DeeaStar

Frigul și vremea urâtă au năvălit peste noi când ne-am asteptat mai puțin. Deși meteorologii ne anunțau fericiți că vom avea 25 de grade și în luna octombrie, natura toată a ținut să îi contrazică. Soarele s-a arătat puțin spre deloc în ultimele două săptămâni, pitindu-se după norii prea cenușii, iar temperaturile au scăzut de parcă guvernul a dat o lege și pentru impozitarea lor.

În cazul meu, toamna a venit odată cu melancolia, motiv pentru care gândurile mele au început să migreze departe, departe. Chiar și postul de radio pe care îl ascultam zi de zi l-am schimbat, alegând să reascult muzică veche, pentru că de cea actuală m-am intoxicat.

Recomand cu foarte mare căldură Gold Fm, un radio care emite pe aceași frecvență cu cea a sufletului meu. Mărturisesc că ascultându-l m-am surprins de foarte multe ori, cu ochii țintiți pe geam, visand la un bal ca pe vremuri, în care domnițele erau îmbrăcate în rochii de prințese, iar cavalerii le purtau pașii pe ritmuri lente. Dansul, acesta a fost cuvântul care mi-a guvernat zilele de ceva timp încoace. Mi-aș dori unul în miez de noapte, printre fulgi de nea .

Se spune că noi fetele suntem prea visătoare, dar de foarte multe ori lucrul acesta te poate face să treci peste perioade dificile, în care unele amintiri încearcă să te copleșească. Vă las în continuare cu două piese ce mi-au intrat la inimă imediat ce am auzit primele acorduri.

1 septembrie, nu foarte mult trecut peste ora 14:00, telefonul personal începe să zbârnâie spre disperarea mea, pentru că aveam de lucru. Numar necunoscut. Inițial am crezut că am să ma cert iar cu vreo operatoare de la UPC ( am fost sunata de zeci de ori în ultimii 2 ani pentru un abonament pe care propietarii din fostul apartament unde am stat cu chirie nu binevoiesc sa-l platească și deși le-am explicat de fiecare dată ca eu NU mai stau acolo, se pare că o condiție primordiala de a lucra în compania mai sus amintită e să fi ori surd, ori bătut în cap ), dar m-am înșelat.

La capătul celălalt, tot o domișoară dar de la firma Top Shop. Mi-a explicat frumos, că în urma unui sms dat acum ceva timp pentru un concurs, deși nu am câștigat premiul cel mare, excursia la Paris, sunt fericita posesoare a unui robot de bucătărie. Yupiiiiiiiiiiii, artificii, petarde, baloane…ce să mai, să suflăm în lumânare pentru primul câștig din viața mea. După încă două fraze, am înteles că lumânarea rămâne, dar una din aia pentru pomeni, pentru că îmi primeam premiul doar dacă aș fi comandat ceva de la ei de la firmă. Adica wtf, îmi plătesc premiul sau ce ? Am răspuns politicos că nu, nu doresc nimic și am închis. Probabil au urmat alte zeci de persoane, și cred eu că cel puțin 2-3 au picat în plasă. Știam eu că nu se lipește niciun câștig de mine, dar pentru câteva secunde am trăit cu speranța că totuși nororcul a găsit ușa la care stau .

O altă problemă de care m-am lovit zilele acestea a fost aceea a aerului din mijloacele de transport. Deși momentan e TOAMNĂ, pe o parte din cei care circulă frecvent cu RATB-ul. i-a lovit înghețul de la Polul Nord. Cat de congestionat să ai creierul încât să ți TOATE geamurile închise într-o mașina plină cu 50 de oameni ? Numai gândul de a respira aerul expirat de altcineva și mă ia cu leșin la stomac, da să parcurgi un traseu de câteva stații în asemenea condiții, e deja echivalent cu un episod din ” tehnici de supraviețuire ” ( apropo de această emisiune, aruncați un ochi pe blogul Dianei si cititi despre cum a fost în celebra tabară organizata de cei de la Discovery , prin ochii unei fete care a văzut mai multe locuri decât posturile mele de pe blog ) . Am încercat timid să deschid UN geam, iar jumătate din călători m-au privit de parcă aveam 2 capete în loc de 1. Din fericire, deși am fost rugată să-l mai închid puțin, neuronii mei sau oxigenat, dovada faptului ca azi sunt aici cu toți piticeii mei .

Uneori chiar mă întreb, câtă normalitate mai există la noi și dacă se găsește, unde e ?

În altă ordine de idei, vara a trecut, oamenii au venit din concediu, străzile s-au aglomerat, iar la muncă drumurile și volumul de acte sunt în creștere. Din fericire, în tot ceea ce fac pun multă pasiune și mă implic până la ultimul nerv care e pe cale să cedeze, de aceea zi de zi pornesc la drum optimistă.

A venit la București . Tiza mea la ziua și luna în care ne-am născut a petrecut o zi în București, iar eu nu puteam să ratez asemenea ocazie. Întâlnirea la drum de seară a fost emoționantă și plină de cafea….eu fără cofeină la ora aia, ea un expreso dublu parcă. Am depănat amintiri din vremea în care eram amandoua numai un suflet pe forumul 3SE, am râs de tâmpeniile pe care le-am făcut acum vreo 3 ani șiiiiiiii am primit și un cadou….muuuți fluturași .

Azi ne-am văzut și la lumina zilei. Printre iarba verde, salcii, randunele, porumbei, nuferi și alte minunății oferite de mama natură au încăput și vreo câteva calupuri de discuții ca de ” la revedere ”.  Am suit-o în tren și cel mai probabil la ora asta e deja acasă. Până la următoarea revedere ne rămân doar pozele .

” so what if it hurts me
so what if i break down
so what if this world just throws me off the edge
my feet run out of ground
i gotta find my place
i wanna hear my sound
dont care about all the pain infront of me
cause im just tryna be happy
just wanna be happy ”


Leona Lewis – Happy

P.S Mi-a murit broscuța

E tare urât şi răcoare afara. Vremea asta mă face să-mi doresc să fiu acasă, în pătura cu un capucino cald in braţe şi un film din ăla super siropos .  Daaaaaaar, cum nu se poate mă mulţumesc şi cu o cană caldă de ceai băută în timp ce omor imprimanta cu declaraţiile ce trebuiesc depuse în această lună.

Pe la geam trec tot timpul pescaruşi şi tare îmi sunt dragi. Mi-ar plăcea să pot fi ca ei, să călătoresc ori de câte ori îmi doresc, marea să fie casa mea, iar cerul un tavan infinit spre care să pornesc ori de câte ori vreau să evadez.

M-a copleşit melancolia, sper să-mi treacă repede, altfel fac duşuri cu apă rece.

O săptămână frumoasă să aveţi !

Bună seara România, bună seara București. Sunt Andreea și nu vă prezint știrile .

Lăsând gluma la o parte bine v-am regăsit !  Greu greu cu scrisul, mai ales în perioada asta a lunii. Declarații, ștate, contracte, cărți de muncă și decizii de concediere / pensionare visez. Kilometrajul parcurs prin București ba cu mașina, ba cu piciorul e demn de o revizie ( parcă așa îî spune), dar e mult mai ” palpitant ” decât să stai toată ziua cu fundul pe scaun la birou. Ce-i drept îmi și place meseria ce o exercit, are o legătură destul de strânsă cu economia, prima mea iubire în materie științifică ( da Ale, pentru tine rămân o ciudată ).

Daaaaar, faptul că toată săptămâna sunt destul de ocupată, nu înseamnă că în weekend stau închisă în casă, în niciun caz. Chiar ieri seară am profitat de sărbătoarea Zilelor Bucureștiului și am mers  la Teatrul de Revistă Constantin Tănase ( pe scena teatrului de vară din Herăstrău ).  ” Nimic despre papagali ” este un spectacol de-a dreptul delicios . Cristina Stamate, Valentina Fătu , Alexandru Arșinel, Nae Lăzărescu, Vasile Muraru și Alexandru Lulescu, ne-au adus zâmbetul pe față și personal mi-au amintit de serile minunate de la Teatrul Fantasio din Constanța, pe care le petreceam alături de părinți încă din copilărie. Adrian Enache, Mirela Boureanu, Daniela Cristea, Alin Gheorghisan si Radu Ghencea alături de orchestra teatrului ne-au gâdilat auzul în cel mai plăcut mod. În fața tuturor artiștilor și a minunatei trupe de balet mă înclin cu mult respect !

Și cum după orice zi frumoasă trebuie să urmeze alta și mai frumoasă, azi mi-am dedicat timpul gătitului. Îmi place ca în fiecare duminică să aduc ceva nou pe masă, să îmi răsfăț mămica, așadar azi am încropit o salată a la Deea . Nu are o denumre, pentru că fiecare poate adăuga câte ceva în funcție de gusturi. Eu am ales salată verde, roșii, castraveți, telemea de vacă ( Hochland) și cubulețe din piept de pui, totul îmbrăcat într-un delicios sos de iaurt. Sănătos, sățios, rapid și foarte ușor de făcut.

Cum ieri am avut ocazia să o văd pentru câteva ore pe mamaia de la Moldova nu am pierdut timpul și am furat rețeta de colaci, pe care de obicei dânsa îi face de Crăciun sau Paște. Îmi era așa de poftă și pentru că nu e mereu lângă mine azi mi-am încercat norocul singurică. Rezultatul arată bestial, iar eu sunt tare mândră că am așa ” bunăciuni pe masă ” .

Vă doresc o săptămână frumoasă, plină de zâmbete !

Oficial, de marți începe sezonul de toamnă…neoficial temperaturile vor fi destul de ridicate în toată luna septembrie, dar cu siguranță se vor vedea ceva schimbări în peisaj. Deja de câtva timp a început să se întunece devreme, iar nopțile sunt puțin mai răcoroase . Cred că ne ajunge atâta pârjoleală.

Deși ador vara, căldura, soarele, copacii înfunziți, apa mării și ploaia caldă, după zile întregi cu grade ce depășesc confortul termic îmi doresc o revenire a temperaturii la normal. Nu îmi place toamna mai deloc, pentru că sunt foarte multe ploi, iar natura își dă jos hăinuțele viu colorate . Ce-i drept și peisajul conturat în nuanțe de maro, arămiu și galben oferit de luna septembrie e de vis, iar covorul de frunze de pe alei te face sa te simti ca o vedetă la cine știe ce premii importante, dar o să îmi fie dor de tot ceea ce înseamnă vară.

Pentru a ” celebra ” deși e mult spus, ultimul weekend din vară am făcut o plimbare prin Herăstrău, parcul meu de suflet. Voiam să văd și aleea împreună cu monumentul dedicate lui Michael Jackson, așa că am luat-o la picior . După umila mea părere, la câtă publicitate s-a făcut acestui mic eveniment, inaugurat de primarul Oprescu, îmi inchipuiam că găsesc altceva. Monumentul ca monumentul, e ok, plin de fotografii și mesaje de la fani, dar steaua cu numele lui este pur și simplu trântită în praf, iarbă și pământ uscat . Nu caut vinovați, dar cel mai probabil pentru ceea ce a fost Michael merita mult mai mult, la fel cum vedem în alte țări.

În rest, m-am contopit întru totul cu natura. Am stat pe iarbă, am mirosit flori, m-am bucurat de rândunele și fluturași și am fost răsfățată de soarele cald de pe cer. M-am simțit cel mai iubit copil din lume, m-am alintat, am făcut multe poze, am păpat înghe și am cârcotit cu mami pe săturate .

Draga de tanti ce o vedeți mai jos, datorită experienței vaste nu a nimerit gaura terenului de golf ci aleea de după gard, unde era să ne defrișeze freza .

Am zărit și o operă de artă, desfășurată pe pereții unei construcții din parc. Autorul sau autorii mertiă felicitări și multe aplauze.

Poze am o grămadă, in jur de 150, dar nu am răbdarea necesară să redimensionez și să le încarc aici, așadar cred că turul virtual s-a încheiat aici .

P.S 1 Am făcut turul parcului. Pentru cine nu știe, e cel mai mare din Romania. Doar lacul are 76 de ha…pfiu, cât am mai mers în jurul lui .

P. S 2 Am 23 de ani, nu 16 cum tot mi se spune .

P.S 3 Am o nouă ” pasiune ”, bentițele .