană de idei și fără chef, dar să sperăm că se indreaptă situația.

P.S 1 Vreau ultima carte a lui Coelho.
P.S 2 Tare bine zicea cântecul…

Imi reprosez de la-nceput
Ca n-am luat totul de la viata
Si nu i-am dat cat as fi vrut

” so what if it hurts me
so what if i break down
so what if this world just throws me off the edge
my feet run out of ground
i gotta find my place
i wanna hear my sound
dont care about all the pain infront of me
cause im just tryna be happy
just wanna be happy ”


Leona Lewis – Happy

P.S Mi-a murit broscuța