DeeaStar

” Plimbare ” este cu siguranță cuvântul meu preferat din dicționar. La orice oră sunt mereu gata să plec, pe orice vreme. Aș putea spune că statul în natura este una din cele mai mari placeri ale vieții.

Pe locul doi vine puternic din urmă pasiunea pentru fotografie. Dacă pozele ies artistice e cu atât mai bine. Am adunat in ultimii 4 ani imagini cât pentru 21 de ani pierduți, dar fiecare are o poveste și o însemnătate anume.

Și pentru că o imagine face mai mult decât 1000 de cuvinte te invit la o plimbare alături de mine !

O dimineață superba nu rebuie niciodata ratată…

Dar niciun apus ce-ti poartă gândul catre mare

Și pentru că tot am adus aminte de mare, Mamaia învăluită într-un peisaj de vis

Aroma pe care o oferă dimineților mele o port în suflet

Asemenea momentelor minunate petrecute în jurul acestei limonade

Floarea ce-mi scoate sufletul la lumină oferindu-mi o bucurie nemarginită

Şi nu în ultimul rând eu, un copil matur visător…

Pentru că verișorica mea de la Pașcani a ajuns prin București și îi lipsise foarte mult un ” photo shooting ” marca Andreea, am decis să o duc la plimbare prin parc.

Inițial mă gândisem la unul singur, pe care l-am descoperit ieri alături de un prieten drag, dar după o tură mi s-a deschis apetitul și pe lângă Lumea Copiilor am mai vizitat Parcul Tineretului și Parcul Carol.

Desigur pozele au fost numeroase și dublele asemenea, dar mami, cel mai tare fotograf a fost la înălțime. Pe această cale îi mulțumim pentru faptul că încă se mai pune la mintea noastra .

Vorba lungă, sărăcia omului așadar…să trecem la imagini.

Vinerea ce tocmai a trecut a fost poate una din cele mai emoționante zile din ultimii ani. După aproape 6 ani, mi-am revăzut o parte din colegii de liceu.

Cu ajutorul doamnei diriginte ( probabil așa îi vom spune toți și peste 20 de ani dacă ne vom revedea ) și al lui Ionuț, la ora 19 am reușit să ne strângem în jur de 18 persoane, ceilalți neputând să ajungă fie pentru că erau plecați din țară sau aveau alte probleme personale.

Am ajuns acolo cu un nod în gât și mii de fluturi în stomac, pentru că îmi era extrem de dor de atmosfera din liceu, de clipele petrecute acolo, de zilele în care deși mă trezeam la 6 să mai repet cine știe la ce materie, când mă gandeam că ajung printre colegii de suferință totul parea mai ușor.

O parte din timp am plutind pe un norișor ( cred că era de la fumul tigărilor arse pe lângă mine )  și nu îmi venea să cred că sunt acolo, dar am coborât repede cu picioarele pe pământ pentru a asculta ce a mai făcut fiecare. Pe majoritatea i-am găsit schimbați, maturizați, cu profesii interesante și vise mărețe, dar fiecare dintre noi am păstrat acel fior al liceenilor nebuni puși pe glume.

Totul a luat sfârșit după miezul nopții, iar timpul petrecut împreună ne va rămîne în amintire cu siguranță până la viitoarea întâlnire.

Multumim pentru poze Ionuț, ești un mare talentat și un viitor profesionist și lui Ruxy că i-a folosit aparatul pentru a imortaliza o parte din momentele frumoase.

Stela Enache – Ani de liceu

De sesizări și reclamații cum că nu am mai scris de ceva timp pe aici îmi e plin podul, și pentru că nu vreau să ma scuz doar prin vorbe am să trec direct la fapte .

Pe scurt, sunt foarte mulțumită de modul în care decurge cariera mea, sunt optimistă pentru viitor și pot spune că o parte din sufletul meu este împlinit.

În tot acest timp, am încercat sa profit de fiecare minut sau ocazie sa ies, sa mă desprind de tot ceea ce ma inconjoară, să-mi hrănesc sufletul cu puțin egoism, sa nu pierd nicio adiere de vant, sa râd, să cânt, să dansez, să mă alint, toate lucrurile la care renunțasem dintr-un motiv s-au altul.

Sunt extrem de fericită ca a venit primăvara și mă bucur sa admir peisaje de basm la fiecare apus. Azi am avut parte de unul, de care nu m-as fi săturat să-l privesc ore întregi…

Ei bine da, azi am avut o ”ieseală” cu fetele mele de la birou, pentru că cele 8 ore pe zi niciodată nu ne ajung.

Cu siguranță acum mă repet, dar sunt demne de laudă amândouă, picând așa din cer în viața mea exact când aveam mai mare nevoie de sprijin, iar pentru asta au dreptul la o parte din sufletul meu ( alo, alo domnișoarele, fiecare pe parcela ei….să nu aud scandal că iese cu bătaie ).

Deci….iată-ne :

So…..girls just wanna have fuuuuuuuuuun !

Cyndi Lauper – Girls Just Wanna Have Fun

Ora 02:50 – după o oră și 5 minute întârziere, oameni nedumeriți și aurolaci împraștiați în toată gara, trenul pleacă din București cu viteza unui melc. Sper să nu o țină așa tot drumul, altfel ajung la destinație când de fapt ar trebui să mă întorc. E răcoare și întuneric, iar Magic Fm e un camarad de nădejde.

Ora 03:10 – liniștea e spartă de un tinerel fără loc. S-a gândit el să folosească rucsacul pe post de scaun, omițând că acolo are și spuma de ras, care desigur s-a împrăștiat peste tot.

Ora 05:30 – deși în mod normal trebuia deja să fi ajuns, mai stăm și în câmp de 30 de minute admirând o biserică .

Ora 06:30 – am ajuns în sfârșit. Între timp am avut de suportat un băiețel răzgâiat, o mamă bătută în cap și o bunica ce ii ține isonul. Vagoanele noi sunt foarte incomode și înghesuite. Acum dacă tot am scăpat de toate, mă duc să îmbrățișez marea .

Cam așa a început călătoria mea către mult iubita Constanța. Am avut super noroc încă de când am ajuns acolo, putând să ne cazăm încă de foarte dimineață,deși recepția se face la ora 14, așadar am prins plajă și bălăceală încă din prima zi. Pe tot parcursul șederii am avut parte de o vreme extrem de plăcută și apă neobișnuit de caldă, cu o temperatură de 30 de grade.

Am revăzut locuri de suflet ca Satul De Vacanță și toate nebuniile din el, Cazinoul și Portul din Constanța, faleza ce iți încântă ochii oriunde ai privi, dar nu în ultimul rând m-am bălacit cât pentru cei 2 ani în care am așteptat să revin.

Ziua de vineri însă, a fost una specială, pentru ca am vizitat Mangalia cu a mea dragă prietenă Lily și mami. Pentru că ne despart atâția km, iar aceasta a fost a doua revedere în 4 ani, s-a lăsat cu multă plimbare,zâmbete, o dispoziție de milioane și multe poze.Mangalia e minunată cu adevărat, având o plajă superbă, apă limpede ca lacrima și stavilopozi pe care te poți cățăra în voie fără să îți fie frică.

Desigur toată lumea știe că tot în Mangalia se susține anual festivalul de la Callatis, care se pare că anul acesta a fost denumit simplu Festivalul de la Mangalia. La orele amiezii, soliștii care urmau să evolueze făceau repetiții, dar cel mai uimitor lucru a fost să văd că scena era este mult mai mică, față de cum pare la televizor.

Ca un fost fan înfocat al 3rei sud-eștilor am mers să caut steluța ce le poartă numele pe Aleea Stelelor de Mare. Deși mă așteptam sa fie mai vizibil semnalizată, la o primă vedere aceasta pare un simplu trotuar. Călcând peste ani, am ajuns din câțiva pași de la 1998 la 2001. Cu o culoare semi-pierdută și prăfuită, steaua celor ce au scris o istorie în muzica dance aștepta să fie vizitată de curioși.

Drumul spre Constanța a fost o adevarată provocare, pentru că la fel ca și la venire am avut bilete făra locuri. Aspectul acesta l-am rezolvat rapid, problema țărănușilor care nu știu să se poarte, nu a mai ținut de noi ci de buna creștere pe care nu o aveau la ei. Ca o încununare a celor 43 de km ce trebuiau parcurcurși, geamul compartimentului era blocat, iar aerul condiționat oprit. Și uite așa ne-am copt ca trei cireșele vara la soare, de mai bine o lăsam pe Lily să spargă geamul de la panoul de control cu butoane .

Nici seara de sâmbătă nu s-a lăsat mai prejos, pentru că deși aparent părea una cu plimbări liniștite, biletele la unul din spectacolele Teatrului de Vara au schimbat totul. Inițial, am crezut că o să fie un program cu de toate, mai ales că îi anunțau și pe Țociu și Palade, dar după prima jumătate de oră eram în mijlocul unui concert de manele. Nu a fost chiar atât de rau, și nu am să fiu ipocrită să spun că vai eu sunt doar o amatoare de muzică clasică și leșin cand aud ritmuri orientale pt că nu e așa. La o petrecere sau o seară distractivă chiar merg. Pe la jumătate au apărut Stela Popescu, Maria Ciobanu, două doamne ce au smuls ropote de aplauze și cărora nu le e rușine să performeze alături de cântăreți de manele.

Duminica ne-a ajuns din urmă rapid, iar după o ultimă băiță în mare am mers către gara,  cu speranța că poate la iarnă îmi voi indeplini visul de a vedea marea . Constanța a fost și
va rămâne stațiunea mea de suflet, locul în care m-aș întoarce fără să stau prea mult pe gânduri.

Pe final, aș vrea să vă prezint doi noi prieteni pe care mi i-am făcut în această săptămână. Așadar, grija mare cei care aveți de gând să mă supărați…

De azi din nou la muncă, dar nu închei postul până nu vă cinstesc cu o carafa de limonadă cu mentă . Hai noroc !

O zi cu ploaie și cu soare, a anunțat a 24-a aniversare.

Marea, muntele, băutura, grătarele, cluburile toate acestea definesc ziua de 1 Mai an de an. La televizor vedem mereu aceleași știri despre tinerii de la Vama Veche, care habar nu au cum au petrecut, carnagiile de pe șosele, aglomerația de la întoarcerea din mini vacanță și maldărele de gunoaie rămase în urma necivilizaților. Cam asta e imaginea promovată de mass-media, de parcă am fi o țară de bețivi, maneliști, teribiliști sau nemâncați.

Nu am ajuns niciodată la mare de 1 Mai, preferând să vizitez alte orașe, dar cum anul acesta sunt angajată și a căzut și sâmbăta am ales să petrec în București alături de mami a mea. E un camarad extraordinar și dă clasă cu siguranță multor tinerele care nu ar putea să țină pasul odată cu ea. Nu spune niciodată nu, e prima la ușă când e vorba de plimbare, iar eu sunt cel mai fericit copil că o am lângă mine zi de zi.

Am prelungit ” sărbătoarea ” până azi, pentru a ne bucura din plin de două zile absolut superbe, mai ales datorită vremii care a fost pe placul sufletului meu. Cred că cea mai mare bucurie a fost să pot merge prin soare, să simt adierea vântului prin cârlionții din dotare și să port haine colorate .

Un lucru pe care l-am observat zilele acestea a fost acela că deși foarte mulți oameni nu au posibilitatea financiară de a face din orice sărbătoare legală un adevărat festin costisitor, au păcălit timpul cu o ieșire în parc, condimentată cu zâmbete, tolăneală  în iarbă, bătaie cu apă și plimbări cu bicicleta sau rolele .

Am întâlnit un grup de adolescenți, cărora nu le păsa că nu se află înr-un loc special, natura verde fiindu-le cea mai bună sală de spectacol pentru muzica ce răsuna timid dintr-o chitară. Mi s-a părut o imagine extrem de frumoasă și foarte rar întâlnită în ultima vreme, dat fiind modul în care se distrează marea majoritate a tineretului în zilele noastre. Am vrut să imortlizez totul, dar am fost mult prea impresionată și m-am trezit cu mult după ce am trecut de ei .

Dacă ieri am abordat natura, azi m-am simțit o mică prințesă ( sportivă ce-i drept ). Zilele porților deschise la Palatul Parlamentului au prilejuit accesul gratuit al  tuturor vizitatorilor în incinta acestuia. De asemenea fotografiatul și filmatul au fost din partea casei, un motiv în plus de bucurie pentru pasionații de fotografie.

Așa cum bine știm cu toții, Casa Poporului ( denumirea veche ) este a doua clădire ca mărime în lume după Pentagon. A intrat de 3  ori în cartea recordurilor, așadar România nu stă chiar atât de prost la toate capitolele. Despre cei care viețuiesc zi de zi în Casa Poporului nu merită să discutăm….destul îi vedem la televizor cum dorm și din când în când se mai trezesc să mai dea o lege.

Accesul vizitatorilor a fost permis în camerele considerate a fi cele mai reprezentative pentru activitatea parlamentarilor. Noutatea fața de edițiile anterioare ale porților deschise este aceea că poate fi vizitat și subsolul, unde nu am ajuns pentru că era coada prea mare, și din ce am văzut la tv nu este nimic terminat din ceea ce a fost început acum mulți ani.

Clădirea este foarte impunătoare, cu o arhitectură complexă, creând senzația de întoarcere în timp. Sălile în care am putut intra impresionează prin candelabrele prețioase, tapetul din mătase, covoarele cu diferite motive  și mobila lucrată manual la Intreprinderea de Mobilier și Decorațiuni Heliade, unde cu mândrie pot să spun că au fost angajați mami și alți membrii ai familiei, exact pe vremea în care minunățiile ce le putem vedea și azi, se fabricau  .

Descrieri se găsesc pe internet cu duimul, așadar vă ofer o mică parte din imaginile ce s-au perindat prin fața mea.