DeeaStar

Cand s-o fi făcut noiembrie, habar nu am. Trec zilele astea ingrozitor de repede și parcă nici nu reușești să termini tot ce ai de făcut. O pauza de masă, o cafea, un teanc de acte și gata-i 5 jumate.

Să vedem însă ce o să iasă din postul ăsta având în vedere dezordinea din gand .

Observ cu dezamăgire că traiul de acum ne-a transformat în mici roboței care știu doar servici – acasă – servici – acasă, exact ca în reclama aia la analgezice. Poate că mulți vor spune că mai depinde și de voința pe care o ai, ca să nu ajungi în situația asta, dar sunt o serie de factori care ne influențează fără să ne dăm seama.

Oboseala resimțită peste zi datorită alimentației proaste, pentru că fructele legumele si alimentele noastre nu mai au pic de vitamine si substanțe nutritive necesare unui aport de energie cât de cât echilibrat, ne face să arătăm ca o nație de ” gălbejiți ”. Nervii din trafic, inghesuiala din mașini și de pe stradă, lipsa de civilizație a unora te consuma in timp.

Pentru că zi de zi mă plimb destul de mult prin București pe jos sau cu RATB-ul am putut să observ aspectele mai puțin frumoase ale românilor începând cu fețele posace, cerșetorii, hoții, elevii, bătrânii haioși sau mereu nemulțumiti până la traficul complet ORIBIL.

Acum, eu , ca orice alt tânăr care își dorește o schimbare și nu prin vot sau alte aberații politice mă lovesc de tot felul de situații bizare care nasc întrebări cu duiumul. Desigur, nimeni nu are un raspuns, dar toată lumea se dă cu părerea. Rămân uimită de sistemul după care merge țărișoara asta și mă mir cum de încă nu am pus lacătul la intrare.

• De ce este nevoie ca în secolul 21 în administrațiile financiare să existe un om care să ducă chitanța preț de 10 metrii până la celălalt ghișeu și nu îți este înmânată ție plătitorului direct ?
• De ce să dai drumu la cate 4-5 autobuze deodată, iar apoi să lași omul să facă țurțuri în stație 2 ore?
• De ce mai trâmbițezi ca stat că ai nu știu ce sistem de depunere online, care te scapa de drumuri, daca trebuie sa vin totuși să îți aduc hârțoage cu aceleși informații trimise pe net ?
• De ce să stai de 6 ori la coadă în aceași încăpere pentru un singur lucru ?
• De ce să porți porcării din alea de botnițe dacă atunci când vorbești o dai la o parte ?
• De ce să stai cu zilele la coadă pentru niște moaște care sunt acolo tot anul ?
• De ce atunci când nu este lume să ți deschise 15 ghișee, iar atunci când vine perioada declarațiilor să fie numai 2-3 pentru mii de persoane ?
• De ce să arunci gunoiul lângă coșul de gunoi ?
• De ce să te urci în mijloacele de transport cu ghiozdanul în spate, să lovești lumea de lângă tie ?
• De ce să te legi de toti tineri doar pentru că unii te-au supărat ?
• De ce să plătești niște servicii în avans, dacă există posibilitatea ca jumătate din lună să nu te poți bucura de ele ?
• De ce să chemi la tine o persoană săptămâna viitoare, dacă tu știi că nu ai să fi ?

Cam așa arată o mică parte din lista mea de întrebări . Nu, nu sunt vreo mimoză venită de pe Marte. Consider că am trăit în viața asta scurtă de 22 de ani mai multe decât unul de 40 și știu de asemenea că nici 30 de generații de politicieni nu vor aduce vreo schimbare, dar poate că împărtășind cu voi o să mi se pară totul mai amuzant.

Ieri seară eram anunțată de un domn de la serviciul UPC Relații cu Clienții, că modemul meu nu se sincronizează și nu o să meargă internetul până sâmbătă, când la ușa mea va sosi o echipă să ” mă rezolve ”, dar surpriză eu sunt aici pe baricade. Se pare că am pile acolo sus .

Acuși vin sărbătorile…oare anul ăsta cum vor arăta ?
Am lipsit, am fost în pană de idei și fără chef, dar să sperăm că se indreaptă situația.

P.S 1 Vreau ultima carte a lui Coelho.
P.S 2 Tare bine zicea cântecul…

Imi reprosez de la-nceput
Ca n-am luat totul de la viata
Si nu i-am dat cat as fi vrut

Misiune : Depunere declarații pe luna iulie .
Obiectiv : Casa de Asigurari de Sanatate a Municipiului București sector 3 .
Locație :undeva prin zona Parcului Titan .

Coordonatele fiind stabilite și drumul până acolo deja făcut mi-am spus că prea multă bătaie de cap nu are de ce să fie. O întrebare maxim 2 și primul meu drum de începător în ale resurselor umane e ca și terminat.

La ieșirea din stația de metrou Titan, într-un colț de trotuar trona o baracă pe care era  inscripționat ” punct de informare ”. Zic wooooow, m-am scos . Bat la ușă politicos, intru și îmi iese în cale o domnișoară polițistă cu o problemă foarte gravă ” trebuie să meargă să cumpere covrigi ”. Mă lasă pe mâna colegului pe care îl întreb : Casa de Asigurari de Sănătate a sectorului 3 știți cumva pe unde e ? Aaaaa, păi stați să caut. Tastează plin de pricepere pe ” goagăl ” și începe să-mi citească vreo două adrese din care să-mi aleg. Ambele erau oarecum departe ceea ce era imposibil pentru că aveam informații precise în ce zonă trebuie să mă învârt . M-am lăsat păgubașă și l-am lăsat pe nenea burtosu să hiberneze. Puțin a lipsit ca la întoarcere să-l vizitez și să-l informez unde vine instituția de care tocmai întrebasem, dar de ce să îmi consum energia cu proștii ?

După poliție a urmat un chioșc de ziare, unde de asemenea vânzătorul nu avea habar ce e aia CASMB dar dădea indicații să merg în capătul celălat al Bucureștiului. Până la urma am rezolvat misterul cu ajutorul unei doamne care lucra la întreținerea curățeniei străzilor și în doar două secunde m-a lămurit . O stație mai sus la parterul Policlinicii Titan. Morala : Nu funcția te face mai deștept.

Nu mai are rost să povestesc la ce coadă am stat, pentru că deși se știe foarte bine că această perioadă a lunii este extrem de aglomerată, doar două doamne lucrau la ghișeu, iar lunea și miercurea programul este până la 14:30, ca deh, e greu să pui 2 ștampile și să copiezi o dischetă în calculator. Pe mine mă uimesc funcționarii ăștia publici care nu sunt în stare să-și exercite meseria. Frățioare, la ce naiba te-ai mai angajat dacă nu ai chef de muncă ? Li se pare lor că noi ăștia de stăm cu orele la cozi suntem mai fericiți ? Din contră, noi nu avem un scaun sub fund.

Mâine dimineața mă distrez și mai mult. Inspectoratul Teritorial de Muncă mă așteaptă și sper ca domnii inspectori să fie mult mai abordabili decât acriturile de doamne pe care le-am întâlnit până acum. Ce să zic, de azi am preluat totul în mâinile mele…,it’s show time .

Promiteam o revenire în forță, dar viața mea e o derulare continuă de evenimente neașteptate. Vinerea trecuta am rămas fără servici, luni, datorită bunei mele prietene Ligiuța, un om cu suflet mare ” m-a adoptat ”, iar acum lucrez la Departamentul de Resurse Umane . Chiar zilele astea îi spuneam mamei că am avut locuri de muncă în domenii și perioade diferite : 1 lună contabilă, 1 săptămână la call center, 3 zile agent vânzări produse cosmetice, 1 lună publicitate și sper ca job-ul actual să se concretizeze printr-un contract pe termen lung .

Pasăre călătoare am fost și cu locuința, iar acum mai nou până pe 15 septembrie trebuie să ne mutăm. Am fost dați afară din 2 case nationalizate, am locuit la bloc împreuna cu părinții până când fiecare și-au separat drumurile, iar eu am rămas alături de mami în alt apartament ( 4 case până acum ), toate astea în numai 8 ani.

Culmea că exact în aceste momente toate lucrurile frumoase și de mult apuse îmi revin în minte și se derulează ca un film. Poate că subconștientul meu nu vrea să se rupă de trecut, dar știe el că uneori doare ?

Forța de care vorbeam la început a fost însuși aceasta care m-a ajutat să scriu puținele rânduri, deși ma simt atât de obosită. Mami mă ține conectată în priză, motiv pentru care nu îmi vor ajunge anii să îi mulțumesc. Mulți și-ar dori să o aibă aproape, dar puțini știu să o prețuiască. E doar a mea și numai a mea, iar eu zâmbesc zi de zi pentru ea.

Totul va fi bine, parol !

Later edit : Miracolele se intampla, nu mai trebuie sa ne mutam .

3 minuni de căței 3 pufoși adorabili care azi m-au smotocit, m-au zgâriat, mi-au ros pantofii și mi-au mâncat parul la sfârșit de program. Asta a fost într-un fel răsplata mea pentru ajutorul acordat mamei la servici.

Când am intrat în ” ograda ” lor au sărit instant pe pantalonii mei să-i iau în brațe , dar oricât aș fi vrut 15 likograme deodată nu puteam ține . I-aș fi luat acasă, și foarte greu nu îmi era că veneau oriunde, dar deh nu-s ai mei … nu pot decât să visez în continuare la dimineața în care mă voi trezi cu o limboacă pe fața în loc de ” bună dimineața casă goala ” . Până una alta trageți cu ochiul mai jos.

Se pare că gustul pielii nu e chiar atat de rău

În această seară a avut loc lansarea noului videoclip Împreuna a lui Laurențiu Duță, pe site-ul Radio 21. Ce-i drept eu îl văzusem dinainte, dar shhhhht, am respectat decizia artistului de a-l lansa când consideră . Nu e ceva spectaculos ( cum bine ar putea spune Beatrice Rancea ), se bazează mai mult pe imagine, un lucru bun pentru un început de carieră solo. Melodia îmi place foarte mult, și pot spune că mă regăsesc în ea. Dar ce atâta vorbaraie, sa vedem ” practic ” cum stă treaba.

Laurentiu Duta- Impreuna
Vezi mai multe video din Muzica »

Bonus, pentru fanele lui Laur, și câteva poze cu el….o minune de băiat ( păcat că e luat ) .

Nu am mai scris de ceva timp pe blog. Ori din comoditate, ori din lipsă de inspirație am tot amânat și iată că azi nu prea îmi place ce văd aici . Începusem un post prin care ma retrăgeam o vreme din peisaj, dar când să dau publish m-am răzgândit . La o primă vedere, cam toată lumea hibernează, sau se limitează la posturi scurte și la obiect. Cred că astenia de primăvară începe să facă victime, dar eu nu vreau să mă supun. Acum însă parcă aș vrea să spun o grămadă de lucruri pe care le-am tot strâns, dar să vedem până la sfârșit despre ce o să fie vorba. Începutul a fost mai greu, acum merg degețelele, nimeresc diacriticele, mă uit la tv, ascult radio și îmi e cam răcoare.

Zilele astea, am încercat să stau departe de calculator, să mă bucur de soarele de afară și ciripitul rândunelelor de la geamul meu. Inevitabil am dat cu nasul de televizor și am ajuns la o concluzie…dacă ar trebui să ne luăm după ce vedem la tv sau vorbește unul și altul, singurele lucruri care ne-ar scăpa ar fii funia și săpunul. Desigur, există și un sâmbure (mai mare) de adevăr, dar totul ne este prezentat ca și cum sfârșitul lumii vine mâine. Foarte mulți batrâni ( mai ales cei singuri, fără un ajutor ) pun suflet în stirile care ni se pun pe tavă zi de zi, și când te știi și așa sărac, mai vezi și alte nenorociri, ajungi să îți pierzi și credința și speranța care mai ard ușor.

Nu sunt nici pe departe din categoria celor care nu își fac griji pentru viitor, ba din contră o bună perioadă de timp am fost cu moralul și psihicul la pământ, dar am avut 2 oameni care mi-au redat speranța și am ales că e mai bine să lupt, decât să mă dau bătută.

Toată ziua bună ziua se bate apa-n piuă cu criza lui pește prăjit. Deși NU TOATE companiile o simt, se pare că s-au alineat frumos într-un singur gand, de a da lumea afară. Și apoi ne mai întrebăm de ce atâta lume care a ajuns să dea în cap, să fure, să cerșească. Săptămâna asta chiar îmi povestea o fostă colegă de liceu că a fost forțată să plece de la locul de muncă, pe motiv că e prea deșteaptă ( asta i-a spus managera ). Păi frățioare, de ce gândești tu pentru mine și nu mă lași să decid dacă sunt prea bună pentru ce fac? Aici de bine de rău câștig un ban, așa tu mi-ai semnat sentința cu ” foamea ” asta de job-uri care e acum .

Pe de altă parte mă uitam aseară la ” Agentul VIP ” pe Antena 2, unde era invitat unul din cei mai bogați români, Marius Cristescu. Titlul de pe burtieră era wow ” Cum puteti câștiga 10 milioane de euro ”, ceva în genul ăsta și zic hai să văd ce zice nenea ăsta aici dacă tot se pricepe la afaceri. Cănd colo începe să spună că dacă s-ar repara toate țevile din România am economisii x sute de mii de euro, dacă am repara gropile și multe alte lucruri foarte TEORETICE. Ori el, ori cărțile care se găsesc pe piață și internet despre cum să faci bani îmi e tot una .

E foarte trist modul în care televiziunile / ziarele aleg să facă audiență. Nu mai există emisiuni pentru toate categoriile de oameni, majoritatea preferând să expuna pitzipongeli. Probabil sunt forțați de împrejurări, de moguli și stau cu bâta la ceafă, dar tot ceea ce însemnă posturi tv în România ( cu exceptia celor culturale / documentare ) sunt egale cu 0. De certat se ceartă toți ca la ușa costului din orice, divertismentul se bazează pe jigniri, manele și vedete de pe scara blocului, acolo unde ar trebui să vedem muzică suntem intoxicați de reclame / teleshoping, iar de concursuri ce să mai zic. Din banii pe care îi fac datorită nouă nu sunt în stare să organizeze ceva calumea, în schimb știu să ardă la buzunar cu smecheriile de gen aduna toate numerele, gasește diferențele sau descoperă cuvantul.

Totuși ceva mă bucură, faptul că a venit căldura și la noi, iar parcurile sunt din nou pline, o alternativă excelentă pentru odihnă. Acum o cafea cu frișcă mă așteaptă, și cum nu ar fi frumos din partea mea să o las să se răcească mă îndrept cu poftă către cana .

O zi cât mai frumoasa vă doresc !!!

E 00:30, iar eu abea am ajuns acasă. Nope, nu vin de la discotecă, club sau vreo petrecere ci de la spital. S-a întamplat ca prin ” minune ” să mă lipesc de o alergie care dă petrecere pe pielicica mea de vreo 2 ore .

Când am văzut eu că gluma se îngroașă și mâncăricii nu mă lasă mi-am luat mama de mână și am plecat la spital. La ora 23 nu prea mai circulă niciun tramvai sau mijloc de transport deși ar mai avea jumătate de oră de traseu, iar 2 kilometrii cu taxiul în București nu te duce nici cucu, așadar am luat-o la pas să facem piciorul frumos, vorba lui Nosfer.

Primul loc la care m-am gândit a fost Spitalul de urgență. Ajunsă acolo mi-au spus blajin cei de la triaj că ei nu au secție de dermatoligie deci nu prea au ce să-mi facă. M-au trimis însa la Colentina. Aici o tanti extrem de supărată că am deranjat-o de la bârfă îl sună pe doctorul de gardă că are o urgență. Zic mamăăăăăăăăă, să vezi acum intervenție și tratament ca în filme . De unde, mi-au dat o pastilă,o rețetă și un regim alimentar. Pastila am băut-o dar nu prea a avut efect, după rețetă am bătut străzile kilometrii întregi pentru că farmacii non stop sunt foarte puține, iar alimentația e extrem de bogată : orez fiert, cartofi fierți, pâine prăjită, ceai și apă plată pentru o săptămână.

Un peisaj trist îndulcit însă de partenerul nostru pe TOT drumul, un cățel comunitar. Din câte am înțeles de la vreo 2 taximetriști îl cheamă Hoțu, iar pentru compania pe care ne-a oferit-o a fost răsplătit cu o cutie de pateu .

Noapte bună tuturor !