26
Jumătate din sufletul tău mi-ai dăruit, atunci când pe lume am venit. Ţi-ai pus viaţa ca pe un altar şi mi-ai oferit-o în dar. M-ai învăţat să fac primii paşi şi mi i-ai îndreptat pe toţi ceilalţi.
Pentru tot eu îţi mulţumesc şi din inimă-ţi rostesc : TE IUBESC, MAMI !
LA MULTI ANI !!!
16
Primul chip ce mi-a zâmbit
Prima mea îmbrățișare,
Pe toate mi le-a oferit
Cea mai drăgălașă floare.
Violeta se numește
E mămica mea iubită,
Cu urări, pupici și dans
Astăzi e sărbătorită.
La mulți ani cu bucurii,
Lângă tine eu voi fi
Și-am să am grijă mereu
Să zâmbești chiar dacă-i greu.
La multi ani, mami ! Fie vorba între noi, a primit niște trandafiri roșii superbi, pe care cum a trecut pragul casei mi i-am însușit 
.
La mulți ani, mătușică ! Iată că luna asta am avut mai multă activitate pe aici 
.
La multi ani, Lilyyyyyy ! Hai cu garsoniera să vin la Constanțaaaaaaaaaa.
La mulți ani, Ionuț ! Ești o persoană deosebită și un prieten de nădejde 
.
La mulți ani, Florin ! Chiar dacă nici prin cap nu-ți trece că ai câteva rânduri dedicate pe aici, tot frățiorul meu adoptiv ești ! 
La multi ani, Vyio ! Sper să ai parte de mulți fluturi colorați în viață .
La mulți ani tuturor floricelelor ce azi își sărbătoresc onomastica !
30
Ce să fie, ce să fie ? O mică revenire, altfel rămân corigentă pe blog semestrul acesta. Sper totuși prin binevoința cititorilor să iau o notă de trecere, chiar dacă vacanța a sosit deja.
Am avut parte de 2 săptămâni pline, împărțite între job, alergături pentru declarațiile de sfârșit de an, drumuri la spital, vreo două controale de la Inspectoratul de Munca, treabă cat cuprinde pe acasă, si muuuult timp petrecut singura ( bleah 
).
Weekendul acesta însă, in sfârșit, totul a început să o ia pe un făgaș oarecum normal. Din fericire mămica mea este sănătoasă și a trecut cu bine operația, dar cel mai important e că a venit acasăăăăăăăăăăăă. Zâmbetul și-a recăpătat locul, iar inima dansează din nou de bucurie .
Pentru că am fost o fetiță vrednică și cuminte în tot acest timp, drept recompensă azi mi-am petrecut o parte din zi în natură, bălăcindu-mă în zăpadă și simțind cu adevărat că a venit iarna. Verșorica mea de la Pașcani a venit pe la mine, așa că ne-am răsfățat cu o plimbare.
Năsucuri înghețate, îngerași și oameni de zăpadă, sunt elementele perfecte pentru distractie.
26
Dragă Mamacita,
Ne cunoaștem de aproape 24 de ani și 2 luni, iar dacă pun la socoteală și cele 9 luni în care am jucat fotbal cu burtica ta , s-ar putea să ies din ecuația asta mai bătrână decât sunt 
.
De-a lungul timpului am învățat împreună să zâmbim, să plângem, sa ne bucurăm, sa ne stăpânim, ne-am confruntat cu situații din care nu credeam că vom avea ieșire, ne-am sprijinit reciproc, și nu în ultimul rând niciodată nu ne-am depărat.
Ai fost și vei rămâne cea mai buna prietenă a mea, motiv pentru care nu pot decât să-i mulțumesc Bunului Dumnezeu ca te am ca și MAMĂ.
La mulți ani scumpă mămică, îți doresc tot binele din lume și mulți ani fericiți ! Te iubesc 
09
09
” Fiecare primeşte un nume când se naşte, dar trebuie să fie în stare să-şi boteze viaţa cu un cuvânt care să-i dea un sens. ”
Paulo Coelho
Îi putem spune simplu ” viață ”, dar e ca și cum ai primi un cadou, pe care îl lași uitat într-un colț, sperând ca alții să-l observe, să-ți spună cum anume se folosește. Avem însă posibilitatea de a-i scrie paginile zi de zi, dând un nume diferit fiecărui capitol. Cu litere mari sau mici, inclinat sau drept, colorat sau pur și simplu negru, titlul contează, pentru că doar de el depinde cuprinsul.
Încerările prin care trecem de-a lungul timpului însă, sunt cele care ne împiedică să conturăm finalul unei povești, de multe ori apelând la celebrele puncte de suspensie, din dorința de a trece mai departe, la ceva ce considerăm mai bun. Cu greu ne putem întoarce să rescriem anumite părți, cerneala imprimată fiind imposibil de sters, singura opțiune rămânând asumarea tuturor deciziilor din trecut.
Aparent, un simplu pix poate părea suficient, dar în spatele mânuirii lui se ascunde un mecanism complex coordonat de două rotițe esențiale : sufletul și mintea.Uneori par să funcționeze perfect împreună, alteori se învârt în sensuri opuse schimbând banalul curs al poveștii într-unul la care nici nu gândeai.
Când m-am născut părinții voiau să îmi pună numele de Alexandra, dar nașei mele i s-a părut mai potrivit să mă boteze Andreea. Se poate spune că destinul meu a început să se schimbe chiar din momentul acela, prin simplul fapt că port numele unui Sfânt care este cunoscut ca și ocrotitorul României.
Privind în urmă, la fel ca orice persoană am și regrete, pagini pe care aș vrea să le rup, momente pe care aș vrea să le readuc în prezent, dar nu aș renunța niciodată la povestea mea. Aş lua-o de la capăt ori de câte ori ar fi nevoie, pentru a putea fi persoana de acum. Refuz să mai fiu tristă, să mai plâng pentru că de asta am avut parte mulţi ani, ani în care doar mami ştia ce e în sufletul meu, în rest purtând masca unui copil fără griji. Fiecărei zi îi dau un alt sens, o fac să pară diferită şi o înfrumuseţez cu zâmbete.
Ieri, după foarte mult timp mi-am îndeplinit dorinţa de a merge la picnic în pădure. Şi cine se putea pune gând la gând cu ideile mele daca nu mami . Am pregătit coşul cu merinde, am pus pătura şi paletele de badminton în rucsac, şi până la Pădurea Băneasa nimeni nu ne-a mai oprit.
Acolo ne aştepta o linişte cum numai pe vârful muntelui mai găseşti, multă verdeaţă, un aer plăcut şi nu în ultimul rând câteva raze de soare care se strecurau printre ramurile copacilor. Scorul jocului nu l-am ţinut cel mai mult contând distracţia, care nu a întârziat să apară când dintr-o întâmplare ne-am trezit amândouă cu fluturaşi în mână gata să servim. Cred și susțin că pentru o zi frumoasă nu ai nevoie de prea multe pegătiri și milioane de cheltuit, trebuie doar puțină imaginație și nebunie din partea tuturor celor care se ” baga ”.
Tu….cu ce cuvânt ți-ai boteza viața ?
02
Marea, muntele, băutura, grătarele, cluburile toate acestea definesc ziua de 1 Mai an de an. La televizor vedem mereu aceleași știri despre tinerii de la Vama Veche, care habar nu au cum au petrecut, carnagiile de pe șosele, aglomerația de la întoarcerea din mini vacanță și maldărele de gunoaie rămase în urma necivilizaților. Cam asta e imaginea promovată de mass-media, de parcă am fi o țară de bețivi, maneliști, teribiliști sau nemâncați.
Nu am ajuns niciodată la mare de 1 Mai, preferând să vizitez alte orașe, dar cum anul acesta sunt angajată și a căzut și sâmbăta am ales să petrec în București alături de mami a mea. E un camarad extraordinar și dă clasă cu siguranță multor tinerele care nu ar putea să țină pasul odată cu ea. Nu spune niciodată nu, e prima la ușă când e vorba de plimbare, iar eu sunt cel mai fericit copil că o am lângă mine zi de zi.
Am prelungit ” sărbătoarea ” până azi, pentru a ne bucura din plin de două zile absolut superbe, mai ales datorită vremii care a fost pe placul sufletului meu. Cred că cea mai mare bucurie a fost să pot merge prin soare, să simt adierea vântului prin cârlionții din dotare și să port haine colorate .
Un lucru pe care l-am observat zilele acestea a fost acela că deși foarte mulți oameni nu au posibilitatea financiară de a face din orice sărbătoare legală un adevărat festin costisitor, au păcălit timpul cu o ieșire în parc, condimentată cu zâmbete, tolăneală în iarbă, bătaie cu apă și plimbări cu bicicleta sau rolele .
Am întâlnit un grup de adolescenți, cărora nu le păsa că nu se află înr-un loc special, natura verde fiindu-le cea mai bună sală de spectacol pentru muzica ce răsuna timid dintr-o chitară. Mi s-a părut o imagine extrem de frumoasă și foarte rar întâlnită în ultima vreme, dat fiind modul în care se distrează marea majoritate a tineretului în zilele noastre. Am vrut să imortlizez totul, dar am fost mult prea impresionată și m-am trezit cu mult după ce am trecut de ei .
Dacă ieri am abordat natura, azi m-am simțit o mică prințesă ( sportivă ce-i drept ). Zilele porților deschise la Palatul Parlamentului au prilejuit accesul gratuit al tuturor vizitatorilor în incinta acestuia. De asemenea fotografiatul și filmatul au fost din partea casei, un motiv în plus de bucurie pentru pasionații de fotografie.
Așa cum bine știm cu toții, Casa Poporului ( denumirea veche ) este a doua clădire ca mărime în lume după Pentagon. A intrat de 3 ori în cartea recordurilor, așadar România nu stă chiar atât de prost la toate capitolele. Despre cei care viețuiesc zi de zi în Casa Poporului nu merită să discutăm….destul îi vedem la televizor cum dorm și din când în când se mai trezesc să mai dea o lege.
Accesul vizitatorilor a fost permis în camerele considerate a fi cele mai reprezentative pentru activitatea parlamentarilor. Noutatea fața de edițiile anterioare ale porților deschise este aceea că poate fi vizitat și subsolul, unde nu am ajuns pentru că era coada prea mare, și din ce am văzut la tv nu este nimic terminat din ceea ce a fost început acum mulți ani.
Clădirea este foarte impunătoare, cu o arhitectură complexă, creând senzația de întoarcere în timp. Sălile în care am putut intra impresionează prin candelabrele prețioase, tapetul din mătase, covoarele cu diferite motive și mobila lucrată manual la Intreprinderea de Mobilier și Decorațiuni Heliade, unde cu mândrie pot să spun că au fost angajați mami și alți membrii ai familiei, exact pe vremea în care minunățiile ce le putem vedea și azi, se fabricau .
Descrieri se găsesc pe internet cu duimul, așadar vă ofer o mică parte din imaginile ce s-au perindat prin fața mea.
