DeeaStar

” [...] În lucrarea de fața, masteranzii noștrii ” au pus țara la cale ”, în sensul constructiv al cuvantului. Au încercat sa își arate buna intenție în abordarea conceptuală a bunei guvernări. În paginile cărții regăsim experiența de viață și abilitatea profesională a unor tineri cărora le pasă de sănătatea economico-socială a țării. De la morală la vurnelabilitățile sistemului de sănătate, de la fonduri europene la criza  economică, de la infrastructura modestă la potențialul de dezvoltare, de la sărăcie la bogăție, regăsim în carte eseuri care prezintă situații concrete și soluții coerente de ameliorare a unor aspecte negative și e promovare a valorilor românești.
Apreciez cu optimism Curajul inteligent și spiritul masteranzilor nostri în creația și în fapta lor bună. Închei prin a le mulțumii tuturor autorilor cu speranța ca am găsit totuși, o floare cu care se face primăvară ! ”

Lect. univ. dr. Cosmin Stoica
Secretar Științific, Facultatea de Finanțe, Bănci, Contabilitate

Sunt foarte entuziasmată și fericită ! Cred că cel mai frumos cadou pe care mi l-am putut face ieri a fost cartea ” Eseuri despre buna guvernare ” , în care apar și eu ca autoare . După aproape un an, colecția cu cele mai bune referate poate fi găsită la secretariatul facultății de Finanțe, Bănci, Contabilitate. Urmează lansarea alături de profesorii nostri, o mica ceremonie extrem de așteptată .

Aseară am participat la o conferință susținută de actorul Dan Puric, în cadrul facultății noastre. Tema aleasă , deși părea că va atrage mai mult doamnele și domnișoarele, pentru că da, a fost vorba despre iubire, a umplut însă o aulă întragă de băieți și fete.

Iubirea a fost definită dincolo de fluturi în stomac și mai știu eu ce lucruri adolescentine. Iubirea ca adevăr, iubirea ca realitate, iubirea adaptată Romîniei, iubirea prin prisma conceptelor scriitorilor străini și români deopotrivă, au fost doar câteva din lucrurile subliniate.

Două ore pline de îmbogățire sufletească, un schimb uimitor de experiență cu un actor care a citit biblioteci întregi, dar…..a reținut și rezumatul. La intrare în sală am primit flori, iar la sfârșit autograf .

Ok, cu ” Valentine’s Day ” am înțeles că mulți nu sunt de acord, că e o sărbătoare preluată de la americani, că e pur comercială, că abea de vreo câțiva ani am descoperit și noi Dragobetele, și că nu este nevoie de o zi anume pentru a-i arăta celei / celui de lângă tine cât de mult îl iubesti. Cu Mărțișorul însă, ce aveți oameni buni ?

Probabil vă întrebați de ce sunt atât de mâniată. Ei bine, de câteva zile pe străzile Bucureștiului au apărut comercianții cu tarabele pline de mărțișoare . Odată cu ei au apărut și părerile pro/contra despre această sărbătoare. Am auzit multe variante, iar concluzia la care am ajuns este una tristă : ne indepărtăm tot mai mult de micile bucurii ale vieții.

Pe un drum de câțiva kilometrii am auzit o grămadă de idioțenii din punctul meu de vedere. Doi tineri, fata și băiat, cu freze aproape emo exclamau azi în mijlocul bulevardului ” oh shit nu porcăriile astea din nou ”. Dragilor, dacă din punctul vostru de vedere viața e de rahat și singurul lucru bun pe care îl vedeți e lama, aflați că nu toți găndim la fel. Tu dragă fată, când îți mai vin idei să-ți pui belciuge în nas, de parcă ai fi ruptă din triburile africane, gândește-te că ți-ar sta mai bine cu un mărțișor în piept.

Alte două mimoze, dându-și ochii peste cap spuneau : ” Vai dragă, dar eu nici nu accept să primesc așa ceva, dar să dau ”. În primul rând, refuzul unei atenții / cadou este un semn de proastă creștere. Mai bine îl iei, spui mulțumesc, îl arunci la primul coș sau îl dai altcuiva decât să faci persoana care ți-l oferă să se simtă prost.

Am auzit și replica ” nu e la modă ”, lucru pe care serios de îl înțeleg. Probabil dacă ar veni cineva de la casele astea de moda și ar spune că de mâine până la anul e ” pă trend ” să porți mărțisor în piept, o turmă întreagă nu și-ar mai da jos simbolul vestitor de primăvară nici de Crăciun.

Nu e musai să fie ceva scump, strălucitor sau extravagant. Poate fi și o piatră de pe marginea drumului, atâta timp cât este dată din toată inima este cel mai puternic motiv de a-l purta mândră în piept. Cu siguranță comercianții exagereaza în fiecare an cu design-ul, dar nu te pune nimeni să cumperi o broască țestoasă cu pietre de 200 de grame să te îndoaie de mijloc. Poți foarte frumos să cumperi ceva făcut de mână și credeți-mă am văzut azi niște lucruri minunate.

Am purtat și voi purta mărțișor până când voi ajunge în Rai, și probabil acolo am să-l rog pe Sf. Petru să ma lase să intru cu o roabă plină să-mi ajungă pentru toată viața de apoi . Sunt foarte bucuroasă când primesc , dăruiesc cu foarte mult drag și cred în semnificația lui. Alături de bucuria că primăvara își face apariția, simbolul mărțișorului îmi mai dă un motiv să zâmbesc.

De cele mai multe ori, când sunt plecată de la birou în interes de serviciu prefer să ascult muzică la căști, zgomotul din trafic sau comentariile trecătorilor fiindu-mi egale cu 0 . Privirea o port înainte, pentru ca nimeni să nu se împiedice de mine, dar și pe sus admirând cerul și bucurându-mă de el. Gandul e departe de tot, pe alte meleaguri care nu se întâlnesc niciodată cu Bucureștiul sufocant sau probleme care m-ar putea întrista. Consider că merit ca măcar o parte din zi să mă relaxez, iar acest lucru este posibil pentru că Magic Fm și ale lui melodii sunt soluția perfectă .

Acum 2 zile însă, când circulam cu metroul, am trăit un alt episod trist al filmului ” Unde sunt cei 7 ani de acasă ? ” O fetișcană pe la 15-16 ani,  machiată cu 3 kg de fond de ten, unul de farduri și cercei cât roata de la căruță  ( nu era manelistă și nici de altă etnie ) stătea pur și simplu crăcită cu un picior pe prietenul ei și altul prin mijlocul vagonului, de parcă închiriase întreaga garnitură.

Pentru că era o oră cu circulație destul de intensă, evident a apărut și înghesuiala. O doamnă, vizibil încurcată de ” micul obsacol ” și-a permis să o atenționeze că nu e tocmai civilizată poziția pe care o adoptase. În următorul minut, întreaga gașcă a mimozei a sărit cu gura, de parcă eram la mahala. Comentarii de genul ” ce bine că nu l-am cuoscut pe Ceaușescu ” sau ” scutește-ne mamaie cu teoriile tale ” mi s-au părut deplasate și nefondate. Desigur, cel mai deştept a cedat primul şi cred că vă daţi seama cine a fost.

Nu sunt genul de persoană care să dea lecții de morala, lăsând ca bunul simț al fiecăruia să bată frumos la ușă și într-un final să se simtă, dar se pare că de data aceasta el nu a mai venit la tinerii noștri. Discrepanța între generații a fost de când lumea și va fi în continuare, dar depinde și de noi în ce măsură o întărim. Nu sunt de acord nici cu persoanele în etate care se leagă gratuit de tineri, dar nici cu lipsa de respect de care dau dovadă tot mai mulți puști.

Dreptul la libera exprimare a fost înţeles greşit încă de după revoluţie, dar parcă în ultimii ani nesimţirea şi lipsa bunului simţ s-au acutizat dramatic, afectând o parte destul de mare din cei tineri. Se înjură la fiecare 2 cuvinte de parcă suntem o naţie de retarzi, se caută orice ocazie de a-ţi bate joc de cineva cu defecte fizice, mai bătrân sau mai sărac. Dacă eşti cuminte eşti prost, dacă nu te droghezi esti ” looser” , ca să citez din ” clasici “, dacă înveţi eşti tocilar, dacă nu conduci maşina fără carnet eşti papă-lapte, dacă nu te îmbeţi ca porcul nu eşti bărbat, dacă nu îţi tai venele la prima problemă eşti fricos, şi exemplele pot continua.

Ceea ce am înşirat mai sus sunt doar câteva chestii pe care eu nu le consider normale, dar care în ziua de azi fac legea printre adolescenţi. Nu generalizez şi mă bucur din tot sufletul când mai văd pe unul cât de cât normal, dar dacă ne-am guverna viaţa după ceea ce trebuie să faci pentru a fi la modă cel mai probabil am ajunge mai rău decât suntem acum.  Am aproape 24 de ani, dar parcă ” pe timpul meu “, nu a fost chiar aşa de rău.

E foarte uşor să întorci capul fără să îţi pese, dar e vorba de viitorul a milioane de copii, care azi se nasc şi peste câţiva ani vor ajunge în anturaje cu oameni ca cei descrişi mai sus, şi pentru a fi acceptaţi se vor da după ei…

Un articol interesant este şi cel scris de Cristi. Recomand .

A nins ca în povești, așa cum nu s-a mai întâmplat de foarte mult timp . M-am bucurat ca un copil mic ce vede fulgii de nea pentru prima oară. Spiritul sărbătorilor de iarnă a  început deja să își facă simțită prezența și sper din tot sufletul ca pe 25 să fie zăpadă, multă zăpadă.

Jucăuși, răzleți, mai bine făcuți sau cu forme nedefinite au acoperit azi tot orașul transformând banalul gri al iernii într-un alb pur. E incredibil cum totul se poate schimba în doar câteva ore. Ce-i drept multă lume am observat că a fost luată prin surprindere, dar și așa nu văd motivul pentru care nu ai zâmbi cel puțin odată la peisajul de afară. Din păcate am uitat să ne bucurăm, iar asta face ca viața să pară mai monotonă și lipsită de culoare decât este.

În timp ce noi trântim și bufnim că e aglomerație în trafic sau înghesuială în mașini, unii oameni își trăiesc ultimele clipe, privind pe geam, bucurându-se că au mai prins o zi cu zăpadă, acest lucru fiind ultima amintire pe care o iau cu ei. Ne dau lecții de viață importante, dar nu mereu avem timp să le întelegem, iar asta ne face vulnerabili.

Am fost întrebată azi de cineva dacă sunt sigură că îmi place vremea de afară ? De ce nu ? Stiți cât de bine m-am simțit azi mrgând prin ninsoare și ascultând în căști colinde ? A fost cel mai minunat sentiment trăit în ultima perioadă, a însemnat mai mult decât orice timp petrecut în casă în pătură, la cumpărături, saloane sau alte ” distracții ” pe care le poți avea în orice altă zi a anului. Am zâmbit pe stradă vreme de aproape 2 ore și am fost privită ciudat, dar nu mi-a păsat, lumea mea era una paralelă cu a lor, una de basm în care eram ” Crăiasa Zăpezilor ”.

Nimeni nu e lipsit de grija zilei de mâine, și eu personal am gânduri, supărări, nervi, dar ce rezolv dacă iau totul atât de grav ? Nimic și asta o știu din propie experiență.

Încercați să prindeți fulgii din zbor cu gura, treceți-vă mâinile prin zăpadă, lăsați nasul și obrajii să fie bătuți de vânt, ridicați capul spre cer și mulțumiți că vă puteți bucura de încă o zi din viață.

Let it snoooooooooooooooooooooooooow !

Cand s-o fi făcut noiembrie, habar nu am. Trec zilele astea ingrozitor de repede și parcă nici nu reușești să termini tot ce ai de făcut. O pauza de masă, o cafea, un teanc de acte și gata-i 5 jumate.

Să vedem însă ce o să iasă din postul ăsta având în vedere dezordinea din gand .

Observ cu dezamăgire că traiul de acum ne-a transformat în mici roboței care știu doar servici – acasă – servici – acasă, exact ca în reclama aia la analgezice. Poate că mulți vor spune că mai depinde și de voința pe care o ai, ca să nu ajungi în situația asta, dar sunt o serie de factori care ne influențează fără să ne dăm seama.

Oboseala resimțită peste zi datorită alimentației proaste, pentru că fructele legumele si alimentele noastre nu mai au pic de vitamine si substanțe nutritive necesare unui aport de energie cât de cât echilibrat, ne face să arătăm ca o nație de ” gălbejiți ”. Nervii din trafic, inghesuiala din mașini și de pe stradă, lipsa de civilizație a unora te consuma in timp.

Pentru că zi de zi mă plimb destul de mult prin București pe jos sau cu RATB-ul am putut să observ aspectele mai puțin frumoase ale românilor începând cu fețele posace, cerșetorii, hoții, elevii, bătrânii haioși sau mereu nemulțumiti până la traficul complet ORIBIL.

Acum, eu , ca orice alt tânăr care își dorește o schimbare și nu prin vot sau alte aberații politice mă lovesc de tot felul de situații bizare care nasc întrebări cu duiumul. Desigur, nimeni nu are un raspuns, dar toată lumea se dă cu părerea. Rămân uimită de sistemul după care merge țărișoara asta și mă mir cum de încă nu am pus lacătul la intrare.

• De ce este nevoie ca în secolul 21 în administrațiile financiare să existe un om care să ducă chitanța preț de 10 metrii până la celălalt ghișeu și nu îți este înmânată ție plătitorului direct ?
• De ce să dai drumu la cate 4-5 autobuze deodată, iar apoi să lași omul să facă țurțuri în stație 2 ore?
• De ce mai trâmbițezi ca stat că ai nu știu ce sistem de depunere online, care te scapa de drumuri, daca trebuie sa vin totuși să îți aduc hârțoage cu aceleși informații trimise pe net ?
• De ce să stai de 6 ori la coadă în aceași încăpere pentru un singur lucru ?
• De ce să porți porcării din alea de botnițe dacă atunci când vorbești o dai la o parte ?
• De ce să stai cu zilele la coadă pentru niște moaște care sunt acolo tot anul ?
• De ce atunci când nu este lume să ți deschise 15 ghișee, iar atunci când vine perioada declarațiilor să fie numai 2-3 pentru mii de persoane ?
• De ce să arunci gunoiul lângă coșul de gunoi ?
• De ce să te urci în mijloacele de transport cu ghiozdanul în spate, să lovești lumea de lângă tie ?
• De ce să te legi de toti tineri doar pentru că unii te-au supărat ?
• De ce să plătești niște servicii în avans, dacă există posibilitatea ca jumătate din lună să nu te poți bucura de ele ?
• De ce să chemi la tine o persoană săptămâna viitoare, dacă tu știi că nu ai să fi ?

Cam așa arată o mică parte din lista mea de întrebări . Nu, nu sunt vreo mimoză venită de pe Marte. Consider că am trăit în viața asta scurtă de 22 de ani mai multe decât unul de 40 și știu de asemenea că nici 30 de generații de politicieni nu vor aduce vreo schimbare, dar poate că împărtășind cu voi o să mi se pară totul mai amuzant.

Ieri seară eram anunțată de un domn de la serviciul UPC Relații cu Clienții, că modemul meu nu se sincronizează și nu o să meargă internetul până sâmbătă, când la ușa mea va sosi o echipă să ” mă rezolve ”, dar surpriză eu sunt aici pe baricade. Se pare că am pile acolo sus .

Acuși vin sărbătorile…oare anul ăsta cum vor arăta ?
Am lipsit, am fost în pană de idei și fără chef, dar să sperăm că se indreaptă situația.

P.S 1 Vreau ultima carte a lui Coelho.
P.S 2 Tare bine zicea cântecul…

Imi reprosez de la-nceput
Ca n-am luat totul de la viata
Si nu i-am dat cat as fi vrut

Există foarte multe articole și cărți despre ” cum să …” din care nu se  înțelege mai nimic, dar s-a gândit cineva vreodată și la un curs practic de exemplu ? Ei bine, dragi mei, de azi soluția problemelor voastre a fost găsită cu ajutorul ” planificării ”. Așa-i că nu vă așteptați ? Nici eu nu mă așteptam să fiu nevoită să studiez,  tot teoretic, un curs care ar trebui să fie parctic, să îți ofere idei tangibile, concepte precise sau chiar exemple.  Planificarea în economia concurențială suna aparent interesant, dar se pare că ” instinctul meu de fată mare mă înșseală ”. Pentru mine planificare înseamnă deja ceva concret, nu definitii și cuvinte alambicate puse în fraze kilometrice.

Cât de obositori pot fi profesorii care vin la cursuri uitând că suntem în anul 2009, iar metodele lor comuniste de predare au expirat…oare nu le miroase a plictiseală ? La ce bun 30 de pagini scrise în 2 ore, când poți rezolva totul cu 10 slide-uri la obiect, din care cu siguranța va rămâne ceva în căpățâna studentului. La ce bună citirea mot a mot de pe foaie, de parcă nu ai știi despre ce e vorba în materia pe care o predai ?

Personal, tipul acesta de cursuri mă plictisesc groaznic și nu reușesc să rezist mai mult de o oră pentru că risc să adorm. O inutilitate, o pierdere de timp, cam așa s-ar descrie în viziunea mea cursul la care am asistat azi. Dictare ca la clasa întâi…ce explicații, ce socializare și dialog cu studentul ? Doamne ferește, se poate ?

M-am simțit ca la școala generală, când profesorii stăteau la catedră de parcă erau bătuți în cuie. Părea ca singurul lucru pe care știau să-l facă e să respire, da nu prea mult că pierdeau rândul.

Au trecut azi vag pe lângă mine concepte de gen ” previziune ”, ” implemntări de planuri ” și alte chestii teoretice pe care le-am mai făcut în facultate, iar în practică nu le întâlnești neam. Unde mai pui că se face și prezența, să nu cumva să lipsești de la curs din vreun motiv….nu că unii ar muncii și poate abea mai trag de ei până acasă, da să mai ajungă la facultate.

Ah, ia uite proful ne-a scris pe tabla, ca la grădi de data asta, cuvântul ” leadership ”…wow e prima oară când auzim de el. Ce să mai, interesant rău, probabil de aia acum îmi aștern pe hârtie cuvintele actualului post în loc să fiu atentă la ce se petrece în sală.

Vreau acasă, mi-e somn !

Later edit:
Ehe, asta da viață în pijamale .

Good night everyone . ( Asta nu am mai văzut-o scrisă pe tablă, e de la mine ) .

Care este rețeta unei după-amieze perfecte ? Vă spun eu, un concert Simplu…simplu, nu ? Exact asta am experimentat eu în această duminică . Îmi doream tare mult să dansez, să cânt, să mă las purtată de ritm și iată ca azi am pus totul în practică cu ocazia lansării în România a parfumului Play de la Givenchy.

Spectacolele lor probabil că mulți știu, nu sunt formate doar din melodii cântate pe bandă ca la CD-player, având în program și momente umoristice. Personal, după întâlnirile cu ei plec foarte bine dispusă și încărcată cu energie, așadar ieșirea de azi mi-a prins numai bine .

Smiley mare tenor

Dans

Intonarea imnului tării